18 definiții pentru mers (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MERS, mersuri, s. n. Faptul de a merge. 1. Deplasare, mișcare dintr-un loc în altul; umblet, mergere. ◊ Mersul trenurilor sau vapoarelor = orar după care circulă trenurile sau vapoarele; (concr.) tabel sau broșură care cuprinde acest orar. ◊ Loc. adv. Din mers = în timpul deplasării, fără a se opri; mergând. ♦ Fel de a merge al cuiva; umblet, călcătură; ritm sau viteză cu care merge cineva. 2. (Rar) Curs, curgere (a unei ape curgătoare). 3. Ieșire (a fumului, a gazelor etc.). 4. Evoluție, dezvoltare, desfășurare (a unui fenomen, a unui proces etc.); mod, curs, ritm de desfășurare (a unui fenomen, a unui proces etc.). ◊ Mers înainte = progres. ♦ (Rar) Desfășurare a unei activități. ♦ (Mod de) funcționare a unui sistem tehnic, a unui mecanism, a unui instrument. ◊ Mers în gol = regim de funcționare în care nu se produce lucru mecanic util. Mers în sarcină = regim în care se furnizează o anumită putere utilă. – V. merge.

mers1 sn [At: NECULCE, L. 42 / V: (reg) mes / Pl: ~uri, (îvr, 14) merse / E: merge] 1 Deplasare dintr-un loc într-altul Si: (înv) mersei, mergere (1), umblet. 2 (Îs) ~ul trenurilor (sau vapoarelor) Orar după care circulă trenurile (sau vapoarele). 3 (Îas; pex) Tabel sau broșură care cuprinde mersul (2) trenurilor. 4 (Îlav) Din ~ Fără a se opri, sau a opri pe altcineva din înaintare. 5 Fel de a merge al cuiva Si: (îvp) mersură (1), (rar) mersătură (1), pas, umblet. 6 Ritm sau viteză cu care merge cineva Si: (îvp) mersură (2), (rar) mersătură (2). 7 (Îcr întors) Plecare. 8 (Rar) Curs al unei ape curgătoare. 9 Ieșire a fumului, a gazelor etc. 10 Evoluție a unui fenomen, a unui proces etc. Si: dezvoltare, desfășurare. 11 Mod de desfășurare a unui fenomen, a unui proces etc. Si: curs, ritm. 12 (Îs) ~ înainte Progres. 13-14 (Mod de) funcționare a unui sistem tehnic, a unui mecanism, a unui instrument. 15 (Îvr) Fel de a acționa. Si: procedeu.

MERS s. n. Faptul de a merge. 1. Deplasare, mișcare dintr-un loc în altul; umblet, mergere. ◊ Mersul trenurilor sau vapoarelor = orar după care circulă trenurile sau vapoarele; (concr.) tabel sau broșură care cuprinde acest orar. ◊ Loc. adv. Din mers = în timpul deplasării, fără a se opri; mergând. ♦ Fel de a merge al cuiva; umblet, călcătură; ritm sau viteză cu care merge cineva. 2. (Rar) Curs, curgere (a unei ape curgătoare). 3. Ieșire (a fumului, a gazelor etc.). 4. Evoluție, dezvoltare, desfășurare (a unui fenomen, a unui proces etc.); mod, curs, ritm de desfășurare (a unui fenomen, a unui proces etc.). ◊ Mers înainte = progres. ♦ (Rar) Desfășurare a unei activități. ♦ (Mod de) funcționare a unui sistem tehnic, a unui mecanism, a unui instrument. ◊ Mers în gol = regim de funcționare în care nu se produce lucru mecanic util. Mers în sarcină = regim în care se furnizează o anumită putere utilă. – V. merge.

MERS s. n. 1. Mișcare, deplasare dintr-un loc într-altul (a ființelor cu ajutorul picioarelor, a vehiculelor, a obiectelor cu ajutorul unei forțe din afară sau al unui mecanism etc.). De la un timp nici mersul nu mai ajută nimic, mă trîntesc iar jos. CAMIL PETRESCU, U. N. 340. Petre își iuți mai mult mersul. REBREANU, R. II 199. Trenul prinse a-și domoli mersul, pînă se opri de tot în gară. MIRONESCU, S. A. 132. ◊ Loc. adv. Din mers = în timpul deplasării. Se întoarce, așezîndu-și din mers firele de păr în care lucește lumina, C. PETRESCU, Î. II 271. ◊ Mersul trenurilor = orar după care circulă trenurile într-o țară; p. ext. tabelă sau broșură care conține acest orar. 2. Felul de a merge al cuiva, umblet. Subt mersul său ușor nici vreascurile nu trăsneau și nici așternutul moale și ruginiu de foi uscate și seci nu foșnea. HOGAȘ, M. N. 130. Ieși Zamfira-n mers isteț. COȘBUC, P. I 56. A trecut bădița dealul, Ii cunosc mersul și calul JARNÍK-BÎRSEANU, D. 96. ♦ Funcționarea unui sistem tehnic care consumă energie. Mersul ceasornicului. 3. Fig. Curs, dezvoltare, evoluție, înaintare, desfășurare. Păstra de la zi la zi... o condică amănunțită a lucrului în mers. C. PETRESCU, R. DR. 56. Preotul vorbea cu... ceilalți țărani despre mersul vremii. REBREANU, I. 23. Mi-e drag să stau și din ochi de-amărunt să privesc La sate tot mersul de trai romînesc. COȘBUC, P. II 203. ♦ Funcționare. Dacă însă un curios ar fi observat cu sînge rece mersul său [al teatrului], ar fi văzut cu întristare că nu are baze solide. NEGRUZZI, S. I 345.

MERS n. 1) v. A MERGE. 2) Deplasare dintr-un loc în altul (a oamenilor și a vehiculelor, pe căi de comunicație). * Din ~ fără a se opri. ~ul trenurilor orarul de circulație a trenurilor. 3) Mod de a merge; umblet. ~ ușor. ~ apăsat. 4) Mod de funcționare a unui sistem tehnic. ~ul motorului. 5) Felul sum se desfășoară un fenomen sau un proces. ~ul lucrurilor. /v. a merge

mers n. 1. modul de a merge: mersul calului; 2. mișcarea celui ce merge: a-și grăbi mersul; fig. mersul ceasornicului; 3. înaintare, desvoltare: mersul unei boale, unei afaceri; fig. mersul ideilor.

mers n., pl. urĭ (d. merg). Acțiunea de a merge: l-am văzut în mersu meŭ spre casă. Umblat, modu de a merge: pasu, trapu și galopu îs mersurĭ ale caluluĭ. Mișcare, circulațiune: mersu trenurilor. Mișcare de mecanism: mersu ceasorniculuĭ. Fig. Înaintare, curs, dezvoltare, evoluțiune: mersu uneĭ boale, uneĭ afacerĭ, unor ideĭ. Mers armenesc (Mold.), gebea, un mers legănat al caluluĭ. V. buĭestru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MERS s. 1. deplasare, mergere, mișcare. (~ul lui prin grădină.) 2. circulație, umblet, (pop.) purtare. (O potecă formată prin ~ul oamenilor.) 3. călcătură, mișcare, pas, pășit, umblet, (rar) mersătură, (înv. și pop.) mersură. (Are un ~ săltăreț.) 4. v. plecare. 5. v. evoluție. 6. mers-înainte v. progres. 7. funcționare. (~ul unui ceasornic.)

MERS s. 1. deplasare, mergere, mișcare. (~ lui prin grădină.) 2. circulație, umblet, (pop.) purtare. (O potecă formată prin ~ oamenilor.) 3. călcătură, mișcare, pas, pășit, umblet, (rar) mersătură, (înv. și pop.) mersură. (Are un ~ săltăreț.) 4. ducere, mergere, plecare, pornire. (După ~ lui acolo.) 5. curs, desfășurare, dezvoltare, evoluție, (Munt.) șiretenie. 6. mers-înainte = dezvoltare, evoluție, înaintare, progres, propășire, (pop.) ridicare, săltare, (înv.) pricopsire, progresie, prohorisire, (fig.) creștere. (~ al societății.) 7. funcționare. (~ unui ceasornic.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mers treptat, unul din cele trei tipuri fundamentale posibile în evoluțiile melodice (alături de nota repetată și salt*). Acest tip de mers presupune mișcarea melodică pe trepte* alăturate aflate la distanță de ton* sau semiton*. De obicei, va fi utilizat în pasaje muzicale cantabile, fiind mai degrabă predestinat să exprime momentele muzicale relaxante, generoase, calme deși, mai ales când sunt implicate elemente cromatice*, poate exprima o tensiune de așteptare sau o acumulare de tensiune muzicală. În armonie (III, 2), m. este propriu în primul rând notelor străine de acord*.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a saluta din mers (pe cineva) expr. a pleca; a părăsi (pe cineva).

a-i da cu praf de mers expr. (adol.) a pleca în grabă, a fugi.

mersu’ s. invar. (adol., obs.) penis.

Intrare: mers (s.n.)
mers2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mers
  • mersul
  • mersu‑
plural
  • mersuri
  • mersurile
genitiv-dativ singular
  • mers
  • mersului
plural
  • mersuri
  • mersurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mers (s.n.)

  • 1. Faptul de a merge.
    surse: DEX '98 DEX '09
    • 1.1. Deplasare, mișcare dintr-un loc în altul.
      exemple
      • De la un timp nici mersul nu mai ajută nimic, mă trîntesc iar jos. CAMIL PETRESCU, U. N. 340.
        surse: DLRLC
      • Petre își iuți mai mult mersul. REBREANU, R. II 199.
        surse: DLRLC
      • Trenul prinse a-și domoli mersul, pînă se opri de tot în gară. MIRONESCU, S. A. 132.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. Mersul trenurilor sau vapoarelor = orar după care circulă trenurile sau vapoarele.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • 1.1.1.1. concretizat Tabel sau broșură care cuprinde acest orar.
          surse: DEX '09 DLRLC
      • 1.1.2. locuțiune adverbială Din mers = în timpul deplasării, fără a se opri; mergând.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
        exemple
        • Se întoarce, așezîndu-și din mers firele de păr în care lucește lumina. C. PETRESCU, Î. II 271.
          surse: DLRLC
      • 1.1.3. Fel de a merge al cuiva; ritm sau viteză cu care merge cineva.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: călcătură umblet attach_file 3 exemple
        exemple
        • Subt mersul său ușor nici vreascurile nu trăsneau și nici așternutul moale și ruginiu de foi uscate și seci nu foșnea. HOGAȘ, M. N. 130.
          surse: DLRLC
        • Ieși Zamfira-n mers isteț. COȘBUC, P. I 56.
          surse: DLRLC
        • A trecut bădița dealul, Îi cunosc mersul și calul. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 96.
          surse: DLRLC
    • 1.2. rar Curs, curgere (a unei ape curgătoare).
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: curgere curs (curgere, mers)
    • 1.3. Ieșire (a fumului, a gazelor etc.).
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: ieșire
    • 1.4. Evoluție, dezvoltare, desfășurare (a unui fenomen, a unui proces etc.); mod, curs, ritm de desfășurare (a unui fenomen, a unui proces etc.).
      exemple
      • Păstra de la zi la zi... o condică amănunțită a lucrului în mers. C. PETRESCU, R. DR. 56.
        surse: DLRLC
      • Preotul vorbea cu... ceilalți țărani despre mersul vremii. REBREANU, I. 23.
        surse: DLRLC
      • Mi-e drag să stau și din ochi de-amărunt să privesc La sate tot mersul de trai romînesc. COȘBUC, P. II 203.
        surse: DLRLC
      • 1.4.1. Mers înainte = progres
        surse: DEX '09 DEX '98
      • 1.4.2. rar Desfășurare a unei activități.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • 1.4.3. (Mod de) funcționare a unui sistem tehnic, a unui mecanism, a unui instrument.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: funcționare attach_file 2 exemple
        exemple
        • Mersul ceasornicului.
          surse: DLRLC
        • Dacă însă un curios ar fi observat cu sînge rece mersul său [al teatrului], ar fi văzut cu întristare că nu are baze solide. NEGRUZZI, S. I 345.
          surse: DLRLC
        • 1.4.3.1. Mers în gol = regim de funcționare în care nu se produce lucru mecanic util.
          surse: DEX '09 DEX '98
        • 1.4.3.2. Mers în sarcină = regim în care se furnizează o anumită putere utilă.
          surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi merge
    surse: DEX '98 DEX '09