2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISTOVÍRE, istoviri, s. f. Faptul de a (se) istovi; stare de oboseală extremă, de extenuare. – V. istovi.

ISTOVÍRE, istoviri, s. f. Faptul de a (se) istovi; stare de oboseală extremă, de extenuare. – V. istovi.

istovire sf [At: (a. 1814) URICARIUL I, 223 / Pl: ~ri / E: istovi] 1 (Înv) Ivire. 2 (Înv) Naștere. 3 (Înv) Sfârșire. 4 Oboseală puternică Si: istoveală (4). 5 (Înv) Distrugere prin epuizarea resurselor Si: istoveală (5). 6 (Înv) Pierdere a banilor Si: istoveală (6), istovit1 (6). 7 (Înv) Cheltuire a tuturor banilor Si: istoveală (7). 8 (Înv) Achitare a unei datorii Si: istoveală (8). 9 (Înv) Lichidare a unei afaceri Si: istoveală (9).

ISTOVÍRE s. f. Faptul de a (se) istovi. 1. Oboseală extremă, slăbire a activității organismului (din cauză de boală sau în urma unei munci prea încordate ori prea îndelungate); sfîrșeală, epuizare, extenuare. Îi sfîrîia carnea de istovire, răsufla gîtuit și tremurînd. POPA, V. 152. 2. Terminare, sfîrșire, isprăvire. Să-mi trimeți 70 galbeni pentru istovirea cărții, precum și pentru cheltuiala me. KOGĂLNICEANU, S. 101.

ISTOVÍ, istovesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură, a (se) slei de puteri (din cauza eforturilor depuse, a consumului nervos etc.); a (se) epuiza, a (se) extenua. 2. Tranz. (Pop.) A sfârși, a termina, a epuiza. – Din istov.

ISTOVÍ, istovesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură, a (se) slei de puteri (din cauza eforturilor depuse, a consumului nervos etc.); a (se) epuiza, a (se) extenua. 2. Tranz. (Pop.) A sfârși, a termina, a epuiza. – Din istov.

istovi [At: DOSOFTEI, V. S. 235/1 / Pzi: ~vesc / E: istov] 1 vr (Înv) A se arăta. 2 vr (Înv) A se naște. 3-4 vtr A (se) sfârși. 5-6 vtr A (se) slei de puteri. 7-8 vtr (Înv) A (se) distruge. 9-10 vtr (Înv) A (se) omorî. 11 vt (Înv; c. i. bani) A pierde. 12 vt (Înv; c. i. bani) A cheltui. 13 vt(a) (Înv) A achita o datorie. 14 vt(a) (Înv) A lichida o afacere.

ISTOVÍ, istovesc, vb. IV. 1. Refl. A se slei de puteri (din cauza bolii sau a muncii); a se epuiza, a se extenua. Se istovise de tot, nu mai era în stare să se miște, nu-și putea înturna nici capul. MIRONESCU, S. A. 36. Se uita... cum i se istovește sub ochi odorul. VLAHUȚĂ, O. A. 130. ◊ Tranz. Trebuia un om nou care să nu fie obosit de toate cîte vă istoviseră pe voi. DEMETRIUS, C. 37. Îi istoveau bolile, îi ticăloșea neștiința. SADOVEANU, O. II 462. 2. Tranz. A sfîrși, a termina, a isprăvi; a epuiza. Să-i cerem [de mîncare] răspunse liniștit beizade, și ne va da poate, dacă cei care au căzut înaintea noastră n-au istovit totul. SADOVEANU, Z. C.192. ◊ Refl. Ca într-o groapă fără fund se istoveau averile, fără s-o poată umplea. VLAHUȚĂ, O. A. 214. ♦ (Rar) A pune capăt zilelor cuiva; a omorî, a ucide. Abia istovise Ercule pe balaur și numai iacătă că se pomeni cu unchiul fetelor că vine și-i spune cele ce s-au întîmplat. ISPIRESCU, U. 64.

A SE ISTOVÍ mă ~ésc intranz. 1) A pierde toată forța și energia, ajungând într-o stare de slăbiciune totală; a nu mai avea puteri; a se sfârși; a se epuiza; a se extenua; a se consuma; a se slei. 2) (despre bunuri materiale) A se termina prin folosire; a fi folosit până nu mai rămâne nimic; a se epuiza; a se consuma. /Din istov

A ISTOVÍ ~ésc tranz. A face să se istovească; a extenua; a epuiza; a consuma; a sfârși. /Din istov

istovì v. 1. a seca: plânse până i se istovi lacrimile POP.; 2. a seca de puteri; 3. a se sfârși, a muri: până ce se va istovi în închisoare ISP. [V. istov].

istovésc v. tr. (d. istov). Sec, sfîrșesc. Extenuez, ucid. V. refl. Mă sec, mă sfîrșesc: lacrămile, puterile s’aŭ istovit. Mă extenuez, mă sfîrșesc, mor: s’a istovit muncind.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

istovíre s. f., g.-d. art. istovírii; pl. istovíri

istovíre s. f., g.-d. art. istovírii; pl. istovíri

istoví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. istovésc, imperf. 3 sg. istoveá; conj. prez. 3 să istoveáscă

istoví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. istovésc, imperf. 3 sg. istoveá; conj. prez. 3 sg. și pl. istoveáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ISTOVÍRE s. 1. v. extenuare. 2. deșelare, spetire, (Munt. și Transilv.) dăulare. (~ unui cal.)

ISTOVÍRE s. v. isprăvire, isprăvit, încheiere, sfârșire, sfârșit, terminare, terminat.

istovire s. v. ISPRĂVIRE. ISPRĂVIT. ÎNCHEIERE. SFÎRȘIRE. SFÎRȘIT. TERMINARE. TERMINAT.

ISTOVIRE s. 1. epuizare, extenuare, istoveală, secătuire, sfîrșeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, surmenare, vlăguire, (înv. și reg.) slăbie, (înv. livr.) marasm. (Stare de totală ~.) 2. deșelare, spetire, (Munt. și Transilv.) dăulare. (~ unui cal.)

ISTOVÍ vb. 1. v. extenua. 2. a deșela, a speti, (Munt. și Transilv.) a dăula, (fig.) a deznoda. (A ~ un cal.)

ISTOVÍ vb. v. isprăvi, încheia, sfârși, termina.

arată toate definițiile

Intrare: istovire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • istovire
  • istovirea
plural
  • istoviri
  • istovirile
genitiv-dativ singular
  • istoviri
  • istovirii
plural
  • istoviri
  • istovirilor
vocativ singular
plural
Intrare: istovi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • istovi
  • istovire
  • istovit
  • istovitu‑
  • istovind
  • istovindu‑
singular plural
  • istovește
  • istoviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • istovesc
(să)
  • istovesc
  • istoveam
  • istovii
  • istovisem
a II-a (tu)
  • istovești
(să)
  • istovești
  • istoveai
  • istoviși
  • istoviseși
a III-a (el, ea)
  • istovește
(să)
  • istovească
  • istovea
  • istovi
  • istovise
plural I (noi)
  • istovim
(să)
  • istovim
  • istoveam
  • istovirăm
  • istoviserăm
  • istovisem
a II-a (voi)
  • istoviți
(să)
  • istoviți
  • istoveați
  • istovirăți
  • istoviserăți
  • istoviseți
a III-a (ei, ele)
  • istovesc
(să)
  • istovească
  • istoveau
  • istovi
  • istoviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

istovire

etimologie:

  • vezi istovi
    surse: DEX '98 DEX '09

istovi

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) obosi peste măsură, a (se) slei de puteri (din cauza eforturilor depuse, a consumului nervos etc.); a (se) epuiza, a (se) extenua.
    exemple
    • Se istovise de tot, nu mai era în stare să se miște, nu-și putea înturna nici capul. MIRONESCU, S. A. 36.
      surse: DLRLC
    • Se uita... cum i se istovește sub ochi odorul. VLAHUȚĂ, O. A. 130.
      surse: DLRLC
    • Trebuia un om nou care să nu fie obosit de toate cîte vă istoviseră pe voi. DEMETRIUS, C. 37.
      surse: DLRLC
    • Îi istoveau bolile, îi ticăloșea neștiința. SADOVEANU, O. II 462.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Să-i cerem [de mâncare] răspunse liniștit beizade, și ne va da poate, dacă cei care au căzut înaintea noastră n-au istovit totul. SADOVEANU, Z. C.192.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Ca într-o groapă fără fund se istoveau averile, fără s-o poată umplea. VLAHUȚĂ, O. A. 214.
      surse: DLRLC
    • 2.1. rar A pune capăt zilelor cuiva.
      exemple
      • Abia istovise Ercule pe balaur și numai iacătă că se pomeni cu unchiul fetelor că vine și-i spune cele ce s-au întîmplat. ISPIRESCU, U. 64.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • istov
    surse: DEX '98 DEX '09