opțiuni
  • info

2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDISPÚS, -Ă, indispuși, -se, adj. Care nu este bine dispus, care este supărat, mâhnit. ♦ Care nu se simte bine, care este ușor bolnav. ♦ (Fam.; despre femei) Care este în perioada de menstruație. – V. indispune. Cf. fr. indisposé.

INDISPÚS, -Ă, indispuși, -se, adj. Care nu este bine dispus, care este supărat, mâhnit. ♦ Care nu se simte bine, care este ușor bolnav. ♦ (Fam.; despre femei) Care este în perioada de menstruație. – V. indispune. Cf. fr. indisposé.

indispus, ~ă a [At: DA / Pl: ~uși, ~e / E: indispune] 1 Care nu e bine dispus. 2 Care este mâhnit temporar. 3 Supărat. 4 A cărui sănătate este ușor și temporar afectată. 5 (D. femei) Care este la menstruație.

INDISPÚS, -Ă, indispuși, -se, adj. Care este prost dispus, ușor supărat sau mîhnit. Revenii acasă indispus. GALACTION, O. I 230. Era indispus, mai tras la față și mai palid ca altă dată. VLAHUȚĂ, O. A. I 99. ♦ Care are o tulburare ușoară și trecătoare a sănătății, ușor bolnav. Eram ș-așa indispus de neodihnă. CARAGIALE, O. II 12.

INDISPÚS, -Ă adj. Prost dispus. ♦ Ușor bolnav. [< indispune, cf. fr. indisposé].

INDISPÚS, -Ă adj. prost dispus, supărat. ◊ ușor bolnav. ◊ (despre femei) care este în perioada de menstruație. (< indispune)

INDISPÚS ~să (~și, ~se) 1) Care este prost dispus; fără dispoziție. 2) Care este afectat de o indispoziție; ușor bolnav. /v. a (se) indispune

*indispús, -ă adj. Cam bolnav. Fig. Supărat.

INDISPÚNE, indispún, vb. III. Tranz. și refl. A(-și) strica buna dispoziție; a (se) supăra, a (se) mâhni (în mod trecător), a (se) întrista. [Perf. s. indispusei, part. indispus] – Din fr. indisposer (după pune).

INDISPÚNE, indispún, vb. III. Tranz. și refl. A(-și) strica buna dispoziție; a (se) supăra, a (se) mâhni (în mod trecător), a (se) întrista. [Perf. s. indispusei, part. indispus] – Din fr. indisposer (după pune).

indispune vtr [At: DA / Pzi: ~pun / E: fr indisposer cf pune] 1-2 A(-și) strica buna dispoziție. 3-4 A (se) mâhni.

INDISPÚNE, indispún, vb. III. Tranz. A strica buna dispoziție a cuiva, a produce cuiva o supărare ușoară; a supăra, a mîhni. Adaosurile colonelului, prin brutalitatea lor cazonă, mai mult l-au indispus decît l-au impresionat. REBREANU, R. II 225. – Forme gramaticale: perf. s. indispusei, part. indispus. – Prez. conj. pers. 3 și: indispuie.

INDISPÚNE vb. III. tr., refl. A(-și) strica voia bună; a (se) supăra. [P.i. indispún, perf. s. -pusei, conj. 3 -pună, part. -pus. / cf. fr. indisposer, după pune].

INDISPÚNE vb. tr., refl. a(-și) strica voia bună; a (se) supăra. (după fr. indisposer)

A SE INDISPÚNE mă indispún intranz. A ajunge într-o stare de indispoziție; a pierde buna dispoziție. /<fr. indisposer

A INDISPÚNE indispún tranz. A face să se indispună. /<fr. indisposer

indispune v. 1. a se îmbolnăvi ușor; 2. fig. a preveni în contra cuiva.

*indispún, -pús, a -púne v. tr. (d. dispun, după fr. indisposer). Turbur puțin sănătatea: căldura-ĭ indispune pe ceĭ sîngeroșĭ. Fig. Previn pe cineva contra cuĭva, supăr: tu l-aĭ indispus contra mea, observațiunea mea l-a indispus.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

indispús adj. m., pl. indispúși; f. indispúsă, pl. indispúse

indispús adj. m., pl. indispúși; f. sg. indispúsă, pl. indispúse

indispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. indispún, 2 sg. indispúi, 1 pl. indispúnem; conj. prez. 3 să indispúnă; ger. indispunấnd; part. indispús

indispúne vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. indispún; conj. prez. 3 sg. și pl. indispúnă; ger. indispunând

arată toate definițiile

Intrare: indispus
indispus adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indispus
  • indispusul
  • indispusu‑
  • indispusă
  • indispusa
plural
  • indispuși
  • indispușii
  • indispuse
  • indispusele
genitiv-dativ singular
  • indispus
  • indispusului
  • indispuse
  • indispusei
plural
  • indispuși
  • indispușilor
  • indispuse
  • indispuselor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: indispune
verb (VT637)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • indispune
  • indispunere
  • indispus
  • indispusu‑
  • indispunând
  • indispunându‑
 singular plural
  • indispune
  • indispuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • indispun
 (să)
  • indispun
  • indispuneam
  • indispusei
  • indispusesem
a II-a (tu)
  • indispui
 (să)
  • indispui
  • indispuneai
  • indispuseși
  • indispuseseși
a III-a (el, ea)
  • indispune
 (să)
  • indispună
  • indispuie
  • indispunea
  • indispuse
  • indispusese
plural I (noi)
  • indispunem
 (să)
  • indispunem
  • indispuneam
  • indispuserăm
  • indispuseserăm
  • indispusesem
a II-a (voi)
  • indispuneți
 (să)
  • indispuneți
  • indispuneați
  • indispuserăți
  • indispuseserăți
  • indispuseseți
a III-a (ei, ele)
  • indispun
 (să)
  • indispună
  • indispuie
  • indispuneau
  • indispuseră
  • indispuseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

indispus

  • 1. Care nu este bine dispus, care este supărat, mâhnit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: mahmur (adj.) mâhnit supărat antonime: bucuros vesel voios attach_file 2 exemple
    exemple
    • Revenii acasă indispus. GALACTION, O. I 230.
      surse: DLRLC
    • Era indispus, mai tras la față și mai palid ca altă dată. VLAHUȚĂ, O. A. I 99.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Care nu se simte bine, care este ușor bolnav.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: zaif attach_file un exemplu
      exemple
      • Eram ș-așa indispus de neodihnă. CARAGIALE, O. II 12.
        surse: DLRLC
    • 1.2. familiar (Despre femei) Care este în perioada de menstruație.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

indispune

  • 1. A(-și) strica buna dispoziție; a (se) supăra, a (se) mâhni (în mod trecător), a (se) întrista.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: enerva mâhni supăra întrista attach_file un exemplu
    exemple
    • Adaosurile colonelului, prin brutalitatea lor cazonă, mai mult l-au indispus decît l-au impresionat. REBREANU, R. II 225.
      surse: DLRLC

etimologie: