13 definiții pentru strangulare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRANGULARE, strangulări, s. f. Acțiunea de a (se) strangula și rezultatul ei; strangulație. ♦ (Med.; pop.) Ocluzie intestinală. [Var.: ștrangulare s. f.] – V. strangula.

strangulare sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~lări / E: strangula] 1 Sugrumare (1). 2 Înăbușire. 3 Spânzurare (3). 4 (Rar; pex) Spânzurare (4). 5 (Teh; pan) Reducere a diametrului unui recipient, al unei conducte etc. sau a secțiunii debitului curentului unui fluid care trece prin acesta. 6 (Spc) Comprimare a unei organ tubular până la oprirea tranzitului. 7 (Pop; pex) Ocluzie (2) intestinală.

STRANGULARE, strangulări, s. f. Acțiunea de a (se) strangula și rezultatul ei; strangulație. ♦ (Med.; pop.) Ocluziune intestinală. [Var.: ștrangulare s. f.] – V. strangula.

STRANGULARE, strangulări, s. f. Acțiunea de a strangula și rezultatul ei. 1. Sugrumare, gîtuire. 2. Înăbușire a unui proces în dezvoltare; oprire momentană a lucrului într-o ramură de producție (ca urmare a lipsei de armonizare între diferite sectoare care depind unele de altele); gîtuire. Producție continuă, fără strangulări. 3. Reducere a diametrului unei conducte, scădere pe o porțiune restrînsă a secțiunii transversale a unei bare. 4. Ocluzie intestinală.

STRANGULARE s.f. Acțiunea de a strangula și rezultatul ei; gîtuire; strangulație. ♦ Zonă de reducere a secțiunii unui lichid aflat într-o conductă. [< strangula].

STRANGULARE s. f. 1. acțiunea de a strangula; gâtuire; strangulație. 2. zonă de reducere a secțiunii unui lichid aflat într-o conductă. ◊ îngustare a unui drum. (< strangula)

ȘTRANGULARE s. f. v. strangulare.

ștrangulare sf vz strangulare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

strangulare s. f., g.-d. art. strangulării; pl. strangulări

strangulare s. f., g.-d. art. strangulării; pl. strangulări

strangulare s. f., g.-d. art. strangulării; pl. strangulări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRANGULARE s. 1. v. sugrumare. 2. v. spânzurare.

STRANGULARE s. gîtuire, sugrumare, (rar) jugulare, strangulație, (înv.) sugrumătură. (~ unei persoane.)

Intrare: strangulare
strangulare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strangulare
  • strangularea
plural
  • strangulări
  • strangulările
genitiv-dativ singular
  • strangulări
  • strangulării
plural
  • strangulări
  • strangulărilor
vocativ singular
plural
ștrangulare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștrangulare
  • ștrangularea
plural
  • ștrangulări
  • ștrangulările
genitiv-dativ singular
  • ștrangulări
  • ștrangulării
plural
  • ștrangulări
  • ștrangulărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

strangulare, strangulărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) strangula și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. medicină popular Ocluzie intestinală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Înăbușire a unui proces în dezvoltare; oprire momentană a lucrului într-o ramură de producție (ca urmare a lipsei de armonizare între diferite sectoare care depind unele de altele). DLRLC
      • format_quote Producție continuă, fără strangulări. DLRLC
    • 1.3. Reducere a diametrului unei conducte, scădere pe o porțiune restrânsă a secțiunii transversale a unei bare. DLRLC DN
etimologie:
  • vezi strangula DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.