13 definiții pentru vagabonda

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din fr. vagabonder.

VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din fr. vagabonder.

vagabonda vi [At: SION, P. 290 / V: (înv) ~bun~ / Pzi: ~dez / E: frvagabonder] 1 A umbla dintr-un loc în altul fără scop Si: a hoinări, (îvr) a vaga (1). 2 A duce viață de vagabond (3), recurgând la expediente Si: (îrg) a nemernici, (Trs) a văndrăli (1). 3 (Fig; rar) A fi instabil.

vagabonda vb. I. intr. 1 A rătăci, a umbla dintr-un loc în altul fară țintă; a hoinări; a trăi ca (un) vagabond. 2 Fig. (despre gînduri, imaginație) A trece, fară încetare, de la un lucru la altul. Gîndul ei vagabonda prin lumi necunoscute. • prez.ind. -ez. /<fr. vagabonder.

VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. Intranz. A rătăci fără țintă, hoinărind dintr-un loc în altul, trăind ca un vagabond. Vagabondînd, într-un amurg blond, Am dat de-ale cimitirului porți. BACOVIA, O. 143. Un copil fugit de acasă... vagabondînd fără căpătîi. C. PETRESCU, O. P. II 298. Acum optsprezece ani, vagabondam cu cîteva bucăți de săpun după mine. SAHIA, U.R.S.S. 184.

VAGABONDÁ vb. I. intr. A rătăci fără țintă ca (un) vagabond; a trăi ca (un) vagabond. [< fr. vagabonder].

VAGABONDÁ vb. intr. 1. a rătăci fără țintă, a trăi ca (un) vagabond. 2. (fig.; despre gânduri, imaginație) a trece, fără încetare, de la un lucru la altul. (< fr. vagabonder)

*vagabondéz v. intr. (fr. vagabonder). Defav. Umblu haĭmana, trăĭesc ca vagabond.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vagabonda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vagabondez, 3 vagabondea; conj. prez. 1 sg. să vagabondez, 3 să vagabondeze

vagabonda (a ~) vb., ind. prez. 3 vagabondea

vagabondá vb., ind. prez. 1 sg. vagabondéz, 3 sg. și pl. vagabondeáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VAGABONDÁ vb. 1. v. hoinări. 2. a hoinări, a pribegi, a rătăci, (prin Mold.) a bădădăi, a horhăi. (~ din loc în loc.) 3. a colinda, a cutreiera, a hoinări, a peregrina, a rătăci, a umbla, (livr.) a flana. (Pe unde n-a ~?)

VAGABONDA vb. 1. a hoinări, (înv. și reg.) a nemernici, (reg.) a tălălăi, (prin Transilv.) a budușlui, (Mold.) a lăinici, (Transilv.) a techerghi, (înv.) a hăimăni, a ștrengări. (Toată ziua ~.) 2. a hoinări, a pribegi, a rătăci, (prin Mold.) a bădădăi, a horhăi. (~ din loc în loc.) 3. a colinda, a cutreiera, a hoinări, a peregrina, a rătăci, a umbla, (livr.) a flana. (Pe unde n-a ~?)

Intrare: vagabonda
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vagabonda
  • vagabondare
  • vagabondat
  • vagabondatu‑
  • vagabondând
  • vagabondându‑
singular plural
  • vagabondea
  • vagabondați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vagabondez
(să)
  • vagabondez
  • vagabondam
  • vagabondai
  • vagabondasem
a II-a (tu)
  • vagabondezi
(să)
  • vagabondezi
  • vagabondai
  • vagabondași
  • vagabondaseși
a III-a (el, ea)
  • vagabondea
(să)
  • vagabondeze
  • vagabonda
  • vagabondă
  • vagabondase
plural I (noi)
  • vagabondăm
(să)
  • vagabondăm
  • vagabondam
  • vagabondarăm
  • vagabondaserăm
  • vagabondasem
a II-a (voi)
  • vagabondați
(să)
  • vagabondați
  • vagabondați
  • vagabondarăți
  • vagabondaserăți
  • vagabondaseți
a III-a (ei, ele)
  • vagabondea
(să)
  • vagabondeze
  • vagabondau
  • vagabonda
  • vagabondaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vagabonda, vagabondezverb

  • 1. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Vagabondînd, într-un amurg blond, Am dat de-ale cimitirului porți. BACOVIA, O. 143. DLRLC
    • format_quote Un copil fugit de acasă... vagabondînd fără căpătîi. C. PETRESCU, O. P. II 298. DLRLC
    • format_quote Acum optsprezece ani, vagabondam cu cîteva bucăți de săpun după mine. SAHIA, U.R.S.S. 184. DLRLC
  • 2. figurat (Despre gânduri, imaginație) A trece, fără încetare, de la un lucru la altul. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.