jugula vb. I. tr. 1 (compl. indică ființe) a gâtui, a strangula, a sugruma, <pop.> a înăduși, <înv. și reg.> a îneca, a sugușa, <reg.> a beregătui, a fuitui, a îmberegăți, a năduși, a șugui², a zgăira, <înv.> a dezgruma. Criminalul și-a jugulat victima. 2 fig. (compl. indică manifestări, acțiuni ale oamenilor, mișcări sociale etc.) a reprima, <fig.> a înăbuși, a sugruma, <fig.; rar> a astupa. Revoluția a fost jugulată cu violență.