3 intrări

42 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

durát1 sn [At: SĂULESCU, HR. I, 27/13 / Pl: ~uri / E: dura2] 1-12 Durare1 (1-12).

durát3, ~ă a [At: MARIAN, SE. I, 38 / Pl: ~áți, ~e / E: nct] (Pop) Calificativ cu sens neprecizat.

DURÁT s. n. Acțiunea de a dura2; construire, zidire, durare. – V. dura2.

DURÁT s. n. Acțiunea de a dura2; construire, zidire, durare. – V. dura2.

DURÁT1 s. n. Acțiunea de a dura2. 1. Construire, zidire. Să mai cărați lemne pentru duratul unei școli sătești, în care copiii voștri să învețe carte. ALECSANDRI, T. I 261. 2. Clădit (al stogurilor, al clăilor etc.).

DURÁT2, -Ă, durați, -te, adj. Clădit, construit în chip solid, trainic. Ce chilie durată ș-a făcut la poarta bisericei pentru școală ! CREANGĂ, A. 2.

durát (durare, zidire) s. n.

durá2 [At: COD. VOR. 156/22 / Pzi: ~réz / E: ml dolare] (Îvp) 1 vt A ciopli o bucată de lemn Si: a dulgheri. 2 vr (Fig; d. oameni) A se forma. 3 vt A fabrica (un obiect). 4-5 vtrp A construi (o casă, o corabie, un pod etc.). 6 vt A constitui (1). 7 vt A așeza un stog, o claie etc. 8 vt A confecționa o haină. 9-10 vtrp A găti o mâncare. 11 vt (Fig) A crea. 12 vt (Gmi; c. i. cântec, concert) A executa. 13 vt (C. i. un drum, o călătorie etc.) A întreprinde. 14 vt A inventa minciuni. 15 A aprinde focul.

durá3 vi [At: EMINESCU, N. 75 / Pzi: ~réz / E: fr durer, lat durare] 1 (D. acțiuni în desfășurare) A se desfășura într-o anumită perioadă de timp. 2 A persista. 3 (D. lucruri) A fi trainic. 4 (Fig; d. oameni) A trăi.

durá4 vi [At: PAMFILE, VĂZD. 81 / Pzi: 3 dureáză / E: ns cf durăi] (Reg) A tuna. modificată

În original, prezentul indicativ incorect tipărit: duréază - LauraGellner

dúrăt sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 296/37 / Pl: ~e / E: durăi, cf freamăt] 1 Zgomot mare (produs de o prăbușire sau de o rostogolire) Si: huruit. 2 Bubuit intens al armelor de foc. 3 Tunet. 4 (Fig) Zarvă. modificată

În original, cuv. acc. incorect: durắt - LauraGellner

DURÁ2, durez, vb. I. Tranz. 1. A construi, a zidi, a clădi. ♦ A așeza un stog, o claie etc. 2. A face, a confecționa, a alcătui (un obiect). 3. A aprinde focul. – Lat. dolare.

DURÁ3, pers. 3 durează, vb. I. Intranz. 1. (Despre acțiuni în desfășurare) A ține un anumit timp, a se desfășura într-o anumită perioadă de timp. ♦ A persista, a dăinui, a se menține. 2. (Despre lucruri) A se menține (multă vreme) în stare bună; a fi trainic. – Din fr. durer, lat. durare.

DURÁ2, durez, vb. I. Tranz. 1. A construi, a zidi, a clădi. ♦ A așeza un stog, o claie etc. 2. A face, a confecționa, a alcătui (un obiect). 3. A aprinde focul. – Lat. dolare.

DURÁ3, pers. 3 durează, vb. I. Intranz. 1. (Despre acțiuni în desfășurare) A ține un anumit timp, a se desfășura într-o anumită perioadă de timp. ♦ A persista, a dăinui, a se menține. 2. (Despre lucruri) A se menține (multă vreme) în stare bună; a fi trainic. – Din fr. durer, lat. durare.

DURÁ2, durez, vb. I. Tranz. 1. A construi, a clădi, a zidi (construcții trainice). Am găsit stuh nalt și voinic. Am durat perdele ca pe trei ierni. SADOVEANU, B. 59. În smîrcuri, își durau castorii zăgazuri de lemn și lacuri ciudate, cu un meșteșug și o iscusință la care încă oamenii timpului nu ajunseseră. C. PETRESCU, R. DR. 48. Pentru a nu răzleți feciorii de pe lîngă sine, mai dură încă două case. CREANGĂ, P. 3. Mulți durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod, De-au trecut cu spaima lumii și mulțime de norod. EMINESCU, O. I 147. ◊ (Poetic) Forfota popasului nu mai avea alean; soarele, luminînd toată slava, dura punți de foc peste vaduri, înălbăstrea întunecimile codrilor. CAMILAR, T. 173. Venea din cer pe cîmp amurgul... De pe înaltul unui munte Dura, din umbră și lumină, în drum o minunată punte. GOGA, C. P. 10. Luna... din țărm în țărm durează o cărare de văpaie. EMINESCU, O. I 154. ◊ Fig. Din sărmana noastră viață am dura roman întreg. EMINESCU, O. I 157. (Refl.) S-a durat între mine și bătrîn o prietinie la cataramă. SADOVEANU, O. VII 295. 2. (Cu privire la stoguri, clăi etc.) A face, a așeza, a clădi. Legau snopii, durau clăile. CAMILAR, N. II 394. Alții cărau, alții durau girezi. CREANGĂ, P. 158. 3. (Cu privire la obiecte) A făuri, a face. Hai cu mine în pădure, să-mi durezi o cîrjă nouă de alun. ALECSANDRI, T. I 393. Bădiță la chip frumos, Fă-n pădurea cea din dos, Că-i găsi un păltinel Să durezi luntre din el, Și-i găsi două nuiele Să durezi vîsle din ele. id. P. P. 51. 4. (Cu privire la foc) A face, a aprinde. În mijlocul poienii, feciorii lui Fedeleș durară un foc de-a mai mare dragul. SADOVEANU, O. I 127.

DURÁ3, durez, vb. I. Intranz.. 1. (Despre acțiuni în desfășurare; folosit la pers. 3) A ține un anumit timp, a se desfășura într-o anumită perioadă de timp. Pînă seara durase această muncă grea și înfrigurată. DUMITRIU, N. 103. Unde-ai stat ascuns cît a durat cumpăna ? CAMILAR, N. I 290. Procesul n-a durat mult. SAHIA, N. 83. ♦ A continua în timp, a persista, a dăinui, a se menține. De cînd dura amintirea copiilor, Constantin Lipan nu întîrziase niciodată la masă. C. PETRESCU, C. V. 89. [Conflictul] dura surd și se înăsprea de doi ani. id. ib. 99. 2. (Despre persoane) A se menține în viață, a trăi. Dacă am răbdare, zice el, apoi mai durez un timp. SADOVEANU, P. M. 191. Prin ele [cărți] am putut dura într-o lume rău întocmită, am putut suporta nefericirile, nădăjduind. id. C. 11. ♦ (Despre obiecte) A se menține în stare bună, a fi trainic. Geamantanele de piele durează mult.

DÚRĂT, durăte, s. n. (Rar) Suferință, zbucium. Țara, maiestate, E-n durăt greu. Tu nu-i auzi suspinul. VLAHUȚĂ, O. A. 38.

durá2 (a ~) vb., ind. prez. 3 dureáză

Intrare: dura (vb.)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dura durare durat durând singular plural
durea durați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) durez (să) durez duram durai durasem
a II-a (tu) durezi (să) durezi durai durași duraseși
a III-a (el, ea) durea (să) dureze dura dură durase
plural I (noi) durăm (să) durăm duram durarăm duraserăm, durasem*
a II-a (voi) durați (să) durați durați durarăți duraserăți, duraseți*
a III-a (ei, ele) durea (să) dureze durau dura duraseră
Intrare: durăt
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular durăt durătul
plural durăte durătele
genitiv-dativ singular durăt durătului
plural durăte durătelor
vocativ singular
plural
Intrare: durat
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular durat duratul dura durata
plural durați durații durate duratele
genitiv-dativ singular durat duratului durate duratei
plural durați duraților durate duratelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)