13 definiții pentru plicticos

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLICTICÓS, -OÁSĂ, plicticoși, -oase, adj. Plictisitor. – Din ngr. pliktikós.

PLICTICÓS, -OÁSĂ, plicticoși, -oase, adj. Plictisitor. – Din ngr. pliktikós.

plicticos, ~oa a [At: I. GOLESCU, C. / V: plec~ / Pl: ~oși, ~oase / E: ngr πληκτικός] 1 Plictisitor (1). 2 (Pex) Neinteresant. 3 Monoton. 4 Care supără Si: plictisitor (4), supărător. 5 Care enervează Si: agasant, enervant, plictisitor (5), sâcâitor. corectată

PLICTICÓS, -OÁSĂ, plicticoși, -oase, adj. Care produce plictiseală; plictisitor, anost. Copiii își rectificară ținuta prea dezordonată după atîtea ceasuri de călătorie plicticoasă. C. PETRESCU, C. V. 9. ♦ Care produce supărare; enervant, agasant. Prin neastîmpărul firesc al vîrstei lor [copiii] nu pot fi decît plicticoși și antipatici, cînd nu-i iubești. IBRĂILEANU, SP. CR. 247.

PLICTICÓS ~oásă (~óși, ~oáse) v. PLICTISITOR II. /<ngr. pliktikós

plicticos a. plin de plictiseală. [Gr. mod.].

plicticós, -oásă adj. (ngr. pliktikós. V. apoplectic). Care te plictisește: om, discurs plicticos. Adv. În mod plicticos.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

plicticos adj. m., pl. plicticoși; f. plicticoa, pl. plicticoase

plicticos adj. m., pl. plicticoși; f. plicticoasă, pl. plicticoase

plicticós adj. m., pl. plicticóși; f. sg. plicticoásă, pl. plicticoáse

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLICTICÓS adj. 1. v. plictisitor. 2. v. enervant.

PLICTICOS adj. 1. anost, neinteresant, plictisitor, (livr.) fastidios, (fig.) fad, insipid, nesărat, sălciu, searbăd. (Un spectacol ~.) 2. agasant, enervant, iritant, plictisitor, sîcîitor, supărător. (O treabă ~.)

Plicticos ≠ amuzant, captivant, distractiv, nostim

Intrare: plicticos
plicticos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plicticos
  • plicticosul
  • plicticosu‑
  • plicticoa
  • plicticoasa
plural
  • plicticoși
  • plicticoșii
  • plicticoase
  • plicticoasele
genitiv-dativ singular
  • plicticos
  • plicticosului
  • plicticoase
  • plicticoasei
plural
  • plicticoși
  • plicticoșilor
  • plicticoase
  • plicticoaselor
vocativ singular
plural
plecticos
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plicticos, plicticoaadjectiv

  • 1. Care produce plictiseală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Copiii își rectificară ținuta prea dezordonată după atîtea ceasuri de călătorie plicticoasă. C. PETRESCU, C. V. 9. DLRLC
    • 1.1. Care produce supărare. DLRLC
      • format_quote Prin neastîmpărul firesc al vîrstei lor [copiii] nu pot fi decît plicticoși și antipatici, cînd nu-i iubești. IBRĂILEANU, SP. CR. 247. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.