2 intrări

school Articole pe această temă:

41 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

curere sf vz curgere

cúrere f. (d. cur 3). Vechĭ. Alergare. Curgere.

CÚRE vb. III v. curge.

CÚRGE, pers. 3 cúrge, vb. III. Intranz. I. 1. (Despre ape) A se mișca necontenit în direcția pantei. ◊ Expr. A curge gârlă = a veni din belșug. Va curge multă apă pe gârlă (sau pe Dunăre) = va trece mult timp. Dacă (sau de) nu curge, pică = chiar dacă câștigul nu este mare, tot te alegi cu ceva. ♦ (Despre ploaie) A cădea din abundență, întruna. 2. A pluti. Curgeau pe râu scânduri rupte. 3. (Despre sânge) A circula. 4. (Despre lacrimi, sudoare; p. ext. despre sânge) A se scurge, a picura. ♦ A supura. ♦ (Despre unele materii trecute în stare lichidă) A se prelinge. A curs lumânarea. ♦ A lăsa să se scurgă lichidul dinăuntru. Curge butoiul. 5. A se desprinde din ceva, căzând succesiv, bucată după bucată. 6. A cădea, a atârna. Părul lung curgea în vițe până pe spate.Expr. A-i curge (cuiva) peticele = a fi îmbrăcat în haine zdrențăroase. 7. (Despre grupuri de ființe sau de vehicule) A se succeda necontenit, a veni mereu; a năpădi. II. Fig. 1. (Despre vorbe, discursuri, stil etc.) A se înșira cu ușurință. 2. (Despre timp, viață, zile etc.) A trece, a se desfășura. 3. (Despre termene, dobânzi) A se socoti, a începe de la... 4. (Înv.; despre apariția unui fenomen) A rezulta, a proveni, a decurge. [Perf. s. curse, part. curs.Var.: (înv. și reg.) cúre vb. III] – Lat. currere (după merge).

CÚRGERE, curgeri, s. f. I. Acțiunea de a curge. II. Fig. 1. Desfășurare, trecere de timp; răstimp. 2. Evoluție istorică, înlănțuire a evenimentelor. ♦ Schimbare continuă; devenire. – V. curge.

CÚRGERE, curgeri, s. f. I. Acțiunea de a curge. II. Fig. 1. Desfășurare, trecere de timp; răstimp. 2. Evoluție istorică, înlănțuire a evenimentelor. ♦ Schimbare continuă; devenire. – V. curge.

curge vi [At: COD. VOR. 34/4 / V: (reg) cura, (îrg) cure (Pzi: cur, curi, cură) / Pzi: 3 curg, curgi, curge Ps: cursei Pt: curs / E: ml curro, -rere] 1 (Înv) A alerga. 2 (Ent; reg; îc) Cură-în-foc Fluture-de-lumină. 3 (Pop) A o lua la fugă. 4 (D. lichide, mai ales despre apă) A se mișca în direcția pantei. 5 (D. ploaie) A cădea din abundență. 6 (Pop; îe) A ~ gârlă A veni din belșug. 7 (Fam; îe) Va ~ multă apă pe gârlă (sau pe Dunăre) Va trece mult timp. 8 (Fam; îe) Dacă nu ~, pică Chiar dacă câștigul nu este mare, tot te alegi cu ceva. 9 A fi dus de apă Si: a pluti. 10 (Pan; fig) A se desfășura. 11 (Pfm) A se decolora. 12 A face să curgă (4). 13 (D. ape curgătoare) A se vărsa în... 14 (D. secreții ale corpului) A se scurge (în afară). 15 (D. sânge) A circula. 16 (D. materii nelichide) A se scurge. 17-18 (D. vase) A lăsa să se scurgă lichidul sau materia pe care le conține (datorită unui orificiu). 19-20 (D. alte obiecte) A se desfășura, a se desprinde de pe ceva (căzând). 21 (Pfm; îe) A-i ~ peticele A fi îmbrăcat în haine zdrențăroase. 22 (Fig; d. păr) A atârna. 23-24 A năvăli, a se îngrămădi de peste tot. 25 (D. sunete, vorbe, discursuri etc.) A ieși cu ușurință, fără efort. 26 (D. evenimente) A se desfășura repede, unul după altul. 27 (D. vreme, viață etc.) A trece. 28 (D. prețuri, bani etc.) A circula. 29 (D. termene, dobânzi etc.) A se socoti de la... 30 A rezulta. 31 (D. corpurile cerești) A evolua pe bolta cerului. 32 A-și avea originea Si: a izvorî, a începe, a proveni, (înv) a obârși. corectată

curgere sf [At: BIBLIA (1688), 238/1 / V: ~rere / Pl: ~ri / E: curge] 1 (Înv) Alergare. 2 Mișcare a unui lichid în direcția pantei. 3 Plutire pe apă. 4 Desfășurare a evenimentelor. 5 Decolorare prin spălare. 6 Vărsare a unui afluent în apa colectoare. 7 Scurgere a unor secreții (în afară). 8 (Spc; îs) ~ albă Leucoree. 9 Circulație a sângelui. 10 Scurgere a unor materii nelichide. 11-12 Năvălire, îngrămădire de peste tot. 13 Rostire fluentă, fără efort Vz cursivitate, elocvență, volubilitate. 14 Desfășurare (rapidă) a unor evenimente Si: curs, evoluție, mers. 15 (Îoc stare) Schimbare. 16 Trecere (a vieții, a timpului etc.). 17 Evoluție istorică Si: decurgere, desfășurare, evoluție, mers. 18 (Pop) Descendență. 19 Circulație a banilor. 20 Socotire a unei scadențe de la... Cf curge (29). 21 Rezultare. 22 Evoluție a corpurilor cerești pe boltă Cf curge (31).

CÚRGE, pers. 3 cúrge, vb. III. Intranz. I. 1. (Despre ape) A se mișca necontenit în direcția pantei. ◊ Expr. A curge gârlă = a veni din belșug. Va curge multă apă pe gârlă (sau pe Dunăre) = va trece mult timp. Dacă (sau de) nu curge, pică = chiar dacă câștigul nu este mare, tot te alegi cu ceva. ♦ (Despre ploaie) A cădea din abundență, întruna. 2. A pluti. Curgeau pe râu scânduri rupte. 3. (Despre sânge) A circula. 4. (Despre lacrimi, sudoare; p. ext. despre sânge) A se scurge, a picura. ♦ A supura. ♦ (Despre unele materii trecute în stare lichidă) A se prelinge. A curs lumânarea. ♦ A lăsa să se scurgă lichidul dinăuntru. Curge butoiul. 5. A se desprinde din ceva, căzând succesiv, bucată după bucată. 6. A atârna, a spânzura. Părul lung curgea în vițe până pe spate.Expr. A-i curge (cuiva) peticele = a fi îmbrăcat în haine zdrențăroase. 7. (Despre grupuri de ființe sau de vehicule) A se succeda necontenit, a veni mereu; a năpădi. II. Fig. 1. (Despre vorbe, discursuri, stil etc.) A se înșira cu ușurință. 2. (Despre timp, viață, zile etc.) A trece, a se desfășura. 3. (Despre termene, dobânzi) A se socoti, a începe de la... 4. (Înv.; despre apariția unui fenomen) A rezulta, a proveni, a decurge. [Perf. s. curse, part. curs.Var.: (înv. și reg.) cúre vb. III] – Lat. currere (după merge).

A CÚRGE pers. 3 cúrge intranz. 1) (despre ape) A se mișca necontenit la vale. ◊ ~ gârlă a veni cu prisosință. 2) fig. (despre ființe sau vehicule) A se deplasa în lanț; a veni într-un șuvoi permanent. 3) fig. (despre viață, unități de timp) A se consuma treptat; a se scurge; a trece. ◊ Va curge încă multă apă pe râu (sau pe gârlă, pe Dunăre etc.) va trece încă multă vreme. 4) (despre ploaie) A cădea din belșug. 5) (despre învelitori, acoperișuri, poduri) A lăsa să pătrundă apa (sau alte lichide). 6) (despre lacrimi, sudoare etc.) A ieși prelingându-se. 7) (despre sânge) A se mișca continuu într-un anumit sens și într-un anumit spațiu. 8) (despre recipiente) A lăsa să iasă lichidul dinăuntru. 9) pop. (despre bube, răni) A elimina puroi; a supura; a puroia. 10) A se desprinde din ceva, căzând câte puțin și succesiv. Grâul curge din sac.A-i ~ peticele a fi îmbrăcat în haine zdrențăroase. 11) A atârna liber în jos. Părul curge pe spate. 12) fig. (despre cuvinte, expresii etc.) A se înșira cu ușurință. /<lat. currere

curge v. 1. a se pune în mișcare de pe o clină sau de pe un povârniș (vorbind de lichide): râul curge lin; fig. norocul îi curge gârlă; 2. a circula liber: sângele curge în vine; 3. a trece (vorbind de timp); 4. a veni grămadă din toate părțile: curg mușterii; 5. a pica, a picura din ochi. [Lat. CURRERE (influențat de merge)].

curgere f. 1. lucrarea de a curge și efectul ei: curgerea apelor; 2. fig. curs: curgerea pricinei.

3) cur, curs, a cúre v. intr. (ca și curg). Vechĭ. Alerg, mă duc. Azĭ. Hațeg. Alerg. Curg (GrS. 1937, 146 și 186).

curg, curs, a cúrge v. intr. (lat. cúrrere, cŭrsum, a alerga, de unde s’a făcut cur 3 [V. cur 3 și 2], apoĭ curg, după merg, șterg. V. curînd scurg). Mă mișc atras de gravitațiunea pămîntuluĭ și sprijinindu-mă de ceva (vorbind de lichide orĭ de grăunțe și praf): rîu, apa curge; făina curge din coș în postavă. Circul, merg: sîngele curge pin vine. Trec, mă scurg: zilele curg încet. Vin mult, mă adun în mare cantitate: curgea norocu pe capu luĭ, curg mușteriiĭ. A-țĭ curge (orĭ a ți se scurge) ochiĭ după cineva (orĭ ceva), a-țĭ plăcea foarte mult, a sorbi din ochĭ.

cúrgere f. Acțiunea de a curge, curs: apa în curgere aduce lemne. Rîŭ, curs: o curgere de apă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cúrge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. cúrge, perf. s. 3 sg. cúrse; ger. curgấnd; part. curs

cúrgere s. f., g.-d. art. cúrgerii; pl. cúrgeri

cúrge vb., ind. prez. 3 sg. cúrge; 3 pl. curg; part. curs

cúrgere s. f., g.-d. art. cúrgerii; pl. cúrgeri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÚRE vb. v. alerga, curge, fugi, goni.

arată toate definițiile

Intrare: curge
verb (V622)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • curge
  • curgere
  • curs
  • cursu‑
  • curgând
  • curgându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • curge
(să)
  • curgă
  • curgea
  • curse
  • cursese
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • curg
(să)
  • curgă
  • curgeau
  • curseră
  • curseseră
verb (V639)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cure
  • curere
  • curs
  • cursu‑
  • curând
  • curându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • cure
(să)
  • cure
  • curea
  • curse
  • cursese
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • cur
(să)
  • cure
  • cureau
  • curseră
  • curseseră
Intrare: curgere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curgere
  • curgerea
plural
  • curgeri
  • curgerile
genitiv-dativ singular
  • curgeri
  • curgerii
plural
  • curgeri
  • curgerilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curere
  • curerea
plural
  • cureri
  • curerile
genitiv-dativ singular
  • cureri
  • curerii
plural
  • cureri
  • curerilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

curge cure

  • 1. (Despre ape) A se mișca necontenit în direcția pantei.
    surse: DEX '09
    • 1.1. expresie A curge gârlă = a veni din belșug.
      surse: DEX '09
    • 1.2. expresie Va curge multă apă pe gârlă (sau pe Dunăre) = va trece mult timp.
      surse: DEX '09
    • 1.3. expresie Dacă (sau de) nu curge, pică = chiar dacă câștigul nu este mare, tot te alegi cu ceva.
      surse: DEX '09
    • 1.4. (Despre ploaie) A cădea din abundență, întruna.
      surse: DEX '09
  • surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Curgeau pe râu scânduri rupte.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 2.1. expresie Ce pe apă nu curge = nimica toată.
      surse: DLRLC
  • 3. Despre sânge:
    surse: DEX '09 sinonime: circula
  • 4. (Despre lacrimi, sudoare, prin extensiune despre sânge) A se scurge.
    surse: DEX '09 sinonime: picura scurge
  • 5. A se desprinde din ceva, căzând succesiv, bucată după bucată.
    surse: DEX '09
  • exemple
    • Părul lung curgea în vițe până pe spate.
      surse: DEX '09
    • 6.1. expresie A-i curge (cuiva) peticele = a fi îmbrăcat în haine zdrențăroase.
      surse: DEX '09
  • 7. (Despre grupuri de ființe sau de vehicule) A se succeda necontenit, a veni mereu.
    surse: DEX '09 sinonime: năpădi
  • 8. figurat (Despre vorbe, discursuri, stil etc.) A se înșira cu ușurință.
    surse: DEX '09
  • 9. figurat (Despre timp, viață, zile etc.) A se desfășura.
    surse: DEX '09 sinonime: desfășura trece
  • 10. figurat (Despre termene, dobânzi) A se socoti, a începe de la...
    surse: DEX '09 sinonime: socoti
  • 11. figurat învechit Despre apariția unui fenomen:
    surse: DEX '09 sinonime: decurge proveni rezulta

etimologie:

curgere curere

  • 1. Acțiunea de a curge.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: mers (s.n.)
  • 2. figurat Desfășurare, trecere de timp.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: răstimp
  • 3. figurat Evoluție istorică, înlănțuire a evenimentelor.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 3.1. Schimbare continuă.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: devenire

etimologie:

  • vezi curge
    surse: DEX '98 DEX '09