Definiția cu ID-ul 1337537:
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
jumulire s.f. I jumuleală, <reg.> scărmănare.După tăiere, jumulirea păsărilor trebuie făcută cu grijă, pentru a nu li se rupe pielea. II fig. 1 extorcare, jecmăneală, jecmănire, jefuire,<fig.> jupuială, jupuire, stoarcere, stors1. A fost condamnat pentru jumulirea repetată a unor persoane în vârstă. 2 (fam.) v. Escrocare.înșelare1. Pungășire. 3 (fam.; de obicei constr. cu vb. ca „a da”, „a mânca”, „a primi”, „atrage”; fam.) v. Bătaie. Corecție. 4 (fam.) v. Păruială.