CONSTRUIRE, construiri, s. f. Acțiunea de a construi și rezultatul ei. – V. construi.

construire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: construi] 1 Formare a unui întreg prin asamblarea părților sale componente după un plan prestabilit. 2 Clădire. 3 (Fig) Alcătuire.

CONSTRUIRE, construiri, s. f. Acțiunea de a construi și rezultatul ei; clădire. – V. construi.

CONSTRUIRE, construiri, s. f. Acțiunea de a construi; construcție. Construirea uzinei electrice. ◊ (Referitor la perioada de trecere de la capitalism la socialism și de la socialism la comunism) Pentru asigurarea succesului deplin al operei de construire a socialismului în țara noastră, este necesaiă folosirea experienței istorice a construirii socialismului în Uniunea Sovietică. REZ. HOT. I 49. În Uniunea Sovietică și țările de democrație populară, știința și arta sînt puse în slujba construirii unei vieți din ce în ce mai fericite pentru cei ce muncesc. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 14.

CONSTRUIRE s.f. Acțiunea de a construi; construcție. [Pron. -stru-i-. / < construi].

construire s. f., g.-d. art. construirii; pl. construiri

construire s. f., g.-d. art. construirii; pl. construiri

construire s. f., g.-d. art. construirii; pl. construiri

CONSTRUIRE s. clădire, construcție, durare, înălțare, ridicare, zidire, (livr.) edificare. (~ unui nou cămin.)

CONSTRUIRE s. clădire, construcție, durare, înălțare, ridicare, zidire, (livr.) edificare. (~ unui nou cămin.)

Construire ≠ demolare