golire sf [At: LTR / Pl: ~ri / E: goli] 1 Dezbrăcare. 2 Dezbrăcare a unor părți intime ale corpului Si: golit¹ (2). 3 (Fam) Evacuare a fecalelor sau a urinei din organism Si: golit¹ (3). 4 Scoatere a unei arme din teacă Si: golit¹ (4). 5 Scoatere a conținutului dintr-un recipient Si: golit¹ (5). 6 Rămânere fără conținut Si: golit¹ (6). 7 Consumare a întregului conținut dintr-un recipient Si: golit¹ (7). 8 (Îvr) Jefuire. 9 (Îvr) Lipsire de ceva Si: golit¹ (9). 10 (Fig) Stare în care omul rămâne fără gânduri, sentimente Si: (rar) golit¹ (10). 11 (Ccr; teh) Dispozitiv alcătuit dintr-o conductă cu robinet, folosit la evacuarea apei dintr-o instalație.

GOLIRE, goliri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) goli; deșertare. 2. Dispozitiv alcătuit dintr-o conductă cu robinet, folosit la evacuarea apei dintr-o instalație.

golire s. f., g.-d. art. golirii; pl. goliri

golire s. f., g.-d. art. golirii; pl. goliri

golire s. f., g.-d. art. golirii; pl. goliri

GOLIRE s. 1. v. descărcare. 2. v. evacuare.

GOLIRE s. v. despuiere, dezbrăcare, dezgolire.

GOLIRE s. 1. descărcare, descărcat, deșertare, deșertat, golit. (~ unei roabe.) 2. eliberare, evacuare, liberare. (~ unei locuințe.)

golire s. v. DESPUIERE. DEZBRĂCARE. DEZGOLIRE.