4 definiții pentru jumulit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUMULÍT1 s. n. Jumulire, jumuleală. – V. jumuli.

JUMULÍT1 s. n. Jumulire, jumuleală. – V. jumuli.

jumulit1 sn [At: ZANNE, P. I, 482 / Pl: ~uri / E: jumuli] 1-4 Jumulire (1-4). 5 (Pex) Golire. 6 Jefuire. 7-8 Jumulire (7-8). 9 (D. vite) Prășit. 10 (Fam; îe) Gâscă bună de ~ Om naiv și încrezător, de pe urma căruia se poate profita.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: jumulit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jumulit
  • jumulitul
  • jumulitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • jumulit
  • jumulitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jumulit (s.n.)

etimologie:

  • vezi jumuli
    surse: DEX '09 DEX '98