10 definiții pentru vagabonda


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din fr. vagabonder.

VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din fr. vagabonder.

VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. Intranz. A rătăci fără țintă, hoinărind dintr-un loc în altul, trăind ca un vagabond. Vagabondînd, într-un amurg blond, Am dat de-ale cimitirului porți. BACOVIA, O. 143. Un copil fugit de acasă... vagabondînd fără căpătîi. C. PETRESCU, O. P. II 298. Acum optsprezece ani, vagabondam cu cîteva bucăți de săpun după mine. SAHIA, U.R.S.S. 184.

VAGABONDÁ vb. I. intr. A rătăci fără țintă ca (un) vagabond; a trăi ca (un) vagabond. [< fr. vagabonder].

VAGABONDÁ vb. intr. 1. a rătăci fără țintă, a trăi ca (un) vagabond. 2. (fig.; despre gânduri, imaginație) a trece, fără încetare, de la un lucru la altul. (< fr. vagabonder)

*vagabondéz v. intr. (fr. vagabonder). Defav. Umblu haĭmana, trăĭesc ca vagabond.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vagabondá (a ~) vb., ind. prez. 3 vagabondeáză

vagabondá vb., ind. prez. 1 sg. vagabondéz, 3 sg. și pl. vagabondeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VAGABONDÁ vb. 1. v. hoinări. 2. a hoinări, a pribegi, a rătăci, (prin Mold.) a bădădăi, a horhăi. (~ din loc în loc.) 3. a colinda, a cutreiera, a hoinări, a peregrina, a rătăci, a umbla, (livr.) a flana. (Pe unde n-a ~?)

VAGABONDA vb. 1. a hoinări, (înv. și reg.) a nemernici, (reg.) a tălălăi, (prin Transilv.) a budușlui, (Mold.) a lăinici, (Transilv.) a techerghi, (înv.) a hăimăni, a ștrengări. (Toată ziua ~.) 2. a hoinări, a pribegi, a rătăci, (prin Mold.) a bădădăi, a horhăi. (~ din loc în loc.) 3. a colinda, a cutreiera, a hoinări, a peregrina, a rătăci, a umbla, (livr.) a flana. (Pe unde n-a ~?)

Intrare: vagabonda
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vagabonda
  • vagabondare
  • vagabondat
  • vagabondatu‑
  • vagabondând
  • vagabondându‑
singular plural
  • vagabondea
  • vagabondați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vagabondez
(să)
  • vagabondez
  • vagabondam
  • vagabondai
  • vagabondasem
a II-a (tu)
  • vagabondezi
(să)
  • vagabondezi
  • vagabondai
  • vagabondași
  • vagabondaseși
a III-a (el, ea)
  • vagabondea
(să)
  • vagabondeze
  • vagabonda
  • vagabondă
  • vagabondase
plural I (noi)
  • vagabondăm
(să)
  • vagabondăm
  • vagabondam
  • vagabondarăm
  • vagabondaserăm
  • vagabondasem
a II-a (voi)
  • vagabondați
(să)
  • vagabondați
  • vagabondați
  • vagabondarăți
  • vagabondaserăți
  • vagabondaseți
a III-a (ei, ele)
  • vagabondea
(să)
  • vagabondeze
  • vagabondau
  • vagabonda
  • vagabondaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vagabonda

  • 1. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Vagabondînd, într-un amurg blond, Am dat de-ale cimitirului porți. BACOVIA, O. 143.
      surse: DLRLC
    • Un copil fugit de acasă... vagabondînd fără căpătîi. C. PETRESCU, O. P. II 298.
      surse: DLRLC
    • Acum optsprezece ani, vagabondam cu cîteva bucăți de săpun după mine. SAHIA, U.R.S.S. 184.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat (Despre gânduri, imaginație) A trece, fără încetare, de la un lucru la altul.
    surse: MDN '00

etimologie: