ISTOVI (-ovesc) I. vb. tr. 1 ‡ A isprăvi, a sfîrși ¶ 2 A da gata, a prăpădi, a nimici: abia istovise pe balaur și numai iacătă că se pomeni cu unchiul fetelor (ISP.); atîtea necazuri l-au istovit cu totul. II. vb. refl. 1 ‡ A se isprăvi, a se sfîrși, a lua sfîrșit ¶ 2 A se prăpădi, a se nimici; nu-i va da drumul, pînă nu se va ~ de tot în închisoare (ISP.) ¶ 3 A se slei, a seca: i s’au istovit puterile; plînse, pînă i se istoviră lacrimile (ISP.); și ca într’o groapă fără fund se istoveau averile, fără s’o poată umplea (VLAH.) [istov].