6 definiții pentru huci (unealtă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

huci3 sn [At: VICIU, GL. / Pl: ~uri / E: nct] (Trs) Darac.

HUCI1, huci, s. m. (Transilv.) Unealtă de scărmănat lînă; ragilă. Am două crăcănuțe: Pe crăcănuțe Un știubeieș, Pe știubeieș O căpățînă, Și pe căpățînă Un huci (Trupul omului). GOROVEI, C. 369.

HUCI1, huci, s. m. (Reg.) Unealtă de scărmănat lână; ragilă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HUCI s. v. crâng, darac, dărăcitor, desiș, hățiș, scărmănătoare, stufăriș, tufăriș, tufiș.

huci s. v. CRÎNG. DARAC. DĂRĂCITOR. DESIȘ. HĂȚIȘ. SCĂRMĂNĂTOARE. STUFĂRIȘ. TUFĂRIȘ. TUFIȘ.

Intrare: huci (unealtă)
huci1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huci
  • huciul
  • huciu‑
plural
  • huci
  • hucii
genitiv-dativ singular
  • huci
  • huciului
plural
  • huci
  • hucilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

huci (unealtă)

etimologie: