13 definiții pentru indispus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

indispus, ~ă a [At: DA / Pl: ~uși, ~e / E: indispune] 1 Care nu e bine dispus. 2 Care este mâhnit temporar. 3 Supărat. 4 A cărui sănătate este ușor și temporar afectată. 5 (D. femei) Care este la menstruație.

INDISPÚS, -Ă, indispuși, -se, adj. Care nu este bine dispus, care este supărat, mâhnit. ♦ Care nu se simte bine, care este ușor bolnav. ♦ (Fam.; despre femei) Care este în perioada de menstruație. – V. indispune. Cf. fr. indisposé.

INDISPÚS, -Ă, indispuși, -se, adj. Care nu este bine dispus, care este supărat, mâhnit. ♦ Care nu se simte bine, care este ușor bolnav. ♦ (Fam.; despre femei) Care este în perioada de menstruație. – V. indispune. Cf. fr. indisposé.

INDISPÚS, -Ă, indispuși, -se, adj. Care este prost dispus, ușor supărat sau mîhnit. Revenii acasă indispus. GALACTION, O. I 230. Era indispus, mai tras la față și mai palid ca altă dată. VLAHUȚĂ, O. A. I 99. ♦ Care are o tulburare ușoară și trecătoare a sănătății, ușor bolnav. Eram ș-așa indispus de neodihnă. CARAGIALE, O. II 12.

INDISPÚS, -Ă adj. Prost dispus. ♦ Ușor bolnav. [< indispune, cf. fr. indisposé].

INDISPÚS, -Ă adj. prost dispus, supărat. ◊ ușor bolnav. ◊ (despre femei) care este în perioada de menstruație. (< indispune)

INDISPÚS ~să (~și, ~se) 1) Care este prost dispus; fără dispoziție. 2) Care este afectat de o indispoziție; ușor bolnav. /v. a (se) indispune

*indispús, -ă adj. Cam bolnav. Fig. Supărat.

*indispún, -pús, a -púne v. tr. (d. dispun, după fr. indisposer). Turbur puțin sănătatea: căldura-ĭ indispune pe ceĭ sîngeroșĭ. Fig. Previn pe cineva contra cuĭva, supăr: tu l-aĭ indispus contra mea, observațiunea mea l-a indispus.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

indispús adj. m., pl. indispúși; f. indispúsă, pl. indispúse

indispús adj. m., pl. indispúși; f. sg. indispúsă, pl. indispúse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INDISPÚS adj. 1. v. supărat. 2. v. mahmur. 3. (MED.) (înv.) zaif. (E ușor ~ de la o gripă.)

INDISPUS adj. 1. abătut, amărît, deprimat, descurajat, îndurerat, întristat, mîhnit, necăjit, supărat, trist, (pop.) obidit, (înv. și reg.) scîrbit, supărăcios, (înv.) dosădit, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoștit, plouat. (Om ~; era tare ~.) 2. mahmur, (înv.) tiriachiu. (Om ~ după chef.) 3. (MED.) (înv.) zaif. (E ușor ~ de la o gripă.)

Indispus ≠ bucuros, vesel, voios

Intrare: indispus
indispus adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indispus
  • indispusul
  • indispusu‑
  • indispu
  • indispusa
plural
  • indispuși
  • indispușii
  • indispuse
  • indispusele
genitiv-dativ singular
  • indispus
  • indispusului
  • indispuse
  • indispusei
plural
  • indispuși
  • indispușilor
  • indispuse
  • indispuselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

indispus

  • 1. Care nu este bine dispus, care este supărat, mâhnit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: mahmur mâhnit supărat antonime: bucuros vesel voios 2 exemple
    exemple
    • Revenii acasă indispus. GALACTION, O. I 230.
      surse: DLRLC
    • Era indispus, mai tras la față și mai palid ca altă dată. VLAHUȚĂ, O. A. I 99.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Care nu se simte bine, care este ușor bolnav.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: zaif un exemplu
      exemple
      • Eram ș-așa indispus de neodihnă. CARAGIALE, O. II 12.
        surse: DLRLC
    • 1.2. familiar (Despre femei) Care este în perioada de menstruație.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: