16 definiții pentru zidire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZIDÍRE, zidiri, s. f. 1. Acțiunea de a zidi și rezultatul ei. 2. (Concr.) Construcție, clădire, edificiu. 3. (În concepția creștină) Creație săvârșită de Dumnezeu. 4. (Înv.) Creatură, făptură, ființă. – V. zidi.

ZIDÍRE, zidiri, s. f. 1. Acțiunea de a zidi și rezultatul ei. 2. (Concr.) Construcție, clădire, edificiu. 3. (În concepția creștină) Creație săvârșită de Dumnezeu. 4. (Înv.) Creatură, făptură, ființă. – V. zidi.

zidire sf [At: CORESI, EV. 92 / Pl: ~i / V: (înv) zâd~ / E: zidi2] 1 Asamblare a unor materiale pentru realizarea unei construcții sau a unui element de construcție Si: (îrg) ziduire (1), zidit1 (1), ziditură (1), (rar) zidărire. 2 Realizare a unor construcții cu ajutorul unor materiale asamblate Si: clădire, construire, durare, edificare, înălțare, ridicare, (înv) ziduire (2), (rar) zidit1 (2), ziditură (2). 3 (Pex) Ctitorie (1). 4 (Îvp; ccr) Clădire (2). 5 (Prc) Zid (1). 6 (Înv) Întemeiere. 7 (Înv) Formare (1). 8 (Înv; cdp slv съзиданиѥ) Structură socială Si: ziduire (8), (rar) zidit1 (8). 9 (Pex) Rang. 10 (Rel) Creare din neant, de către Dumnezeu, a lucrurilor și a ființelor Si: facere, (înv) tocmeală Si: ziduire (10), zidit1 (10). 11 Ansamblul lucrurilor și al ființelor create Si: lume, univers Si: (înv) ziduire (11), (rar) zidit1 (11). 12 (Prc) Operă creată de Dumnezeu Si: ziduire (12), zidit (12). 13 (Înv) Ziditură (2). 14 (Înv) Creare a lumii luată ca punct de referință în numărătoarea anilor (considerată și ca începutul erei bizantine) Si: (înv) ziduire (14), (rar) zidit1 (14). 15 (Înv) Făptură (4). 16 (Pex; csc) Omenire. 17 Fire (2).

zidire s.f. 1 Construire. 2 Concr. Construcție, clădire, edificiu. Ar fi dorit mult să fie între zidurile reci ale bătrînei zidiri (AGÂR.). 3 (bis.) Creație săvîrșită de Dumnezeu; (înv.) ziditură. Martorul credincios și adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu (BIBLIA 1688). ♦ (înv.) Creare a lumii luată ca punct de referință în numărătoarea anilor. Iulie chesariul, carele au împărății la anii de la zidirea lumii 5464 (PRAV.). 4 (înv.,pop.) Creatură, făptură, ființă. Femeia lui... să află deodată văduvă, grea și fără de vreo altă zidire pe lîngă dînsa decît numai cu o roabă (BUZN.). ♦ Colect. Omenire; fire. Urechea nu aude vreun sunet... Toată zidirea doarme (MARC.). • pl. -i. /v. zidi.

ZIDÍRE, zidiri, s. f. 1. Acțiunea de a zidi; construire. 2. (Concretizat) Clădire, construcție, edificiu. Văzduhul scînteiază și, ca unse cu var, Lucesc zidiri, ruine pe cîmpul solitar. EMINESCU, O. I 69. Aceste zidiri nouă formează partea evropeienească a orașului. ALECSANDRI, C. 97. 2. (În concepțiile religioase) Creație săvîrșită de dumnezeu. V. facere (2). Învățătorul a început a scrie pe alb semnele gîndirii. După aceea, zi cu zi, a scris cerul, pămîntul și toată zidirea lui dumnezeu. SADOVEANU, P. 22. Se desfășur’ în ochi-mi minunile zidirii. ALEXANDRESCU, M 47. ♦ (Concretizat) Creatură, făptură, ființă. Păru-i galbin, lăsat pe spate, fața-i gingașă, ochii cei vineți, buzele subțiri și roșii, o ridicau peste celelalte zidiri ale lui d-zeu de pe pămînt. RETEGANUL, P. IV 45. Viața adevărată se întemeiază în lucrarea lui dumnezeu asupra zidirilor sale și a omenirii colective asupra fiecărui om în parte. BĂLCESCU, O. II 10. Toate celelante zidiri a pămîntului sînt supusă omului, DRĂGHICI, R. 131.

ZIDÍRE, zidiri, s. f. 1. Acțiunea de a zidi. 2. (Concr.) Construcție, clădire, edificiu. 3. (În concepțiile religioase creștine) Creație săvîrșită de dumnezeu. ♦ (Înv.) Creatură, făptură, ființă.

ZIDÍRE ~i f. 1) v. A ZIDI. 2) Obiect zidit; construcție; clădire. 3) înv. Ființă vie; vietate; făptură; creatură. /v. a zidi

zidire f. acțiunea de a zidi și rezultatul ei: 1. construcțiune; 2. creațiune: se desfășură în ochi-mi minunile zidirii GR. AL.; 3. creatură: toate zidirile lumii.

zidíre f. Acțiunea de a zidi. Lucrare de zid, clădire, edificiŭ, construcțiune: mărețele zidurĭ ale orașelor. Ființă, creatură: toate zidirile lumiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zidire s. f., g.-d. art. zidirii; pl. zidiri

zidire s. f., g.-d. art. zidirii; pl. zidiri

zidíre s. f., g.-d. art. zidírii; pl. zidíri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZIDÍRE s. v. animal, creatură, dobitoc, făptură, ființă, lighioană, necuvântător, vietate, viețuitoare.

ZIDÍRE s. 1. clădire, construcție, construire, durare, înălțare, ridicare, (livr.) edificare. (~ unui nou cămin.) 2. (concr.) casă, clădire, construcție, imobil. (O ~ modestă.) 3. fundare, întemeiere. (~ Romei.) 4. (BIS.) creare, facere. (~ lumii, după Biblie.)

ZIDIRE s.1. clădire, construcție, construire, durare, înălțare, ridicare, (livr.) edificare. (~ unui nou cămin.) 2. (concr.) casă, clădire, construcție, imobil, (înv.) ziditură. (O ~ modestă.) 3. fundare, întemeiere. (~ Romei.) 4. (BIS.) creare, facere, (înv.) tocmeală. (~ lumii, după biblie.)

zidire s. v. ANIMAL. CREATURĂ. DOBITOC. FĂPTURĂ. FIINȚĂ. LIGHIOANĂ. NECUVÎNTĂTOR. VIETATE. VIEȚUITOARE.

Intrare: zidire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zidire
  • zidirea
plural
  • zidiri
  • zidirile
genitiv-dativ singular
  • zidiri
  • zidirii
plural
  • zidiri
  • zidirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zidire, zidirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a zidi și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: construire antonime: demolare
  • 2. concretizat Obiect zidit. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Văzduhul scînteiază și, ca unse cu var, Lucesc zidiri, ruine pe cîmpul solitar. EMINESCU, O. I 69. DLRLC
    • format_quote Aceste zidiri nouă formează partea evropeienească a orașului. ALECSANDRI, C. 97. DLRLC
  • 3. (În concepția creștină) Creație săvârșită de Dumnezeu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Învățătorul a început a scrie pe alb semnele gîndirii. După aceea, zi cu zi, a scris cerul, pămîntul și toată zidirea lui dumnezeu. SADOVEANU,P. 22. DLRLC
    • format_quote Se desfășur’ în ochi-mi minunile zidirii. ALEXANDRESCU, M. 47. DLRLC
    • format_quote Păru-i galbin, lăsat pe spate, fața-i gingașă, ochii cei vineți, buzele subțiri și roșii, o ridicau peste celelalte zidiri ale lui d-zeu de pe pămînt. RETEGANUL, P. IV 45. DLRLC
    • format_quote Viața adevărată se întemeiază în lucrarea lui dumnezeu asupra zidirilor sale și a omenirii colective asupra fiecărui om în parte. BĂLCESCU, O. II 10. DLRLC
    • format_quote Toate celelante zidiri a pămîntului sînt supusă omului, DRĂGHICI, R. 131. DLRLC
etimologie:
  • vezi zidi DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.