15 definiții pentru stufăriș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STUFĂRIȘ, stufărișuri, s. n. 1. Loc pe care crește stuf mult și des; stuf care crește pe un asemenea loc; stufărie, stufăraie. 2. Desime, desiș, tufiș. [Var.: (reg.) stuhăriș s. n.] – Stuf + suf. -ăriș.

STUFĂRIȘ, stufărișuri, s. n. 1. Loc pe care crește stuf mult și des; stuf care crește pe un asemenea loc; stufărie, stufăraie. 2. Desime, desiș, tufiș. [Var.: (reg.) stuhăriș s. n.] – Stuf + suf. -ăriș.

stufăriș1 sn [At: TDRG / V: (reg) ~uhă~ / Pl: ~uri / E: stuf + -ăriș] 1 Desiș sau mulțime de stuf. 2 Loc pe unde crește (mult) stuf Si: stufărie (2), stufiș1 (2), trestiiș, (rar) trestiet, (pop) stufăraie, (reg) trestar1, trestărie, trestiaș.

stufăriș2 sn [At: RESMERIȚĂ, A. D. / V: (reg) ~fir~ / Pl: ~uri / E: s- + tufăriș] (Udp „de”, care indică felul) 1 Mulțime de copaci tineri. 2 Desiș de tufe Si: crâng (19), desiș (2), hățiș1 (2), stufiș2 (2), tufărie, tufăriș, tufiș, tufărime, (rar) stuf (6), (pop) lunget, desime (2), (reg) hălăciugă (1), huceag, huci2 (3), tufar, tufă, tufet.

STUFĂRIȘ, stufărișuri, s. n. (Cu sens colectiv) Stuf mult și des crescut într-un loc; loc acoperit cu stuf. Din stufărișuri și mlaștini, nici o vietate nu-și ia zborul. RALEA, O. 132. Un colb de argint dă strălucire stufărișului. Peste tot liniște, neclintită, de rai. GÎRLEANU, L. 16. ♦ Fig. Desime, desiș. Caii veneau la pas, cu părul strălucitor, piepturi lîngă piepturi și stufăriș de picioare fine, pădure de gîturi încordate. DUMITRIU, N. 113. – Variantă: stuhăriș (VLAHUȚĂ, R. P. 20) s. n.

STUFĂRIȘ ~uri n. 1) Loc unde crește stuf. 2) Desiș de stuf. /stuf + suf. ~ăriș

stufăríș n., pl. urĭ. Maĭ rar. Stufărie.

STUHĂRIȘ s. n. v. stufăriș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stufăriș s. n., pl. stufărișuri

stufăriș s. n., pl. stufărișuri

stufăriș s. n., pl. stufărișuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STUFĂRIȘ s. (BOT.) 1. stufăraie, stufărie. (Mulțime de stuf sau ~.) 2. v. desiș.

STUFĂRIȘ s. (BOT.) 1. stufăraie, stufărie. (Mulțime de stuf sau ~.) 2. crîng, desiș, hățiș, tufăriș, tufiș, (rar) stuf, tufărie, (pop.) bunget, desime, (reg.) hălăciugă, huceag, huci. (Iepurele s-a ascuns într-un ~.)

Intrare: stufăriș
stufăriș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stufăriș
  • stufărișul
  • stufărișu‑
plural
  • stufărișuri
  • stufărișurile
genitiv-dativ singular
  • stufăriș
  • stufărișului
plural
  • stufărișuri
  • stufărișurilor
vocativ singular
plural
stuhăriș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stuhăriș
  • stuhărișul
  • stuhărișu‑
plural
  • stuhărișuri
  • stuhărișurile
genitiv-dativ singular
  • stuhăriș
  • stuhărișului
plural
  • stuhărișuri
  • stuhărișurilor
vocativ singular
plural
stufiriș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stufăriș, stufărișurisubstantiv neutru

  • 1. Loc pe care crește stuf mult și des; stuf care crește pe un asemenea loc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din stufărișuri și mlaștini, nici o vietate nu-și ia zborul. RALEA, O. 132. DLRLC
    • format_quote Un colb de argint dă strălucire stufărișului. Peste tot liniște, neclintită, de rai. GÎRLEANU, L. 16. DLRLC
  • 2. Desime, desiș, tufiș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Caii veneau la pas, cu părul strălucitor, piepturi lîngă piepturi și stufăriș de picioare fine, pădure de gîturi încordate. DUMITRIU, N. 113. DLRLC
etimologie:
  • Stuf + sufix -ăriș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.