3 intrări

37 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUGULARE, jugulări, s. f. Acțiunea de a jugula și rezultatul ei; sugrumare, strangulare. ♦ Fig. împiedicare bruscă a dezvoltării. – V. jugula.

jugulare sf [At: CARAGIALE, O. 46 / Pl: ~lări / E: jugula] 1 Sugrumare. 2 Înăbușire. 3 (Fig) Împiedicare bruscă a dezvoltării.

JUGULARE, jugulări, s. f. (Rar) Acțiunea de a jugula și rezultatul ei; sugrumare, strangulare. ♦ Fig. Împiedicare bruscă a dezvoltării. – V. jugula.

JUGULARE, jugulări, s. f. (Franțuzism rar) Sugrumare, gîtuire, înăbușire; fig. împiedicare bruscă a dezvoltării. Despre jugularea maladiei, nici nu poate fi vorba. CARAGIALE, O. I 46.

JUGULARE s.f. Acțiunea de a jugula și rezultatul ei; sugrumare. ♦ (Fig.) Împiedicare bruscă a dezvoltării; suprimare, gîtuire. [< jugula].

JUGULA, jugulez, vb. I. Tranz. A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din fr. juguler, lat. jugulare.

JUGULAR, -Ă, jugulari, -e, adj. Care aparține gâtului, privitor la gât, din regiunea gâtului. ◊ Venă jugulară (și substantivat, f.) = venă a gâtului care colectează sângele din regiunea capului și a gâtului. – Din fr. jugulaire.

jugula vt [At: DA ms / Pzi: ~lez / E: fr juguler, lat jugulare] (Rar) 1 A sugruma. 2 (Fig) A înăbuși.

jugular, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr jugulaire] 1 Care se referă la gât. 2 Din regiunea gâtului. 3 (Îs) Venă ~ă Venă a gâtului care colectează sângele din regiunea capului și a gâtului.

JUGULA, jugulez, vb. I. Tranz. (Rar) A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din fr. juguler, lat. jugulare.

JUGULAR, -Ă, jugulari, -e, adj. Care aparține gâtului, privitor la gât, din regiunea gâtului. ◊ Venă jugulară = venă a gâtului care colectează sângele din regiunea capului și a gâtului. – Din fr. jugulaire.[1]

  1. Forma jugulară folosită și ca s. f. LauraGellner

JUGULA, jugulez, vb. I. Tranz. (Franțuzism rar) A sugruma, a gîtui, a înăbuși.

JUGULAR, -Ă, jugulari, -e, adj. (Numai în expr.) Vînă jugulară = vînă principală a gîtului, care colectează sîngele din cap și din gît.

JUGULA vb. I. tr. (Liv.) 1. A strangula, a sugruma. 2. A opri evoluția unei boli, a unei epizootii etc. ♦ (Fig.) A împiedica brusc o dezvoltare; a gîtui, a suprima. [< fr. juguler, cf. lat. iugulare].

JUGULAR, -Ă adj. Care aparține gîtului, care ține de gît. ◊ Venă jugulară (și s.f.) = venă principală a gîtului, care adună sîngele din cap și din gît. [< fr. jugulaire, cf. lat. iugulus – gît].

JUGULA vb. tr. 1. a strangula, a sugruma. 2. a secționa venele jugulare, în vederea scurgerii sângelui, în sacrificarea animalelor. 3. a opri evoluția unei boli, a unei epizootii etc. 4. (fig.) a împiedica brusc o dezvoltare; a gâtui, a suprima. (< fr. juguler, lat. iugulare)

JUGULAR, -Ă adj. din regiunea gâtului. ♦ venă ~ă (și s. f.) = venă principală a gâtului, care adună sângele din cap și din gât. (< fr. jugulaire)

A JUGULA ~ez tranz. rar1) A lipsi de respirație, strângând vâna jugulară; a gâtui; a sugruma; a strangula. 2) fig. (acțiuni, procese, activități etc.) A împiedica să se desfășoare; a opri brusc din desfășurare. /<fr. juguler, lat. jugulare

JUGULAR ~ă (~i, ~e) Care ține de gât; propriu gâtului. ◊ Venă ~ă venă centrală din regiunea gâtului, care colectează sângele din cap și din gât. /<fr. jugulaire[1]

  1. Forma jugulară folosită și ca s.f. — LauraGellner

jugular a. ce ține de gâtlej: glandă, vână jugulară.

* jugulár, -ă adj. (fr. jugulaire, d. lat. júgulum și júgulus, gît. V. junghĭ). Anat. De la gît: vînă, ghindură jugulară. Sf., pl. e. Fie-care din cele doŭă vine groase de la gît.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jugulare (sugrumare) s. f., g.-d. art. jugulării; pl. jugulări

jugulare (sugrumare) s. f., g.-d. art. jugulării; pl. jugulări

jugulare s. f., g.-d. art. jugulării; pl. jugulări

jugula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. jugulez, 3 jugulea; conj. prez. 1 sg. să jugulez, 3 să juguleze

jugular adj. m., pl. jugulari; f. jugula, pl. jugulare

jugula (venă) s. f., g.-d. art. jugularei; pl. jugulare

jugula (a ~) vb., ind. prez. 3 jugulea

jugular adj. m., pl. jugulari; f. jugulară, pl. jugulare

jugula (venă) s. f., g.-d. art. jugularei; pl. jugulare

jugula vb., ind. prez. 1 sg. jugulez, 3 sg. și pl. jugulea

jugular adj. m., pl. jugulari; f. sg. jugulară, pl. jugulare[1]

  1. Forma jugulară folosită și ca s.f. — LauraGellner

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JUGULARE s. f. gâtuire, strangulare, sugrumare.

jugulare s. v. GÎTUIRE. STRANGULARE. SUGRUMARE.

JUGULA vb. v. gâtui, strangula, sugruma.

jugula vb. v. GÎTUI. STRANGULA. SUGRUMA.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a lua jugulara expr. a ucide, a omorî

Intrare: jugulare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jugulare
  • jugularea
plural
  • jugulări
  • jugulările
genitiv-dativ singular
  • jugulări
  • jugulării
plural
  • jugulări
  • jugulărilor
vocativ singular
plural
Intrare: jugula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jugula
  • jugulare
  • jugulat
  • jugulatu‑
  • jugulând
  • jugulându‑
singular plural
  • jugulea
  • jugulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jugulez
(să)
  • jugulez
  • jugulam
  • jugulai
  • jugulasem
a II-a (tu)
  • jugulezi
(să)
  • jugulezi
  • jugulai
  • jugulași
  • jugulaseși
a III-a (el, ea)
  • jugulea
(să)
  • juguleze
  • jugula
  • jugulă
  • jugulase
plural I (noi)
  • jugulăm
(să)
  • jugulăm
  • jugulam
  • jugularăm
  • jugulaserăm
  • jugulasem
a II-a (voi)
  • jugulați
(să)
  • jugulați
  • jugulați
  • jugularăți
  • jugulaserăți
  • jugulaseți
a III-a (ei, ele)
  • jugulea
(să)
  • juguleze
  • jugulau
  • jugula
  • jugulaseră
Intrare: jugular
jugular adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jugular
  • jugularul
  • jugularu‑
  • jugula
  • jugulara
plural
  • jugulari
  • jugularii
  • jugulare
  • jugularele
genitiv-dativ singular
  • jugular
  • jugularului
  • jugulare
  • jugularei
plural
  • jugulari
  • jugularilor
  • jugulare
  • jugularelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jugulare, jugulărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi jugula DEX '09 MDA2 DEX '98 DN

jugula, jugulezverb

  • 1. Gâtui, strangula, sugruma, înăbuși. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. A secționa venele jugulare, în vederea scurgerii sângelui, în sacrificarea animalelor. MDN '00
  • 3. A opri evoluția unei boli, a unei epizootii etc. DN
etimologie:

jugular, jugulaadjectiv

  • 1. Care aparține gâtului, privitor la gât, din regiunea gâtului. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
    • 1.1. (și) substantivat feminin Venă jugulară = venă a gâtului care colectează sângele din regiunea capului și a gâtului. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.