3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPORTUNÁ, importunez, vb. I. Tranz. (Livr.) A plictisi sau a stingheri pe cineva cu insistențele sau cu prezența sa. – Din fr. importuner.

importuna vt [At: (a. 1774) URICARIUL I, 178 / Pzi: ~nez / E: fr importuner, it importunare] 1-2 (A plictisi sau) a incomoda pe cineva cu vizite, cu stăruințe etc.

IMPORTUNÁ, importunez, vb. I. Tranz. (Livr.) A plictisi sau a stingheri pe cineva cu stăruințele sau cu prezența sa. – Din fr. importuner.

IMPORTUNÁ, importunez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A plictisi (pe cineva) cu stăruințele sau cu prezența sa; a stingheri, a incomoda, a deranja. Nu înțeleg să vă mai importunez. DUMITRIU, B. F. 40. Vă rog să binevoiți a scuza dacă vă importunez cu aceste rînduri. CARAGIALE, O. VII 485.

IMPORTUNÁ vb. I. tr. A plictisi, a supăra; a stingheri, a incomoda pe cineva. [< fr. importuner, it. importunare].

IMPORTUNÁ vb. tr. a plictisi; a stingheri, a deranja, a incomoda pe cineva. (< fr. importuner, it. importunare)

A IMPORTUNÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A plictisi sau a stingheri cu insistențele sau cu prezența sa. /<fr. importuner, it. importunare

importunà v. a supăra cu cereri neîncetate.

IMPORTÚN, -Ă, importuni, -e, s. m. și f., adj. (Livr.) (Persoană) care importunează. – Din fr. importun, lat. importunus.

IMPORTÚN, -Ă, importuni, -e, s. m. și f., adj. (Livr.) (Persoană) care importunează. – Din fr. importun, lat. importunus.

importun, ~ă [At: ARISTIA, PLUT., ap. DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr importun, lat importunus] 1-2 smf, a (Persoană) care importunează.

IMPORTÚN, -Ă, importuni, -e, s. m. și f. (Franțuzism) Persoană care plictisește, care importunează; pisălog. Una din calamitățile vieții este tagma importunilor. ALECSANDRI, S. 96.

IMPORTÚN, -Ă adj., s.m. și f. (Franțuzism) (Om) agasant, obositor (prin asiduitățile sale); plicticos, supărător. ♦ Nepotrivit. [< fr. importun, cf. lat. importunus – dificil de abordat].

IMPORTÚN, -Ă adj. agasant, obositor, plicticos, supărător. ◊ nepotrivit. (< fr. importun, lat. importunus)

IMPORTÚN ~ă (~i, ~e) și substantival Care plictisește sau jenează pe alții prin prezența sa sau prin insistențele sale. /<fr. importun, lat. importunus

*importún, -ă adj. (lat. im-portunus, V. oportun). Supărător, incomodant: om importun. Adv. În mod importun.

*importunéz v. tr. (d. importun; fr. importuner). Plictisesc, incomodez: a importuna un ministru pin solicitărĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

importuná (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 importuneáză

importuná vb., ind. prez. 1 sg. importunéz, 3 sg. și pl. importuneáză

importún (livr.) adj. m., pl. importúni; f. importúnă, pl. importúne

arată toate definițiile

Intrare: importuna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • importuna
  • importunare
  • importunat
  • importunatu‑
  • importunând
  • importunându‑
singular plural
  • importunea
  • importunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • importunez
(să)
  • importunez
  • importunam
  • importunai
  • importunasem
a II-a (tu)
  • importunezi
(să)
  • importunezi
  • importunai
  • importunași
  • importunaseși
a III-a (el, ea)
  • importunea
(să)
  • importuneze
  • importuna
  • importună
  • importunase
plural I (noi)
  • importunăm
(să)
  • importunăm
  • importunam
  • importunarăm
  • importunaserăm
  • importunasem
a II-a (voi)
  • importunați
(să)
  • importunați
  • importunați
  • importunarăți
  • importunaserăți
  • importunaseți
a III-a (ei, ele)
  • importunea
(să)
  • importuneze
  • importunau
  • importuna
  • importunaseră
Intrare: importun (adj.)
importun1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • importun
  • importunul
  • importunu‑
  • importu
  • importuna
plural
  • importuni
  • importunii
  • importune
  • importunele
genitiv-dativ singular
  • importun
  • importunului
  • importune
  • importunei
plural
  • importuni
  • importunilor
  • importune
  • importunelor
vocativ singular
plural
Intrare: importună
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • importu
  • importuna
plural
  • importune
  • importunele
genitiv-dativ singular
  • importune
  • importunei
plural
  • importune
  • importunelor
vocativ singular
  • importu
  • importuno
plural
  • importunelor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

importuna

etimologie:

importun importună

etimologie: