JUGULARE, jugulări, s. f. Acțiunea de a jugula și rezultatul ei; sugrumare, strangulare. ♦ Fig. împiedicare bruscă a dezvoltării. – V. jugula.

jugulare sf [At: CARAGIALE, O. 46 / Pl: ~lări / E: jugula] 1 Sugrumare. 2 Înăbușire. 3 (Fig) Împiedicare bruscă a dezvoltării.

JUGULARE, jugulări, s. f. (Rar) Acțiunea de a jugula și rezultatul ei; sugrumare, strangulare. ♦ Fig. Împiedicare bruscă a dezvoltării. – V. jugula.

JUGULARE, jugulări, s. f. (Franțuzism rar) Sugrumare, gîtuire, înăbușire; fig. împiedicare bruscă a dezvoltării. Despre jugularea maladiei, nici nu poate fi vorba. CARAGIALE, O. I 46.

JUGULARE s.f. Acțiunea de a jugula și rezultatul ei; sugrumare. ♦ (Fig.) Împiedicare bruscă a dezvoltării; suprimare, gîtuire. [< jugula].

jugulare (sugrumare) s. f., g.-d. art. jugulării; pl. jugulări

jugulare (sugrumare) s. f., g.-d. art. jugulării; pl. jugulări

jugulare s. f., g.-d. art. jugulării; pl. jugulări

JUGULARE s. f. gâtuire, strangulare, sugrumare.

jugulare s.f. 1 gâtuire, strangulare, sugrumare, <rar> strangulație, <pop.> gâtuială, <înv. și reg.> înecare, <reg.> beregățire, îmberegățire, înădușire, <înv.> gâtuitură, sugrumătură. Legistul a constatat moartea prin jugulare a victimei. 2 fig. reprimare, <fig.> înăbușire, sugrumare. Jugularea revoluției s-a făcut cu multă violență.

jugulare s. v. GÎTUIRE. STRANGULARE. SUGRUMARE.