14 definiții pentru vagabonda
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VAGABONDA, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din fr. vagabonder.
VAGABONDA, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din fr. vagabonder.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
vagabonda vi [At: SION, P. 290 / V: (înv) ~bun~ / Pzi: ~dez / E: frvagabonder] 1 A umbla dintr-un loc în altul fără scop Si: a hoinări, (îvr) a vaga (1). 2 A duce viață de vagabond (3), recurgând la expediente Si: (îrg) a nemernici, (Trs) a văndrăli (1). 3 (Fig; rar) A fi instabil.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vagabonda vb. I. intr. 1 A rătăci, a umbla dintr-un loc în altul fară țintă; a hoinări; a trăi ca (un) vagabond. 2 Fig. (despre gînduri, imaginație) A trece, fară încetare, de la un lucru la altul. Gîndul ei vagabonda prin lumi necunoscute. • prez.ind. -ez. /<fr. vagabonder.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VAGABONDA, vagabondez, vb. I. Intranz. A rătăci fără țintă, hoinărind dintr-un loc în altul, trăind ca un vagabond. Vagabondînd, într-un amurg blond, Am dat de-ale cimitirului porți. BACOVIA, O. 143. Un copil fugit de acasă... vagabondînd fără căpătîi. C. PETRESCU, O. P. II 298. Acum optsprezece ani, vagabondam cu cîteva bucăți de săpun după mine. SAHIA, U.R.S.S. 184.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VAGABONDA vb. I. intr. A rătăci fără țintă ca (un) vagabond; a trăi ca (un) vagabond. [< fr. vagabonder].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VAGABONDA vb. intr. 1. a rătăci fără țintă, a trăi ca (un) vagabond. 2. (fig.; despre gânduri, imaginație) a trece, fără încetare, de la un lucru la altul. (< fr. vagabonder)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vagabondà v. a fi vagabond.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vagabunda v vz vagabonda
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*vagabondéz v. intr. (fr. vagabonder). Defav. Umblu haĭmana, trăĭesc ca vagabond.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vagabonda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vagabondez, 3 vagabondează; conj. prez. 1 sg. să vagabondez, 3 să vagabondeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vagabonda (a ~) vb., ind. prez. 3 vagabondează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vagabonda vb., ind. prez. 1 sg. vagabondez, 3 sg. și pl. vagabondează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VAGABONDA vb. 1. v. hoinări. 2. a hoinări, a pribegi, a rătăci, (prin Mold.) a bădădăi, a horhăi. (~ din loc în loc.) 3. a colinda, a cutreiera, a hoinări, a peregrina, a rătăci, a umbla, (livr.) a flana. (Pe unde n-a ~?)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VAGABONDA vb. 1. a hoinări, (înv. și reg.) a nemernici, (reg.) a tălălăi, (prin Transilv.) a budușlui, (Mold.) a lăinici, (Transilv.) a techerghi, (înv.) a hăimăni, a ștrengări. (Toată ziua ~.) 2. a hoinări, a pribegi, a rătăci, (prin Mold.) a bădădăi, a horhăi. (~ din loc în loc.) 3. a colinda, a cutreiera, a hoinări, a peregrina, a rătăci, a umbla, (livr.) a flana. (Pe unde n-a ~?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
vagabonda, vagabondezverb
- 1. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Vagabondînd, într-un amurg blond, Am dat de-ale cimitirului porți. BACOVIA, O. 143. DLRLC
- Un copil fugit de acasă... vagabondînd fără căpătîi. C. PETRESCU, O. P. II 298. DLRLC
- Acum optsprezece ani, vagabondam cu cîteva bucăți de săpun după mine. SAHIA, U.R.S.S. 184. DLRLC
-
- 2. (Despre gânduri, imaginație) A trece, fără încetare, de la un lucru la altul. MDN '00
etimologie:
- vagabonder DEX '09 DEX '98 DN