4 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUMULÍRE, jumuliri, s. f. Acțiunea de a jumuli; jumuleală, jumulit1. – V. jumuli.

JUMULÍRE, jumuliri, s. f. Acțiunea de a jumuli; jumuleală, jumulit1. – V. jumuli.

jumulire sf [At: H XII, 225 / Pl: ~ri / E: jumuli] 1 Smulgere a fulgilor de pe o pasăre Si: jumulit1 (1), jumulitură (1). 2 Curățare a unei păsări tăiate de fulgi, pene Si: jumulit1 (2) jumulitură (2). 3 Smulgere a părului din rădăcină la om sau la animale Si: jumulit1 (3) jumulitură (3). 4 Golire de fructe a unui copac Si: jumulit1 (4) jumulitură (4). 5 (Pex) Golire. 6 Jefuire. 7 (Nob) Năpârlire a unei păsări Si: jumulit1 (7), jumulitură (7). 8 Batere a cuiva smulgându-i părul Si: jumulit1 (8) jumulitură (8).

JUMULÍRE s. f. Acțiunea de a jumuli; jumuleală.

JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăța de pene, de fulgi o pasăre tăiată. ◊ Expr. (Fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv și încrezător, de pe urma căruia se poate profita. ♦ P. ext. A smulge părul din rădăcină. 2. Fig. A extorca pe cineva (de bani); a jefui, a escroca. – Cf. bg. žmulja, magh. gyomlálni.

jimui vi [At: DA / V: jumuli / Pzi: ~esc, jimui / E: ns cf jumuli] (Reg; d. porci) A râma.

jumuli1 [At: ISPIRESCU, L. 368 / Pzi: ~lesc / E: mg gyomlálni] 1 vt A smulge fulgii de pe o pasăre. 2 vt A curăța o pasăre tăiată de fulgi, de pene Si: (reg) a ciupăra, a ciupeli, a jupeli. 3 vt (Pan; la om și animale) A smulge părul din rădăcină. 4 vt (C. i. un copac) A goli de fructe. 5 vt (Pex) A lăsa gol. 6 vr (Nob; d. păsări) A năpârli. 7 vt A jefui pe cineva. 8 vt A bate pe cineva (smulgându-i părul).

jumurli vi [At: ȘEZ. VII, 181 / V: ~uli / Pzi: ~lesc / E: ns cf jimui] (Reg; d. porci) A scurma în noroi după grăunțe.

JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăța de pene, de fulgi o pasăre tăiată. ◊ Expr. (Fam.) Gâscă (bună) de jumulit = om naiv și încrezător, de pe urma căruia se poate profita. ♦ P. ext. A smulge părul din rădăcină. 2. Fig. A estorca pe cineva (de bani); a jefui, a escroca. – Cf. bg. žmulja, magh. gyomlálni.

JUMULÍ, jumulesc, vb. IV. Tranz. 1. A curăța (o pasăre) de pene (spre a o pune la fiert sau la fript pentru mîncare). Jumulind deasupra căldării cu apă fiartă o găină opărită. STANCU, D. 177. Melinte Heruvimu se sculase cum s-a crăpat de ziuă, încetinel ca să nu trezească pe nevastă-sa... ațîță focul, jumuli o găină și o puse să fiarbă. REBREANU, R. II 164. Jumulea o gîscă nevastă-mea cînd ai venit d-ta. ISPIRESCU, L. 368. ◊ (Familiar) Gîscă (bună) de jumulit = om naiv care poate fi tras pe sfoară, de pe urma căruia se poate profita. Cînd le cădea-n palmă cîte-o gîscă de jumulit, toată noaptea era masă-ntinsă și băutură la discreție. VLAHUȚĂ, O. A. 300. ♦ A smulge penele. Trebuie a-i jumuli penele de pe cap. ȘEZ. III 119. ♦ (Rar) A curăța de păr, smulgînd firele. (Refl.) Tartorul clipi din ochi, se jumuli de barbă și-i răspunse. VISSARION, B. 253. ◊ (Cu schimbarea construcției) Palme că-și trăgea, Păru-și jumulea. PĂSCULESCU, L. P. 155. ◊ (Neobișnuit, cu privire la alte lucruri) Cineva jumulește pomul de mere. ISPIRESCU, L. 74. 2. Fig. A despuia pe cineva de bani (mai ales prin mijloace ocolite); a jefui. Cu directorul cînd juca în apartamentul acestuia, se lăsa jumulit de bani. PAS, Z. IV 111. Să-i ofere serviciile lui prietenești, ca să nu fie jumulit ca toți străinii care pică în acest oraș. REBREANU, R. I 24. Dăduse niște hoți peste tovarășii lui și-i bătură și-i jumuliră. ȘEZ. VI 151. 3. A jupui de piele, a sfîrteca. Înșfacă iedul de urechi și-l flocăiește și-l jumulește... de-i merg petecile! CREANGĂ, P. 24. De i-ar împinge păcatul să-mi deschidă ușa... Știu că i-aș cîrnoși și i-aș jumuli. id. ib. 21.

A JUMULÍ ~ésc tranz. 1) (păsări tăiate) A lipsi de pene și de puf prin smulgere; a peni. 2) (păr) A smulge din rădăcină. 3) (animale moarte) A curăța de piele; a beli; a jupui; a despuia; 4) fig. (persoane) A priva (de bani sau de alte bunuri materiale) prin exploatare sau prin sustragere; a jecmăni; a jefui. /cf. ung. gymbálni

jumulì v. 1. a smulge penele unei păsări; 2. fam. a despuia. [Origină necunoscută].

jumulésc v. tr. (ung. gyomlálni, a plivi, a zmulge). Zmulg pene: a jumuli o găină. Fig. Iron. Storc, jăfuĭesc: nepotu îșĭ jumulea unchĭu. – În vest eŭ júmul, el să jumule (și despre buruĭene: a jumulĭ buruĭene). V. cĭupelesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jumulire s. f., g.-d. art. jumulirii; pl. jumuliri

jumulíre s. f., g.- d. art. jumulírii; pl. jumulíri

jumuli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumulesc, imperf. 3 sg. jumulea; conj. prez. 3 să jumulească

jumulí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumulésc, imperf. 3 sg. jumuleá; conj. prez. 3 sg. și pl. jumuleáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JUMULÍRE s. jumuleală, (reg.) scărmănare. (~ unei păsări.)

JUMULÍRE s. v. jecmăneală, jefuire.

JUMULIRE s. jumuleală, (reg.) scărmănare. (~ unei păsări.)

JUMULÍ vb. (înv. și pop.) a smulge, (înv. și reg.) a peni, (reg.) a dupurlui, a scărmăna, (Mold., Bucov. și Maram.) a cinătui, (Mold. și Bucov.) a ciupeli, (Transilv.) a jupeli. (A ~ o pasăre.)

JUMULI vb. (înv. și pop.) a smulge, (înv. și reg.) a peni, (reg.) a dupurlui, a scărmăna, (Mold., Bucov. și Maram.) a cinătui, (Mold. și Bucov.) a ciupeli, (Transilv.) a jupeli. (A ~ o pasăre.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

jumulí (jumulésc, jumulít), vb.1. A smulge fulgii de la o pasăre, a curăța de pene. – 2. A escroca, a jefui, a jecmăni. – 3. A ciomăgi, a face praf. Mag. gyomlálni „a smulge” (DAR; Scriban). Sînt greșite relațiile pe care le stabilesc Cihac, II, 161, cu juli, și Philippide, II, 719, cu alb. humëljoń „a distruge”. Din același etimon provine jimui, vb. (Trans., despre porci, a scurma pămîntul cu rîtul). – Der. jumuleală, s. f. (acțiunea de a jumuli; furt; jupuire, jecmănire); jumulitor, adj. (care jumulește; care vinde scump); jumulitură, s. f. (jumuleală). Cf. jimi.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

gâscă bună de jumulit expr. om naiv și credul, de pe urma căruia se poate profita ușor.

jumuli, jumulesc v. t. a extorca (pe cineva) de bani; a jefui, a escroca

Intrare: jumulire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jumulire
  • jumulirea
plural
  • jumuliri
  • jumulirile
genitiv-dativ singular
  • jumuliri
  • jumulirii
plural
  • jumuliri
  • jumulirilor
vocativ singular
plural
Intrare: jimui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jimui
  • jimuire
  • jimuit
  • jimuitu‑
  • jimuind
  • jimuindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • jimuiește
(să)
  • jimuiască
  • jimuia
  • jimui
  • jimuise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • jimuiesc
(să)
  • jimuiască
  • jimuiau
  • jimui
  • jimuiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jimui
  • jimuire
  • jimuit
  • jimuitu‑
  • jimuind
  • jimuindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • jimuie
(să)
  • jimuie
  • jimuia
  • jimui
  • jimuise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • jimuie
(să)
  • jimuie
  • jimuiau
  • jimui
  • jimuiseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jumuli
  • jumulire
  • jumulit
  • jumulitu‑
  • jumulind
  • jumulindu‑
singular plural
  • jumulește
  • jumuliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jumulesc
(să)
  • jumulesc
  • jumuleam
  • jumulii
  • jumulisem
a II-a (tu)
  • jumulești
(să)
  • jumulești
  • jumuleai
  • jumuliși
  • jumuliseși
a III-a (el, ea)
  • jumulește
(să)
  • jumulească
  • jumulea
  • jumuli
  • jumulise
plural I (noi)
  • jumulim
(să)
  • jumulim
  • jumuleam
  • jumulirăm
  • jumuliserăm
  • jumulisem
a II-a (voi)
  • jumuliți
(să)
  • jumuliți
  • jumuleați
  • jumulirăți
  • jumuliserăți
  • jumuliseți
a III-a (ei, ele)
  • jumulesc
(să)
  • jumulească
  • jumuleau
  • jumuli
  • jumuliseră
Intrare: jumuli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jumuli
  • jumulire
  • jumulit
  • jumulitu‑
  • jumulind
  • jumulindu‑
singular plural
  • jumulește
  • jumuliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jumulesc
(să)
  • jumulesc
  • jumuleam
  • jumulii
  • jumulisem
a II-a (tu)
  • jumulești
(să)
  • jumulești
  • jumuleai
  • jumuliși
  • jumuliseși
a III-a (el, ea)
  • jumulește
(să)
  • jumulească
  • jumulea
  • jumuli
  • jumulise
plural I (noi)
  • jumulim
(să)
  • jumulim
  • jumuleam
  • jumulirăm
  • jumuliserăm
  • jumulisem
a II-a (voi)
  • jumuliți
(să)
  • jumuliți
  • jumuleați
  • jumulirăți
  • jumuliserăți
  • jumuliseți
a III-a (ei, ele)
  • jumulesc
(să)
  • jumulească
  • jumuleau
  • jumuli
  • jumuliseră
Intrare: jumurli
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jumurli
  • jumurlire
  • jumurlit
  • jumurlitu‑
  • jumurlind
  • jumurlindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • jumurlește
(să)
  • jumurlească
  • jumurlea
  • jumurli
  • jumurlise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • jumurlesc
(să)
  • jumurlească
  • jumurleau
  • jumurli
  • jumurliseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jumuli
  • jumulire
  • jumulit
  • jumulitu‑
  • jumulind
  • jumulindu‑
singular plural
  • jumulește
  • jumuliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jumulesc
(să)
  • jumulesc
  • jumuleam
  • jumulii
  • jumulisem
a II-a (tu)
  • jumulești
(să)
  • jumulești
  • jumuleai
  • jumuliși
  • jumuliseși
a III-a (el, ea)
  • jumulește
(să)
  • jumulească
  • jumulea
  • jumuli
  • jumulise
plural I (noi)
  • jumulim
(să)
  • jumulim
  • jumuleam
  • jumulirăm
  • jumuliserăm
  • jumulisem
a II-a (voi)
  • jumuliți
(să)
  • jumuliți
  • jumuleați
  • jumulirăți
  • jumuliserăți
  • jumuliseți
a III-a (ei, ele)
  • jumulesc
(să)
  • jumulească
  • jumuleau
  • jumuli
  • jumuliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jumulire, jumulirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi jumuli DEX '09 MDA2 DEX '98

jimui / jimuiverb

etimologie:

jumuli, jumulescverb

  • 1. A smulge fulgi de pe o pasăre; a curăța de pene, de fulgi o pasăre tăiată. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Jumulind deasupra căldării cu apă fiartă o găină opărită. STANCU, D. 177. DLRLC
    • format_quote Melinte Heruvimu se sculase cum s-a crăpat de ziuă, încetinel ca să nu trezească pe nevastă-sa... ațîță focul, jumuli o găină și o puse să fiarbă. REBREANU, R. II 164. DLRLC
    • format_quote Jumulea o gîscă nevastă-mea cînd ai venit d-ta. ISPIRESCU, L. 368. DLRLC
    • format_quote Trebuie a-i jumuli penele de pe cap. ȘEZ. III 119. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A smulge părul din rădăcină. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote reflexiv Tartorul clipi din ochi, se jumuli de barbă și-i răspunse. VISSARION, B. 253.
      • format_quote Palme că-și trăgea, Păru-și jumulea. PĂSCULESCU, L. P. 155. DLRLC
    • 1.2. neobișnuit Cu privire la alte lucruri: DLRLC
      • format_quote Cineva jumulește pomul de mere. ISPIRESCU, L. 74. DLRLC
    • 1.3. (Despre un copac) A goli de fructe. MDA2
    • 1.4. reflexiv neobișnuit Despre păsări: năpârli. MDA2
      sinonime: năpârli
    • chat_bubble familiar Gâscă (bună) de jumulit = om naiv și încrezător, de pe urma căruia se poate profita. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cînd le cădea-n palmă cîte-o gîscă de jumulit, toată noaptea era masă-ntinsă și băutură la discreție. VLAHUȚĂ, O. A. 300. DLRLC
  • 2. figurat A extorca pe cineva (de bani). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Cu directorul cînd juca în apartamentul acestuia, se lăsa jumulit de bani. PAS, Z. IV 111. DLRLC
    • format_quote Să-i ofere serviciile lui prietenești, ca să nu fie jumulit ca toți străinii care pică în acest oraș. REBREANU, R. I 24. DLRLC
    • format_quote Dăduse niște hoți peste tovarășii lui și-i bătură și-i jumuliră. ȘEZ. VI 151. DLRLC
  • 3. A jupui de piele. DLRLC NODEX
    • format_quote Înșfacă iedul de urechi și-l flocăiește și-l jumulește... de-i merg petecile! CREANGĂ, P. 24. DLRLC
    • format_quote De i-ar împinge păcatul să-mi deschidă ușa... Știu că i-aș cîrnoși și i-aș jumuli. CREANGĂ, P. 21. DLRLC
  • 4. A bate pe cineva (smulgându-i părul). MDA2
etimologie:

jumurliverb

  • 1. regional (Despre porci) A scurma în noroi după grăunțe. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.