3 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HUCI, huciuri, s. n. (Reg.) Huceag. ◊ Expr. A umbla huci-marginea = a umbla fără rost, fără țintă. – Din ucr. husca „desiș”.

HUCI, huciuri, s. n. (Reg.) Huceag. ◊ Expr. A umbla huci-marginea = a umbla fără rost, fără țintă. – Din ucr. husca „desiș”.

huci2 sn [At: (a. 1812) URICARIUL XIV, 231 / V: hâci, hugi / Pl: ~uri / E: ucr хушка] (Reg) 1 Pădurice apărută din rădăcinile unei păduri tăiate. 2 Huceag. 3 Desiș de tufișuri. 4 (Îe) A umbla ~-marginea A umbla fără rost, fără țintă Si: (reg) a umbla hușmargina.

huci3 sn [At: VICIU, GL. / Pl: ~uri / E: nct] (Trs) Darac.

HUCI1, huci, s. m. (Transilv.) Unealtă de scărmănat lînă; ragilă. Am două crăcănuțe: Pe crăcănuțe Un știubeieș, Pe știubeieș O căpățînă, Și pe căpățînă Un huci (Trupul omului). GOROVEI, C. 369.

HUCI2, huciuri, s. n. (Regional) Huceag. În cealaltă parte a tîrgului, spre miazănoapte, înverzeau grădinile de la Folticenii-Vechi, spre Oprișeni și huciul lui Cocîrță. SADOVEANU, N. F. 117. Au sărit un iepure sălbatic de subt un huci. SBIERA, P. 145. Porniră peste dealuri și prin huciuri, stuhării, Înșirați tot cîrduri-cîrduri. CONTEMPORANUL, I 685. ◊ (Popular) Mama huciului = mama pădurii. Mama huciului știe ce-i asta. CAMILAR, N. II 427. ◊ Expr. A umbla huci-marginea = a umbla fără rost, a hoinări, a vagabonda. Și așa, de unde pană atunci mă duceam cu drag la școală, am început a umbla huci-marginea; o zi mă duceam, două nu, dar tot deprinsesem a ceti oleacă. CREANGĂ, P. 2. – Pl. și: (s. m.) huci (COȘBUC, P. II 168).

HUCI1, huci, s. m. (Reg.) Unealtă de scărmănat lînă; ragilă.

1) hucĭ n., pl. urĭ, și huceág n., pl. urĭ și ege (rudă cu rut. hušca, ceh. húšč, desime, rut. huščak, desiș, d. vsl. gonstŭ, des. V. huște). Est. Desiș de copăceĭ și plante agățătoare, tîhlăriș. Hucĭ-margina, V. margine. – În sud hugeac (Gr. N. 434) și hugĭ (rev. I. Crg. 7, 154), în Munt. vest higĭ (Od. Psevd. 99); la Cant. hincĭ și hingĭ. V. hățiș.

huciu n. Mold. pădure măruntă și deasă. [Și hugiu, higiu, de origină necunoscută].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HUCI s. v. crâng, darac, dărăcitor, desiș, hățiș, scărmănătoare, stufăriș, tufăriș, tufiș.

huci s. v. CRÎNG. DARAC. DĂRĂCITOR. DESIȘ. HĂȚIȘ. SCĂRMĂNĂTOARE. STUFĂRIȘ. TUFĂRIȘ. TUFIȘ.

MAMA-HÚCIULUI s. v. mama-pădurii.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

húci (húciuri), s. n. – Pădure mică, crîng. – Var. hîci, hîngî, higi, hugi. Sl., cf. rut. hušča „desiș”, ceh. hustý, sb., cr. gušta „tufiș” (Cihac, II, 134; DAR; Scriban). – Der. hugeac, s. n. (crîng), din rut. huščak „bălării, hățiș” (DAR); hăciugă, s. f. (desiș de pădure), cf. rut. hadžuga (Candrea); hălăciugă, s. f. (bălării, tufișuri), cu l expresiv. Din același etimon, rut. hušča „desiș” provine „huște” (var. huști, hoște, hoce), s. f. pl. (resturi de tărîțe, după prepararea borșului); iar de la această ultimă var. s-a refăcut un nou sing., huc, s. n. (Trans., Mold., resturi, reziduuri, gunoi), cf. hucărie, s. f. (bucățele, obiecte mărunțite). Cf. Drăganu, Dacor., III, 705.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

húci, huciuri, s.n. – Pădure mică, deasă; crâng; térs, corci. „Tufiș ori crâng odrăslit din rădăcinile rămase în pământ, în urma tăierii unei păduri” (Țiplea, 1906): „Cine despărță doi dulci, / Ducă-i cordíi carnea-n huci” (Calendar, 1980: 73). ♦ (onom.) Huci, Huciu, nume de familie (9 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007); Huci, poreclă în loc. Moisei (Coman, 2004). – Din ucr. hušca „desiș” (Scriban; Cihac, DA cf. DER; DEX, MDA).

húci, huciuri, s.n. – Pădure mică, deasă; crâng; térs, corci. „Tufiș ori crâng odrăslit din rădăcinile rămase în pământ, în urma tăierii unei păduri” (Țiplea 1906): „Cine despărță doi dulci, / Ducă-i cordíi carnea-n huci” (Calendar 1980: 73). Huci, poreclă în loc. Moisei (Coman 2004). – Din ucr. hušča „desiș” (Cihac, DA cf. DER).

Intrare: huci (huceag)
huci2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huci
  • huciul
  • huciu‑
plural
  • huciuri
  • huciurile
genitiv-dativ singular
  • huci
  • huciului
plural
  • huciuri
  • huciurilor
vocativ singular
plural
Intrare: huci (unealtă)
huci1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huci
  • huciul
  • huciu‑
plural
  • huci
  • hucii
genitiv-dativ singular
  • huci
  • huciului
plural
  • huci
  • hucilor
vocativ singular
plural
Intrare: mama-huciului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mama-huciului
plural
genitiv-dativ singular
  • mamei-huciului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

huci, huciurisubstantiv neutru

  • 1. regional Crâng, desiș, huceag, hățiș, stufăriș, tufiș, tufăriș. DEX '09 DLRLC
    • format_quote În cealaltă parte a tîrgului, spre miazănoapte, înverzeau grădinile de la Folticenii-Vechi, spre Oprișeni și huciul lui Cocîrță. SADOVEANU, N. F. 117. DLRLC
    • format_quote Au sărit un iepure sălbatic de subt un huci. SBIERA, P. 145. DLRLC
    • format_quote Porniră peste dealuri și prin huciuri, stuhării, Înșirați tot cîrduri-cîrduri. CONTEMPORANUL, I 685. DLRLC
    • chat_bubble A umbla huci-marginea = a umbla fără rost, fără țintă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Și așa, de unde pană atunci mă duceam cu drag la școală, am început a umbla huci-marginea; o zi mă duceam, două nu, dar tot deprinsesem a ceti oleacă. CREANGĂ, P. 2. DLRLC
etimologie:

huci, hucisubstantiv masculin

  • 1. regional Unealtă de scărmănat lână. DLRLC DLRM
    • format_quote Am două crăcănuțe: Pe crăcănuțe Un știubeieș, Pe știubeieș O căpățînă, Și pe căpățînă Un huci (Trupul omului). GOROVEI, C. 369. DLRLC

mama-huciuluisubstantiv feminin articulat

  • 1. popular Muma-pădurii. DLRLC
    sinonime: muma-pădurii
    • format_quote Mama huciului știe ce-i asta. CAMILAR, N. II 427. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.