22 de definiții pentru sugruma zugruma


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUGRUMÁ, sugrúm, vb. I. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (pentru a-l omorî prin sufocare); a gâtui, a strangula. ♦ Fig. (Despre haine) A strânge prea tare corpul, împiedicând mișcările, respirația. 2. Tranz. Fig. A înăbuși, a sufoca. 3. Tranz. Fig. A înăbuși cu violență o acțiune, o manifestare; a reprima, a lichida. 4. Refl. (Despre ape, drumuri etc.) A se îngusta (brusc), a se gâtui. – Su(b) + gruma(z). Cf. sugușa.

SUGRUMÁ, sugrúm, vb. I. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (pentru a-l omorî prin sufocare); a gâtui, a strangula. ♦ Fig. (Despre haine) A strânge prea tare corpul, împiedicând mișcările, respirația. 2. Tranz. Fig. A înăbuși, a sufoca. 3. Tranz. Fig. A înăbuși cu violență o acțiune, o manifestare; a reprima, a lichida. 4. Refl. (Despre ape, drumuri etc.) A se îngusta (brusc), a se gâtui. – Su(b) + gruma(z). Cf. sugușa.

sugruma [At: CORESI, EV. 283 / V: (îvr) zgruma, zu~ / A și: (reg) zug~ și (reg) / Pzi: zugrumez, zugrumi / Pzi: zugrumesc / Pzi: sugrum (A și: (reg) sugrum), (reg) ~mez / E: sub- + grumaz] 1 vt (Subiectul și c. i. ființe, mai ales, oameni) A presa gâtul cu mâinile, cu labele etc. sau cu un obiect, blocând căile respiratorii și sufocând (pentru a omorî) Si: a gâtui (1), a strangula (1), (rar) a jugula, (îvp) a năduși, (îvr) a îneca, a sugușa (1), (reg) a îmberegăți, a înnăduși. 2 vt A strânge în brațe (pentru a omorî prin sufocare). 3 vt (Asr; pan; c. i. plante) A sufoca (1). 4 vt (Pex; d. obiecte de îmbrăcăminte sau d. legături, d. frânghii, d. noduri etc.; c. i. oameni sau corpul lor ori părți ale acestuia) A strânge (1) prea tare (împiedicând mișcările, îngreunând respirația etc.). 5-6 vtr A face să piardă sau a-și pierde respirația (datorită lipsei de oxigen sau datorită încetinirii ritmului respirator) Si: a (se) asfixia (1), a (se) îneca, a (se) înăbuși, a (se) sufoca (1-2), (îvp) a (se) năbuși, a (se) năduși, (înv) a (se) împresura. 7-8 vtr (Pex) A omorî sau a muri prin asfixiere Si: a (se) asfixia (2), a (se) îneca, a (se) înnăbuși, a (se) sufoca (1-2), (îvp) a (se) năbuși, a (se) năduși, (înv) a (se) împresura. 9-10 vtr (Fig) A face să-și piardă sau a-și pierde, pe moment, respirația în urma unei emoții sau a unei stări de spirit deosebite Si: a (se) înăbuși, a (se) sufoca (9-10) Vz: apăsa (17). 11 vt (Fig; c. i. desfășurarea unei acțiuni, manifestări, sentimente etc. ale oamenilor) A pune (brusc) capăt, prin mijloace drastice, prin violență Si: a curma (8), a înăbuși, a lichida, a reprima. 12-13 vrt (Rar; d. traiecte, căi de acces, locuri de trecere, ape, văi etc. ori porțiuni ale acestora) A (se) strâmta (1) brusc.

SUGRUMÁ, sugrúm, vb. I. 1. Tranz. A strînge (pe cineva) de gît (pentru a-l omorî prin sufocare); a gîtui. V. strangula. Stăi! stăi! tu mi-ai răpit viața și liniștea... voi să te sugrum... BOLINTINEANU, O. 344. Care părinte cu inimă de părinte și-a sugrumat copiii pentru că nu s-au născut frumoși și mintoși precum ar fi dorit el să se nască? BOLLIAC, O. 58. ◊ Absol. Puțin, și dorobanții un alt țigan găsiră, L-aduseră în bice și-n bice îl siliră Să-nvețe-a sugruma. BOLLIAC, O. 201. Cînd cu brînci groaznice, cînd cu dinte Apărîndu-să, sugrumă și ucide. BUDAI-DELEANU, Ț. 171. ♦ Fig. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A strînge prea tare corpul, împiedicînd mișcările, respirația. Gulerul acesta mă sugrumă.Omul se căută în buzunarele vestei negre care-i sugruma burta. DUMITRIU, B. F. 49. 2. Tranz. A înăbuși, a sufoca. Căldura... îți usucă podul gurii, te sugrumă. REBREANU, I. 10. ◊ (Metaforic) Cînd e acasă, o sugrumă tăcerea și ar vrea să fie în stradă. C. PETRESCU, C. V. 261. Așa se gîndea adeseori Radu... năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, N. 14. 3. Tranz. (Cu privire la acțiuni, la manifestări ale omului) A înăbuși cu violență, a reprima, a stîrpi de la început, a gîtui (2). Un conducător care sugrumă critica... nu poate conta nici pe încrederea partidului, nici pe încrederea maselor. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 8, 49. Cîntecul meu nimeni n-o să-l sugrume. TULBURE, V. R. 29. ◊ Refl. pas. Dascălul Iov avea în el pornirea aceasta de dărnicie, care se sugruma îndată ce era vorba s-o prefacă în fapte. SADOVEANU, P. M. 18. 4. Refl. (Despre lanțuri sau sfori) A se strînge, a se răsuci, a se înnoda. Lanțul se sugrumă lesne, adică face noduri. TRIGONOMETRIA 115. ♦ (Despre grupuri compacte de ființe) A se strînge într-o formație îngustă. Pe podețul din fața casei lui Geambașu, mulțimea se sugrumă și apoi se lărgi iar în curte. DUMITRIU, N. 64. – Variantă: (regional) zugrumá (REBREANU, R. II 110, DUNĂREANU, N. 202, ȘEZ. II 138) vb. I.

A SUGRUMÁ sugrúm tranz. 1) A lipsi de respirație, strângând puternic de gât (până la asfixiere); a gâtui; a strangula. 2) (despre haine, cingători etc.) A incomoda prin strângere; a strangula. 3) fig. (căi de curgere a unui fluid) A îngusta pe o anumită porțiune; a gâtui; a strangula. 4) fig. (acțiuni, manifestări etc.) A împiedica să se dezvolte sau a suprima printr-o constrângere insuportabilă; a strangula. ~ presa. [Sil. su-gru-] /su[b] + gruma[z]

A SE SUGRUMÁ mă sugrúm intranz. 1) (despre râuri, drumuri, conducte etc.) A deveni (mai) îngust pe unul din segmentele sale; a se strangula. 2) (despre persoane) A pierde pentru un moment respirația; a se strangula. ~ de râs. [Sil. su-gru-] /su[b] + gruma[z]

sugrumà v. 1. a strânge de gât; 2. fig. a năbuși: a sugruma o răscoală.

sugrum sn, av [At: BARBU, PRINC. 70 / Pl: ? / E: pvb sugruma] 1-2 (Nob) Sugrumare (1).

zugruma vb. I. v. sugruma.

ZUGRUMÁ, zugrúm, vb. I. Tranz. v. sugruma.

sugrúm, a -á v. tr. (d. supt, sub- și grumaz, ca și su-guș). Gîtuĭ, strîng de gît. Fig. Înăduș, reprim: a sugruma o răscoală. – Și zugrum (est).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sugrumá (a ~) (su-gru-) vb., ind. prez. 3 sugrúmă

sugrumá vb. (sil. -gru-), ind. prez. 1 sg. sugrúm, 3 sg. și pl. sugrúmă; conj. prez. 3 sg. și pl. sugrúme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUGRUMÁ vb. 1. a gâtui, a strangula, (rar) a jugula, (înv. și reg.) a îneca, a sugușa, (reg.) a îmberegăți, a înnăduși, a năduși, a strugușa, a zgăira, (prin Olt.) a beregătui. (Tâlharul l-a ~.) 2. v. asfixia. 3. v. îngusta.

SUGRUMÁ vb. v. înăbuși, reprima.

SUGRUMA vb. 1. a gîtui, a strangula, (rar) a jugula, (înv. și reg.) a îneca, a sugușa, (reg.) a îmberegăți, a înnăduși, a năduși, a strugușa, a zgăira, (prin Olt.) a beregătui. (Tîlharul l-a ~.) 2. a (se) asfixia, a (se) înăbuși, a (se) îneca, a (se) sufoca, (înv. și pop.) a (se) năbuși, a (se) năduși, (înv.) a (se) împresura. (Fumul îl ~.) 3. a se gîtui, a se îngusta, a se strîmta, (rar) a se subția, (înv. și reg.) a se strîmtora. (În acel loc valea se ~.)

sugruma vb. v. ÎNĂBUȘI. REPRIMA.

Intrare: sugruma
  • silabație: su-gru-ma
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sugruma
  • sugrumare
  • sugrumat
  • sugrumatu‑
  • sugrumând
  • sugrumându‑
singular plural
  • sugru
  • sugrumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sugrum
(să)
  • sugrum
  • sugrumam
  • sugrumai
  • sugrumasem
a II-a (tu)
  • sugrumi
(să)
  • sugrumi
  • sugrumai
  • sugrumași
  • sugrumaseși
a III-a (el, ea)
  • sugru
(să)
  • sugrume
  • sugruma
  • sugrumă
  • sugrumase
plural I (noi)
  • sugrumăm
(să)
  • sugrumăm
  • sugrumam
  • sugrumarăm
  • sugrumaserăm
  • sugrumasem
a II-a (voi)
  • sugrumați
(să)
  • sugrumați
  • sugrumați
  • sugrumarăți
  • sugrumaserăți
  • sugrumaseți
a III-a (ei, ele)
  • sugru
(să)
  • sugrume
  • sugrumau
  • sugruma
  • sugrumaseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zugruma
  • zugrumare
  • zugrumat
  • zugrumatu‑
  • zugrumând
  • zugrumându‑
singular plural
  • zugru
  • zugrumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zugrum
(să)
  • zugrum
  • zugrumam
  • zugrumai
  • zugrumasem
a II-a (tu)
  • zugrumi
(să)
  • zugrumi
  • zugrumai
  • zugrumași
  • zugrumaseși
a III-a (el, ea)
  • zugru
(să)
  • zugrume
  • zugruma
  • zugrumă
  • zugrumase
plural I (noi)
  • zugrumăm
(să)
  • zugrumăm
  • zugrumam
  • zugrumarăm
  • zugrumaserăm
  • zugrumasem
a II-a (voi)
  • zugrumați
(să)
  • zugrumați
  • zugrumați
  • zugrumarăți
  • zugrumaserăți
  • zugrumaseți
a III-a (ei, ele)
  • zugru
(să)
  • zugrume
  • zugrumau
  • zugruma
  • zugrumaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sugruma zugruma

  • 1. tranzitiv A strânge pe cineva de gât (pentru a-l omorî prin sufocare).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: gâtui strangula 4 exemple
    exemple
    • Stăi! stăi! tu mi-ai răpit viața și liniștea... voi să te sugrum... BOLINTINEANU, O. 344.
      surse: DLRLC
    • Care părinte cu inimă de părinte și-a sugrumat copiii pentru că nu s-au născut frumoși și mintoși precum ar fi dorit el să se nască? BOLLIAC, O. 58.
      surse: DLRLC
    • absolut Puțin, și dorobanții un alt țigan găsiră, L-aduseră în bice și-n bice îl siliră Să-nvețe-a sugruma. BOLLIAC, O. 201.
      surse: DLRLC
    • absolut Cînd cu brînci groaznice, cînd cu dinte Apărîndu-să, sugrumă și ucide. BUDAI-DELEANU, Ț. 171.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre haine) A strânge prea tare corpul, împiedicând mișcările, respirația.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Gulerul acesta mă sugrumă.
        surse: DLRLC
      • Omul se căută în buzunarele vestei negre care-i sugruma burta. DUMITRIU, B. F. 49.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Căldura... îți usucă podul gurii, te sugrumă. REBREANU, I. 10.
      surse: DLRLC
    • metaforic Cînd e acasă, o sugrumă tăcerea și ar vrea să fie în stradă. C. PETRESCU, C. V. 261.
      surse: DLRLC
    • metaforic Așa se gîndea adeseori Radu... năbușindu-și în piept mînia și ura ce-l sugruma. VLAHUȚĂ, N. 14.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A înăbuși cu violență o acțiune, o manifestare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: lichida reprima înăbuși 3 exemple
    exemple
    • Un conducător care sugrumă critica... nu poate conta nici pe încrederea partidului, nici pe încrederea maselor. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 8, 49.
      surse: DLRLC
    • Cîntecul meu nimeni n-o să-l sugrume. TULBURE, V. R. 29.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Dascălul Iov avea în el pornirea aceasta de dărnicie, care se sugruma îndată ce era vorba s-o prefacă în fapte. SADOVEANU, P. M. 18.
      surse: DLRLC
  • 4. reflexiv (Despre ape, drumuri etc.) A se îngusta (brusc), a se gâtui.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
  • 5. reflexiv (Despre lanțuri sau sfori) A se strânge, a se răsuci, a se înnoda.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Lanțul se sugrumă lesne, adică face noduri. TRIGONOMETRIA 115.
      surse: DLRLC
    • 5.1. (Despre grupuri compacte de ființe) A se strânge într-o formație îngustă.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Pe podețul din fața casei lui Geambașu, mulțimea se sugrumă și apoi se lărgi iar în curte. DUMITRIU, N. 64.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Su(b) + gruma(z)
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
  • cf. sugușa
    surse: DEX '09