3 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUGULÁRE, jugulări, s. f. Acțiunea de a jugula și rezultatul ei; sugrumare, strangulare. ♦ Fig. împiedicare bruscă a dezvoltării. – V. jugula.

jugulare sf [At: CARAGIALE, O. 46 / Pl: ~lări / E: jugula] 1 Sugrumare. 2 Înăbușire. 3 (Fig) Împiedicare bruscă a dezvoltării.

JUGULÁRE, jugulări, s. f. (Rar) Acțiunea de a jugula și rezultatul ei; sugrumare, strangulare. ♦ Fig. Împiedicare bruscă a dezvoltării. – V. jugula.

JUGULÁRE, jugulări, s. f. (Franțuzism rar) Sugrumare, gîtuire, înăbușire; fig. împiedicare bruscă a dezvoltării. Despre jugularea maladiei, nici nu poate fi vorba. CARAGIALE, O. I 46.

JUGULÁRE s.f. Acțiunea de a jugula și rezultatul ei; sugrumare. ♦ (Fig.) Împiedicare bruscă a dezvoltării; suprimare, gâtuire. [< jugula].

JUGULÁ, jugulez, vb. I. Tranz. A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din fr. juguler, lat. jugulare.

JUGULÁR, -Ă, jugulari, -e, adj. Care aparține gâtului, privitor la gât, din regiunea gâtului. ◊ Venă jugulară (și substantivat, f.) = venă a gâtului care colectează sângele din regiunea capului și a gâtului. – Din fr. jugulaire.

jugula vt [At: DA ms / Pzi: ~lez / E: fr juguler, lat jugulare] (Rar) 1 A sugruma. 2 (Fig) A înăbuși.

jugular, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr jugulaire] 1 Care se referă la gât. 2 Din regiunea gâtului. 3 (Îs) Venă ~ă Venă a gâtului care colectează sângele din regiunea capului și a gâtului.

JUGULÁ, jugulez, vb. I. Tranz. (Rar) A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din fr. juguler, lat. jugulare.

JUGULÁR, -Ă, jugulari, -e, adj. Care aparține gâtului, privitor la gât, din regiunea gâtului. ◊ Venă jugulară = venă a gâtului care colectează sângele din regiunea capului și a gâtului. – Din fr. jugulaire.[1]

  1. Forma jugulară folosită și ca s. f. LauraGellner

JUGULÁ, jugulez, vb. I. Tranz. (Franțuzism rar) A sugruma, a gîtui, a înăbuși.

JUGULÁR, -Ă, jugulari, -e, adj. (Numai în expr.) Vînă jugulară = vînă principală a gîtului, care colectează sîngele din cap și din gît.

JUGULÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A strangula, a sugruma. 2. A opri evoluția unei boli, a unei epizootii etc. ♦ (Fig.) A împiedica brusc o dezvoltare; a gâtui, a suprima. [< fr. juguler, cf. lat. iugulare].

JUGULÁR, -Ă adj. Care aparține gâtului, care ține de gât. ◊ Venă jugulară (și s.f.) = venă principală a gâtului, care adună sângele din cap și din gât. [< fr. jugulaire, cf. lat. iugulus – gât].

JUGULÁ vb. tr. 1. a strangula, a sugruma. 2. a secționa venele jugulare, în vederea scurgerii sângelui, în sacrificarea animalelor. 3. a opri evoluția unei boli, a unei epizootii etc. 4. (fig.) a împiedica brusc o dezvoltare; a gâtui, a suprima. (< fr. juguler, lat. iugulare)

JUGULÁR, -Ă adj. din regiunea gâtului. ♦ venă ~ă (și s. f.) = venă principală a gâtului, care adună sângele din cap și din gât. (< fr. jugulaire)

A JUGULÁ ~éz tranz. rar1) A lipsi de respirație, strângând vâna jugulară; a gâtui; a sugruma; a strangula. 2) fig. (acțiuni, procese, activități etc.) A împiedica să se desfășoare; a opri brusc din desfășurare. /<fr. juguler, lat. jugulare

JUGULÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de gât; propriu gâtului. ◊ Venă ~ă venă centrală din regiunea gâtului, care colectează sângele din cap și din gât. /<fr. jugulaire[1]

  1. Forma jugulară folosită și ca s.f. — LauraGellner

jugular a. ce ține de gâtlej: glandă, vână jugulară.

arată toate definițiile

Intrare: jugulare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jugulare
  • jugularea
plural
  • jugulări
  • jugulările
genitiv-dativ singular
  • jugulări
  • jugulării
plural
  • jugulări
  • jugulărilor
vocativ singular
plural
Intrare: jugula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jugula
  • jugulare
  • jugulat
  • jugulatu‑
  • jugulând
  • jugulându‑
singular plural
  • jugulea
  • jugulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jugulez
(să)
  • jugulez
  • jugulam
  • jugulai
  • jugulasem
a II-a (tu)
  • jugulezi
(să)
  • jugulezi
  • jugulai
  • jugulași
  • jugulaseși
a III-a (el, ea)
  • jugulea
(să)
  • juguleze
  • jugula
  • jugulă
  • jugulase
plural I (noi)
  • jugulăm
(să)
  • jugulăm
  • jugulam
  • jugularăm
  • jugulaserăm
  • jugulasem
a II-a (voi)
  • jugulați
(să)
  • jugulați
  • jugulați
  • jugularăți
  • jugulaserăți
  • jugulaseți
a III-a (ei, ele)
  • jugulea
(să)
  • juguleze
  • jugulau
  • jugula
  • jugulaseră
Intrare: jugular
jugular adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jugular
  • jugularul
  • jugularu‑
  • jugula
  • jugulara
plural
  • jugulari
  • jugularii
  • jugulare
  • jugularele
genitiv-dativ singular
  • jugular
  • jugularului
  • jugulare
  • jugularei
plural
  • jugulari
  • jugularilor
  • jugulare
  • jugularelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jugulare

etimologie:

  • vezi jugula
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

jugula

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. A secționa venele jugulare, în vederea scurgerii sângelui, în sacrificarea animalelor.
    surse: MDN '00
  • 3. A opri evoluția unei boli, a unei epizootii etc.
    surse: DN

etimologie:

jugular

  • 1. Care aparține gâtului, privitor la gât, din regiunea gâtului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. (și) substantivat feminin Venă jugulară = venă a gâtului care colectează sângele din regiunea capului și a gâtului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: