12 definiții pentru persista


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERSISTÁ, persíst, vb. I. Intranz. 1. A rămâne neclintit în hotărârile, în atitudinile, în sentimentele etc. sale; a stărui în continuare. 2. A continua să existe, să fie, să se mențină; a se menține, a dura, a dăinui. – Din fr. persister.

PERSISTÁ, persíst, vb. I. Intranz. 1. A rămâne neclintit în hotărârile, în atitudinile, în sentimentele etc. sale; a stărui în continuare. 2. A continua să existe, să fie, să se mențină; a se menține, a dura, a dăinui. – Din fr. persister.

PERSISTÁ, persíst, vb. I. Intranz. A stărui (îndîrjit); a rămîne neclintit (în idei, atitudini, puncte de vedere). V. persevera. Persiști în ideea dumitale? C. PETRESCU, C. V. 154. Devine inimic general dacă persistă în abaterea sa. GHICA, A. 773. ♦ A se menține, a dăinui. Avusesem o impresie pe care o socotisem trecătoare, dar care persista și mă stăpînea. STANCU, U.R.S.S. 82.

PERSISTÁ vb. I. intr. A rămâne în aceeași stare de mișcare sau de repaus. ♦ A rămâne ferm la o hotărâre, la o părere; a stărui. [P.i. persíst. / < fr. persister, it., lat. persistere].

PERSISTÁ vb. intr. a se menține în aceeași stare; a dura, a dăinui. ◊ a rămâne ferm la o hotărâre, la o părere; a stărui. (< fr. persister, lat. persistere)

A PERSISTÁ persíst intranz. 1) A manifesta statornicie (în acțiuni, atitudini, concepții, sentimente etc.); a sta cu fermitate pe aceleași poziții; a stărui; a persevera; a insista. 2) A-și perpetua existența; a continua să fie; a dăinui; a stărui; a dura. Mirosul mai persistă. /<fr. persister, lat. persistere

persistà v. a stărui într’o afirmare, etc.

*persíst, a v. intr. (fr. persister, d. lat. persistere. V. a-sist). Stăruĭ, perseverez, mă țin de hotărîrea luată, de lucru început: persist în rezoluțiunea mea. Rezist, înving dificultățile: această plantă persistă la frig. Nu dispar: cu toată chinina, frigurile luĭ persistă. – Fals perz-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

persistá (a ~) vb., ind. prez. 3 persístă

persistá vb., ind. prez. 1 sg. persíst, 3 sg. și pl. persístă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PERSISTÁ vb. 1. v. stărui. 2. v. încăpățâna. 3. a continua, a stărui, (înv.) a pesti. (~ în fărădelegile lui.) 4. v. dăinui. 5. v. dăinui.

PERSISTA vb. 1. a insista, a persevera, a stărui. (A ~ în acțiunea începută.) 2. a se ambiționa, a se încăpățîna, a se îndărătnici, a se îndîrji, a persevera, a stărui. (~ să susțină că...) 3. a continua, a stărui, (înv.) a pesti. (~ în fărădelegile lui.) 4. a dăinui, a dura, a exista, a fi, a se menține, a se păstra, a se perpetua, a rămîne, a trăi, a ține, (rar) a subzista, (înv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cît va ~ lumea și pămîntul; vechi obicei care ~ și astăzi.) 5. a dăinui, a dura. a se menține, a se păstra, a se perpetua, a stărui. (Amintirea lui ~ pînă azi.)

Intrare: persista
verb (V8)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • persista
  • persistare
  • persistat
  • persistatu‑
  • persistând
  • persistându‑
singular plural
  • persistă
  • persistați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • persist
(să)
  • persist
  • persistam
  • persistai
  • persistasem
a II-a (tu)
  • persiști
(să)
  • persiști
  • persistai
  • persistași
  • persistaseși
a III-a (el, ea)
  • persistă
(să)
  • persiste
  • persista
  • persistă
  • persistase
plural I (noi)
  • persistăm
(să)
  • persistăm
  • persistam
  • persistarăm
  • persistaserăm
  • persistasem
a II-a (voi)
  • persistați
(să)
  • persistați
  • persistați
  • persistarăți
  • persistaserăți
  • persistaseți
a III-a (ei, ele)
  • persistă
(să)
  • persiste
  • persistau
  • persista
  • persistaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)