11 definiții pentru demola

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEMOLÁ, demolez, vb. I. Tranz. A dărâma o construcție sau un element de construcție (desfăcând piesă cu piesă). – Din fr. démolir.

DEMOLÁ, demolez, vb. I. Tranz. A dărâma o construcție sau un element de construcție (desfăcând piesă cu piesă). – Din fr. démolir.

demola vt [At: ȘINCAI, HR. II, 189/32 / V: (îvr) ~lí / Pzi: ~léz / E: fr démolir] 1 A dărâma o construcție sau un element de construcție (desfacând piesă cu piesă), în vederea amplasării unei construcții noi, unei amenajări de utilitate publică etc. 2 (Fig) A distruge (1).

DEMOLÁ vb. I. tr. A desface, a dărâma (o construcție, o zidărie). ♦ A retrage o navă din exploatare și a o desface pentru valorificarea materialelor. ♦ (Fig.) A distruge; a dărâma. [Cf. fr. démolir, lat. demoliri].

DEMOLÁ vb. tr. 1. a desface, a dărâma (o construcție, o zidărie). ◊ a retrage o navă din exploatare și a o desface pentru valorificarea materialelor. 2. (fig.) a distruge în întregime. (< fr. démolir, lat. demoliri)

A DEMOLÁ ~éz tranz. (construcții) A dărâma, desfăcând piesă cu piesă (în scopul amplasării unei construcții noi sau al realizării unei amenajări). /<fr. démolir

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

demola (a ~) (a dărâma) vb., ind. prez. 1 sg. demolez, 3 demolea; conj. prez. 1 sg. să demolez, 3 să demoleze corectată

demola (a ~) vb., ind. prez. 3 demolea

demolá vb., ind. prez. 1 sg. demoléz, 3 sg. și pl. demoleáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEMOLÁ vb. a dărâma. (A ~ un bloc de locuințe.)

A demola ≠ a clădi, a construi, a dura, a zidi, a edifica

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

demola, demolez v. t. 1. a compromite (pe cineva); a distruge (pe cineva) din punct de vedere profesional sau social. 2. a năuci adversarul cu lovituri.

Intrare: demola
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • demola
  • demolare
  • demolat
  • demolatu‑
  • demolând
  • demolându‑
singular plural
  • demolea
  • demolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • demolez
(să)
  • demolez
  • demolam
  • demolai
  • demolasem
a II-a (tu)
  • demolezi
(să)
  • demolezi
  • demolai
  • demolași
  • demolaseși
a III-a (el, ea)
  • demolea
(să)
  • demoleze
  • demola
  • demolă
  • demolase
plural I (noi)
  • demolăm
(să)
  • demolăm
  • demolam
  • demolarăm
  • demolaserăm
  • demolasem
a II-a (voi)
  • demolați
(să)
  • demolați
  • demolați
  • demolarăți
  • demolaserăți
  • demolaseți
a III-a (ei, ele)
  • demolea
(să)
  • demoleze
  • demolau
  • demola
  • demolaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

demola, demolezverb

  • 1. A dărâma o construcție sau un element de construcție (desfăcând piesă cu piesă). DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. A retrage o navă din exploatare și a o desface pentru valorificarea materialelor. DN
    • 1.2. figurat Distruge, dărâma. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.