MAȚ subst. 1. Maț-gros, Ioan (Sd XI 71) zis și Mațgras (ib. 61); Mățești s. sau < mîț(ă). 2. + -ilă: Mațil, R. (16 B I 177); Mățil(ă), Dr. (16 B I 38; Glos). 3. Mățelea, Stoica (17 B II 305) < maț + -el, -ea; Mățălea, P. (VT); Mățîlea, Preda, popa, Dinu, 1834 (AO XXI 171). 4. +-oiu: Mățoiul (17 B II 103); Amățoaei, N. oct. 5. Mațoian, Gr. (A Gen I 106). 6. + -ea, Mațea, t. (16 A II 148). 7. Mățic țig. (ib. 132). 8. + -ă: Mață, Gașpar (Glos). 9. + -an: Mațan (Mar); Mățănescul, Fl., olt. (Sd VI485). 10. Mățu (Hur); – Stanciu, olt. 1619 (Sd VI 464). 11. Mățug (16 B III 87); Mățog, Barbu (Șchei I). 12. Mățuiul, Onică (16 AI 317). 13. + -otă: Mațotă, Stan (17 A V 70). 14. Cf. epitetul Mațe-fripte „Sărăcilă”. Formele de mai sus s-au dat ca epitete oamenilor lacomi, la fel cu cele atît de numeroase relative la pîntece. Următoarele forme pot veni și din alte teme: 15. Mățău b., ard., 1680 (Paș) și s. în r. Muscel, pe care Pașca îl explică din blg. Maцo hipocor. din Matei (Weig); – Iane, munt. (Sd V 446). 16. Mățăiul, mold. (Ștef). 17. Măționa t. 18. Mațina, fiul lui Micul (17 A II 124). 19. Mățcăiu b. (16 A II 79).