10 definiții pentru obositor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

obositor, ~oare a [At: MARCOVICI, C. 7/3 / Pl: ~i, ~oare / E: obosi + -tor] 1 Care provoacă oboseală (1). Si: extenuant, istovitor. 2 (Pex) Plictisitor.

OBOSITÓR, -OÁRE, obositori, -oare, adj. Care obosește, care provoacă oboseală; ostenitor, istovitor; p. ext. plictisitor. – Obosi + suf. -tor.

OBOSITÓR, -OÁRE, obositori, -oare, adj. Care obosește, care provoacă oboseală; ostenitor, istovitor; p. ext. plictisitor. – Obosi + suf. -tor.

OBOSITÓR, -OÁRE, obositori, -oare, adj. Care obosește, care aduce oboseală, istovitor, p. ext. plictisitor. O întindere de șese poște lungi și obositoare. CREANGĂ, A. 117.

OBOSITÓR ~oáre ( ~óri, ~oáre) Care obosește; care prezintă dificultăți; anevoios; ostenitor. Călătorie ~oare. /a obosi + suf. ~tor

obositór, -oáre adj. Ostenitor: drum obositor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obositór adj. m., pl. obositóri; f. sg. și pl. obositoáre

obositór adj. m., pl. obositóri; f. sg. și pl. obositoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OBOSITÓR adj. v. extenuant.

OBOSITOR adj. epuizant, extenuant, istovitor, trudnic, (rar) vlăguitor, (pop.) ostenitor, (înv. și reg.) ostenicios. (O muncă ~.)

Intrare: obositor
obositor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obositor
  • obositorul
  • obositoru‑
  • obositoare
  • obositoarea
plural
  • obositori
  • obositorii
  • obositoare
  • obositoarele
genitiv-dativ singular
  • obositor
  • obositorului
  • obositoare
  • obositoarei
plural
  • obositori
  • obositorilor
  • obositoare
  • obositoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

obositor

etimologie:

  • Obosi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09