11 definiții pentru huceag


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HUCEÁG, huceaguri, s. n. (Reg.) Pădure mică, tânără și deasă; tufiș, crâng, huci. – Din ucr. huščak.

HUCEÁG, huceaguri, s. n. (Reg.) Pădure mică, tânără și deasă; tufiș, crâng, huci. – Din ucr. huščak.

huceag sn [At: I. IONESCU, D. 420 / V: hiște~, huse~ / Pl: ~uri / E: ucr хушчак] (Reg) Pădure mică, tânără și deasă Si: huci (2) Cf: crâng, tufiș.

HUCEÁG, huceaguri, s. n. (Regional) Pădure mică, tînără și deasă; tufiș, hățiș, crîng. În vale, apele rîului scînteiau la soare și huceagurile își țineau nemișcate în lumină verdeața lor bogată. SADOVEANU, O. I 120. Al serii vînt va bate etern peste huceaguri... Tu iar vei juca hora, pierdută prin șireaguri. COȘBUC, P. II 193. La mijloc de codru des Toate păsările ies, Din huceag de aluniș La voiosul luminiș. EMINESCU, O. I 215.

HUCEÁG ~uri n. pop. Pădure tânără și deasă; crâng. /<ucr. hušțak

huceag n. Mold. huciu mic: toate păsările ies din huceag de aluniș EM.

1) hucĭ n., pl. urĭ, și huceág n., pl. urĭ și ege (rudă cu rut. hušca, ceh. húšč, desime, rut. huščak, desiș, d. vsl. gonstŭ, des. V. huște). Est. Desiș de copăceĭ și plante agățătoare, tîhlăriș. Hucĭ-margina, V. margine. – În sud hugeac (Gr. N. 434) și hugĭ (rev. I. Crg. 7, 154), în Munt. vest higĭ (Od. Psevd. 99); la Cant. hincĭ și hingĭ. V. hățiș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

huceág (reg.) s. n., pl. huceáguri

huceág s. n., pl. huceáguri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HUCEÁG s. v. crâng, desiș, hățiș, stufăriș, tufăriș, tufiș.

huceag s. v. CRÎNG. DESIȘ. HĂȚIȘ. STUFĂRIȘ. TUFĂRIȘ. TUFIȘ.

Intrare: huceag
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huceag
  • huceagul
  • huceagu‑
plural
  • huceaguri
  • huceagurile
genitiv-dativ singular
  • huceag
  • huceagului
plural
  • huceaguri
  • huceagurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

huceag

  • 1. regional Pădure mică, tânără și deasă.
    exemple
    • În vale, apele rîului scînteiau la soare și huceagurile își țineau nemișcate în lumină verdeața lor bogată. SADOVEANU, O. I 120.
      surse: DLRLC
    • Al serii vînt va bate etern peste huceaguri... Tu iar vei juca hora, pierdută prin șireaguri. COȘBUC, P. II 193.
      surse: DLRLC
    • La mijloc de codru des Toate păsările ies, Din huceag de aluniș La voiosul luminiș. EMINESCU, O. I 215.
      surse: DLRLC

etimologie: