2 intrări
30 de definiții
din care- explicative DEX (16)
- ortografice DOOM (6)
- sinonime (4)
- antonime (4)
Explicative DEX
INDISPUS, -Ă, indispuși, -se, adj. Care nu este bine dispus, care este supărat, mâhnit. ♦ Care nu se simte bine, care este ușor bolnav. ♦ (Fam.; despre femei) Care este în perioada de menstruație. – V. indispune. Cf. fr. indisposé.
INDISPUS, -Ă, indispuși, -se, adj. Care nu este bine dispus, care este supărat, mâhnit. ♦ Care nu se simte bine, care este ușor bolnav. ♦ (Fam.; despre femei) Care este în perioada de menstruație. – V. indispune. Cf. fr. indisposé.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
indispus, ~ă a [At: DA / Pl: ~uși, ~e / E: indispune] 1 Care nu e bine dispus. 2 Care este mâhnit temporar. 3 Supărat. 4 A cărui sănătate este ușor și temporar afectată. 5 (D. femei) Care este la menstruație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INDISPUS, -Ă, indispuși, -se, adj. Care este prost dispus, ușor supărat sau mîhnit. Revenii acasă indispus. GALACTION, O. I 230. Era indispus, mai tras la față și mai palid ca altă dată. VLAHUȚĂ, O. AL. 99. ♦ Care are o tulburare ușoară și trecătoare a sănătății, ușor bolnav. Eram ș-așa indispus de neodihnă. CARAGIALE, O. II 12.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INDISPUS, -Ă adj. Prost dispus. ♦ Ușor bolnav. [< indispune, cf. fr. indisposé].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INDISPUS, -Ă adj. prost dispus, supărat. ◊ ușor bolnav. ◊ (despre femei) care este în perioada de menstruație. (< indispune)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INDISPUS ~să (~și, ~se) 1) Care este prost dispus; fără dispoziție. 2) Care este afectat de o indispoziție; ușor bolnav. /v. a (se) indispune
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*indispús, -ă adj. Cam bolnav. Fig. Supărat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INDISPUNE, indispun, vb. III. Tranz. și refl. A(-și) strica buna dispoziție; a (se) supăra, a (se) mâhni (în mod trecător), a (se) întrista. [Perf. s. indispusei, part. indispus] – Din fr. indisposer (după pune).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INDISPUNE, indispun, vb. III. Tranz. și refl. A(-și) strica buna dispoziție; a (se) supăra, a (se) mâhni (în mod trecător), a (se) întrista. [Perf. s. indispusei, part. indispus] – Din fr. indisposer (după pune).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
indispune vtr [At: DA / Pzi: ~pun / E: fr indisposer cf pune] 1-2 A(-și) strica buna dispoziție. 3-4 A (se) mâhni.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INDISPUNE, indispun, vb. III. Tranz. A strica buna dispoziție a cuiva, a produce cuiva o supărare ușoară; a supăra, a mîhni. Adaosurile colonelului, prin brutalitatea lor cazonă, mai mult l-au indispus decît l-au impresionat. REBREANU, R. II 225. – Forme gramaticale: perf. s. indispusei, part. indispus. – Prez. conj. pers. 3 și: indispuie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INDISPUNE vb. III. tr., refl. A(-și) strica voia bună; a (se) supăra. [P.i. indispun, perf. s. -pusei, conj. 3 -pună, part. -pus. / cf. fr. indisposer, după pune].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INDISPUNE vb. tr., refl. a(-și) strica voia bună; a (se) supăra. (după fr. indisposer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A INDISPUNE indispun tranz. A face să se indispună. /<fr. indisposer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE INDISPUNE mă indispun intranz. A ajunge într-o stare de indispoziție; a pierde buna dispoziție. /<fr. indisposer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
indispune v. 1. a se îmbolnăvi ușor; 2. fig. a preveni în contra cuiva.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*indispún, -pús, a -púne v. tr. (d. dispun, după fr. indisposer). Turbur puțin sănătatea: căldura-ĭ indispune pe ceĭ sîngeroșĭ. Fig. Previn pe cineva contra cuĭva, supăr: tu l-aĭ indispus contra mea, observațiunea mea l-a indispus.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
indispus adj. m., pl. indispuși; f. indispusă, pl. indispuse
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
indispus adj. m., pl. indispuși; f. indispusă, pl. indispuse
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
indispus adj. m., pl. indispuși; f. sg. indispusă, pl. indispuse
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
indispune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. indispun, 2 sg. indispui, 3 sg. indispune, perf. s. 1 sg. indispusei, 1 pl. indispuserăm, m.m.c.p. 1 pl. indispuseserăm; conj. prez. 1 sg. să indispun, 3 să indispună; ger. indispunând; part. indispus
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
indispune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. indispun, 2 sg. indispui, 1 pl. indispunem; conj. prez. 3 să indispună; ger. indispunând; part. indispus
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
indispune vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. indispun; conj. prez. 3 sg. și pl. indispună; ger. indispunând
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
INDISPUS adj. 1. v. supărat. 2. v. mahmur. 3. (MED.) (înv.) zaif. (E ușor ~ de la o gripă.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INDISPUS adj. 1. abătut, amărît, deprimat, descurajat, îndurerat, întristat, mîhnit, necăjit, supărat, trist, (pop.) obidit, (înv. și reg.) scîrbit, supărăcios, (înv.) dosădit, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoștit, plouat. (Om ~; era tare ~.) 2. mahmur, (înv.) tiriachiu. (Om ~ după chef.) 3. (MED.) (înv.) zaif. (E ușor ~ de la o gripă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INDISPUNE vb. 1. v. mâhni. 2. v. enerva.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INDISPUNE vb. 1. a (se) amărî, a (se) îndurera, a (se) întrista, a (se) mîhni, a (se) necăji, a (se) supăra, (înv. și pop.) a (se) obidi. (înv. și reg.) a (se) scîrbi, (înv.) a (se) oțărî, a (se) rîvni, (fig.) a (se) cătrăni. (L-ai ~ pe tata.) 2. a agasa, a enerva, a irita, a necăji, a plictisi, a sîcîi, a supăra, (livr.) a tracasa, (pop.) a ciudi, a zădărî, (reg.) a zăhătui, (Mold.) a chihăi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a scîrbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) a scociorî. (Îl ~ cu insistențele.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Antonime
Indispus ≠ bucuros, vesel, voios
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A se indispune ≠ a se amuza, a se dispune, a se înveseli
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A indispune ≠ a bucura
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A (se) indispune ≠ a (se) învoioșa
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A4) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT637) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
indispus, indispusăadjectiv
- 1. Care nu este bine dispus, care este supărat, mâhnit. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Revenii acasă indispus. GALACTION, O. I 230. DLRLC
- Era indispus, mai tras la față și mai palid ca altă dată. VLAHUȚĂ, O. A. I 99. DLRLC
- 1.1. Care nu se simte bine, care este ușor bolnav. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: zaif
- Eram ș-așa indispus de neodihnă. CARAGIALE, O. II 12. DLRLC
-
- 1.2. (Despre femei) Care este în perioada de menstruație. DEX '09 DEX '98 MDN '00
-
etimologie:
- indispune DEX '09 DEX '98 DN
- indisposé DEX '09 DEX '98 DN
indispune, indispunverb
- 1. A(-și) strica buna dispoziție; a (se) supăra, a (se) mâhni (în mod trecător), a (se) întrista. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Adaosurile colonelului, prin brutalitatea lor cazonă, mai mult l-au indispus decît l-au impresionat. REBREANU, R. II 225. DLRLC
-
etimologie:
- indisposer (după pune). DEX '09 DEX '98 DN