2 intrări

33 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

dibaci, ~ace a [At: OBLĂDUIREA, 65/8 / V: (reg) dub~ / Pl: ~ / E: ns cf srb gibak] 1 (D. oameni) Care este priceput, îndemânatic, iscusit. 2 (D. mâini[1]) Care face ceva cu îndemânare, cu iscusință. 3 (D. oameni) Care este inventiv, ingenios. 4 (Fig; d. oameni) Viclean. 5 (Pex; fig; d. oameni) Versat. corectată

  1. mîini → mâini — gall

DIBÁCI, -CE, dibaci, -ce, adj. Îndemânatic, abil, priceput, iscusit. – Cf. sb. gibak.

DIBÁCI, -CE, dibaci, -ce, adj. Îndemânatic, abil, priceput, iscusit. – Cf. scr. gibak.

DIBÁCI, -E, dibaci, -e, adj. (Despre persoane și despre aptitudinile sau acțiunile lor) Îndemînatic, abil, iscusit. A dat șfoară în țară că are grabnică trebuință de un om în plină putere, țintaș dibaci. POPA, V. 7. Sigură de locul cucerit cu o așa dibace strategie, îmi scotea ceasornicul din buzunar, marea ei pasiune, îl remonta în toate felurile, îmi aranja cu o minuțioasă fantezie mustățile, cravata și părul. IBRĂILEANU, A. 18. În sfîrșit, auzind împăratul că este la un sat aproape un unchiaș dibaci, a trimis să-l cheme. ISPIRESCU, L. 1. Mintea sa cea femeiască întotdauna aplecată spre vicleșug și dibace în scornituri meșteșugite, numaidecît îi dete în gînd ce să facă. POPESCU, B. III 83. ◊ Fig. Într-adevăr, avînd pană dibace, m-am îndeletnicit uneori, la petreceri, cu asemenea jocuri. SADOVEANU, Z. C. 163. ◊ (Adverbial) O țeară întreagă scăpată din robie numai prin inima vitează și prin săgeata dibaci mînată ale unui vînător, iată desigur cea mai falnică izbîndă cu care se poate mîndri vînătoria. ODOBESCU, S. III 81. – Variantă: ghibáci, -e adj.

dibáci adj. m., pl. dibáci; f. sg. și pl. dibáce

dibáci adj. m., pl. dibáci; f. sg. și pl. dibáce

DIBÁCI adj. 1. v. îndemânatic. 2. v. inteligent.

Dibaci ≠ neiscusit, nepriceput, stângaci, nedibaci

dibáci (dibáce), adj.1. Iscusit, îndemînatic. – 2. (Arg.) Frumos, fain. – Var. (Mold.) ghibaci. Sb. gibak „flexibil”, din sl. gybati „a încovoia” (Cihac, II, 119; Tiktin; Byck-Graur, BL, I, 24), cu finala alterată prin analogie cu pl. Și consoana inițială a fost alterată, prin hiperurbanism, considerîndu-se probabil var. ghibaci ca fiind pronunțare mold.Der. dibăci (var. ghibăci), vb. (a afla; a nimeri; Arg., a pune mîna pe, a-și însuși); dibăcie, s. f. (dexteritate, iscusință, pricepere); nedibaci, adj. (lipsit de dibăcie). Cf. dibui (după Tiktin și Scriban, dibui, a influențat probabil formal pe dibaci).

DIBÁCI ~e adj. (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește pricepere și îndemânare; îndemânatic; abil; iscusit. /cf. sb. dibaci

dibácĭ (vest) și ghibácĭ (est), -ce adj., pl. tot așa (sîrb. gibak, vsl. gybakŭ, flexibil, infl. de dibuĭ). Îndemănatic, priceput. V. isteț.

dibăci vt [At: CREANGĂ, O. 233 / V: (reg) dub~ / Pzi: ~césc / E: dibaci] (Pop) 1 (C.i. situații, planuri, proiecte etc.) A potrivi cu iscusință, cu îndemânare Si: a nimeri. 2 A descoperi (după multă căutare) Si: a dibui, a găsi. 3 (Rar) A căuta cu stăruință.

DIBĂCÍ, dibăcesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A potrivi lucrurile cu îndemânare, cu iscusință; a nimeri. 2. A căuta cu stăruință. 3. A descoperi (după multă căutare); a găsi, a dibui. – Din dibaci.

DIBĂCÍ, dibăcesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A potrivi lucrurile cu îndemânare, cu iscusință; a nimeri. 2. A căuta cu stăruință. 3. A descoperi (după multă căutare); a găsi, a dibui. – Din dibaci.

DIBĂCÍ, dibăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A potrivi lucrurile cu îndemînare, cu iscusință; a nimeri. (Atestat în forma regională ghibăci) Vorba ceea: în care cămeșă s-a măniet, într-aceea s-a dezmînia. Că altfel n-ai cum s-a ghibăcești. CREANGĂ, A. 98. 2. A căuta cu stăruință. Florea, vechilul, a bătut multe săptămîni drumurile spre Cudabi și spre Mînjina, dibăcind un creștin pe măsura dată de stăpîn, numai că i-a fost degeaba colindatul. POPA, V. 7. 3. A descoperi (după multă căutare); a găsi, a dibui (4). Rîdea fericit Că m-a dibăcit. BANUȘ, B. 104. – Variantă: ghibăcí vb. IV.

GHIBĂCÍ, ghibăcesc, vb. IV. Tranz. V. dibăci.

arată toate definițiile

Intrare: dibaci
dibaci adjectiv
adjectiv (A115)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dibaci dibaciul dibace dibacea
plural dibaci dibacii dibace dibacele
genitiv-dativ singular dibaci dibaciului dibace dibacei
plural dibaci dibacilor dibace dibacelor
vocativ singular
plural
ghibaci adjectiv
adjectiv (A115)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ghibaci ghibaciul ghibace ghibacea
plural ghibaci ghibacii ghibace ghibacele
genitiv-dativ singular ghibaci ghibaciului ghibace ghibacei
plural ghibaci ghibacilor ghibace ghibacelor
vocativ singular
plural
dubaci adjectiv
adjectiv (A115)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dubaci dubaciul dubace dubacea
plural dubaci dubacii dubace dubacele
genitiv-dativ singular dubaci dubaciului dubace dubacei
plural dubaci dubacilor dubace dubacelor
vocativ singular
plural
Intrare: dibăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dibăci dibăcire dibăcit dibăcind singular plural
dibăcește dibăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dibăcesc (să) dibăcesc dibăceam dibăcii dibăcisem
a II-a (tu) dibăcești (să) dibăcești dibăceai dibăciși dibăciseși
a III-a (el, ea) dibăcește (să) dibăcească dibăcea dibăci dibăcise
plural I (noi) dibăcim (să) dibăcim dibăceam dibăcirăm dibăciserăm, dibăcisem*
a II-a (voi) dibăciți (să) dibăciți dibăceați dibăcirăți dibăciserăți, dibăciseți*
a III-a (ei, ele) dibăcesc (să) dibăcească dibăceau dibăci dibăciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ghibăci ghibăcire ghibăcit ghibăcind singular plural
ghibăcește ghibăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ghibăcesc (să) ghibăcesc ghibăceam ghibăcii ghibăcisem
a II-a (tu) ghibăcești (să) ghibăcești ghibăceai ghibăciși ghibăciseși
a III-a (el, ea) ghibăcește (să) ghibăcească ghibăcea ghibăci ghibăcise
plural I (noi) ghibăcim (să) ghibăcim ghibăceam ghibăcirăm ghibăciserăm, ghibăcisem*
a II-a (voi) ghibăciți (să) ghibăciți ghibăceați ghibăcirăți ghibăciserăți, ghibăciseți*
a III-a (ei, ele) ghibăcesc (să) ghibăcească ghibăceau ghibăci ghibăciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dubăci dubăcire dubăcit dubăcind singular plural
dubăcește dubăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dubăcesc (să) dubăcesc dubăceam dubăcii dubăcisem
a II-a (tu) dubăcești (să) dubăcești dubăceai dubăciși dubăciseși
a III-a (el, ea) dubăcește (să) dubăcească dubăcea dubăci dubăcise
plural I (noi) dubăcim (să) dubăcim dubăceam dubăcirăm dubăciserăm, dubăcisem*
a II-a (voi) dubăciți (să) dubăciți dubăceați dubăcirăți dubăciserăți, dubăciseți*
a III-a (ei, ele) dubăcesc (să) dubăcească dubăceau dubăci dubăciseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

dibaci dubaci ghibaci

  • exemple
    • A dat șfoară în țară că are grabnică trebuință de un om în plină putere, țintaș dibaci. POPA, V. 7.
      surse: DLRLC
    • Sigură de locul cucerit cu o așa dibace strategie, îmi scotea ceasornicul din buzunar, marea ei pasiune, îl remonta în toate felurile, îmi aranja cu o minuțioasă fantezie mustățile, cravata și părul. IBRĂILEANU, A. 18.
      surse: DLRLC
    • În sfîrșit, auzind împăratul că este la un sat aproape un unchiaș dibaci, a trimis să-l cheme. ISPIRESCU, L. 1.
      surse: DLRLC
    • Mintea sa cea femeiască întotdauna aplecată spre vicleșug și dibace în scornituri meșteșugite, numaidecît îi dete in gînd ce să facă. POPESCU, B. III 83.
      surse: DLRLC
    • figurat Într-adevăr, avînd pană dibace, m-am îndeletnicit uneori, la petreceri, cu asemenea jocuri. SADOVEANU, Z. C. 163.
      surse: DLRLC
    • adverbial O țeară întreagă scăpată din robie numai prin inima vitează și prin săgeata dibaci mînată ale unui vînător, iată desigur cea mai falnică izbîndă cu care se poate mîndri vînătoria. ODOBESCU, S. III 81.
      surse: DLRLC

etimologie:

dibăci dibăcire dibăcit dubăcire dubăcit ghibăcire ghibăcit dubăci ghibăci popular

  • 1. A potrivi lucrurile cu îndemânare, cu iscusință.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: nimeri potrivi un exemplu
    exemple
    • Vorba ceea: în care cămeșă s-a măniet, într-aceea s-a dezmînia. Că altfel n-ai cum s-a ghibăcești. CREANGĂ, A. 98.
      surse: DLRLC
  • 2. A căuta cu stăruință.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: căuta un exemplu
    exemple
    • Florea, vechilul, a bătut multe săptămîni drumurile spre Cudabi și spre Mînjina, dibăcind un creștin pe măsura dată de stăpîn, numai că i-a fost degeaba colindatul. POPA, V. 7.
      surse: DLRLC
  • 3. A descoperi (după multă căutare).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: afla descoperi dibui găsi un exemplu
    exemple
    • Rîdea fericit Că m-a dibăcit. BANUȘ, B. 104.
      surse: DLRLC

etimologie: