curgere sf [At: BIBLIA (1688), 238/1 / V: ~rere / Pl: ~ri / E: curge] 1 (Înv) Alergare. 2 Mișcare a unui lichid în direcția pantei. 3 Plutire pe apă. 4 Desfășurare a evenimentelor. 5 Decolorare prin spălare. 6 Vărsare a unui afluent în apa colectoare. 7 Scurgere a unor secreții (în afară). 8 (Spc; îs) ~ albă Leucoree. 9 Circulație a sângelui. 10 Scurgere a unor materii nelichide. 11-12 Năvălire, îngrămădire de peste tot. 13 Rostire fluentă, fără efort Vz cursivitate, elocvență, volubilitate. 14 Desfășurare (rapidă) a unor evenimente Si: curs, evoluție, mers. 15 (Îoc stare) Schimbare. 16 Trecere (a vieții, a timpului etc.). 17 Evoluție istorică Si: decurgere, desfășurare, evoluție, mers. 18 (Pop) Descendență. 19 Circulație a banilor. 20 Socotire a unei scadențe de la... Cf curge (29). 21 Rezultare. 22 Evoluție a corpurilor cerești pe boltă Cf curge (31).