16 definiții pentru zaif

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZAÍF, -Ă, zaifi, -e, adj. (Înv.) Indispus, bolnav; debil, convalescent. – Din tc. zayif.

zaif, ~ă a [At: (a. 1789) IORGA, S. D. VIII, 35 / Pl: ~i, ~e / E: tc zayıf, zeif] (Înv; d. oameni) 1 Bolnav (2). 2 Indispus. 3 Convalescent (2).

zaif, -ă adj. (înv.; despre oameni) Care este indispus; bolnav; slăbit. Cînd o damă este zaifă după troahnă..., i se recomandă... următoarea cură (CAR.). • pl. -i, -e. /<tc. zayif.

ZAÍF, -Ă, zaifi, -e, adj. (Înv. și arh.) Indispus, bolnav; debil, convalescent. – Din tc. zayif.

ZAÍF, -Ă, zaifi, -e, adj. (Învechit și arhaizant) Indispus, bolnav, suferind; debil, convalescent. Cînd o damă este zaifă după troahnă... i se recomandă de autoritățile medicale... să facă următoarea cură... CARAGIALE, O. VII 61. Unchiule, închipuieșie-ți fericirea de-a avea o soție drăgălașă... inimoasă, care te-a căuta cînd îi fi zaif. ALECSANDRI, T. 808. Cînd era să înceapă Halima sfîrșitul minunatei istorii... îi veni un fel de leșin și zise;... Acuma sînt cam zaifă nițel și mă tem ca nu cumva să uit ceva din minunatele ei întîmplări. GORJAN, H. II 234.

ZAÍF, -Ă, zaifi, -e, adj. (Înv. și arh.) Indispus, bolnav; debil, convalescent. – Tc. zayif.

ZAÍF ~ă (~i, ~e) înv. 1) Care este afectat de o indispoziție; ușor bolnav; indispus. 2) Care este pe cale de a se însănătoși; în stare de convalescență; convalescent. /<turc. zayif

ZAIF adj. (Mold.) Bolnav, suferind. Sînt foarti zaifă și voiu să mergu acasă că am să ieu niște doftorii. H 17792, 94r. El au zis că esti foarte zaif și nu poati mai mult ca să șază. H 17792, 94v; cf. H 17792, 95r. ◊ Fig. Atîta rămăsăsem de zaif de cheltuială, că nu avem mai mult decît un galbăn. H 17792, 82v. Etimologie: tc. zayif. Cf. b e t e a g (1), b o l e a c.

zaif a. indispus: te-a căuta când ai fi zaif AL. [Turc. ZAIF, slab, infirm].

zaíf, -ă adj. (turc. ar. zayif, slab). Sec. 18-19. Fam. Indispus, cam bolnav.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zaif (înv.) adj. m., pl. zaifi; f. zai, pl. zaife

zaif (înv.) adj. m., pl. zaifi; f. zaifă, pl. zaife

zaíf adj. m., pl. zaífi; f. sg. zaífă, pl. zaífe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zaíf (-fă), adj. – Indispus, bolnav. – Mr. zaif. Tc. (arab.) zayif (Roesler 592; Șeineanu, II, 382; Ronzevalle 113), cf. ngr. ζαίφης, bg. zaif.Der. zaiflîc, s. n. (indispoziție), din tc. zayiflik.

Intrare: zaif
zaif adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zaif
  • zaiful
  • zaifu‑
  • zai
  • zaifa
plural
  • zaifi
  • zaifii
  • zaife
  • zaifele
genitiv-dativ singular
  • zaif
  • zaifului
  • zaife
  • zaifei
plural
  • zaifi
  • zaifilor
  • zaife
  • zaifelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zaif, zaiadjectiv

  • 1. învechit Care este afectat de o indispoziție; care este pe cale de a se însănătoși. DEX '09 DLRLC DLRM NODEX
    • format_quote Cînd o damă este zaifă după troahnă... i se recomandă de autoritățile medicale... să facă următoarea cură... CARAGIALE, O. VII 61. DLRLC
    • format_quote Unchiule, închipuiește-ți fericirea de-a avea o soție drăgălașă... inimoasă, care te-a căuta cînd îi fi zaif. ALECSANDRI, T. 808. DLRLC
    • format_quote Cînd era să înceapă Halima sfîrșitul minunatei istorii... îi veni un fel de leșin și zise;... Acuma sînt cam zaifă nițel și mă tem ca nu cumva să uit ceva din minunatele ei întîmplări. GORJAN, H. II 234. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.