3 intrări

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRUNTÁ, crunt, vb. I. Refl. (Înv. și reg.) A se încrunta. [Prez. ind. și: cruntez] – Lat. cruentare.

CRUNTÁ, crunt, vb. I. Refl. (Înv. și reg.) A se încrunta. [Prez. ind. și: cruntez] – Lat. cruentare.

crunta [At: CORESI, EV. 175 / Pzi: ~tez / E: ml cruentare] (Îrg) 1 vr A se încrunta. 2-3 vtr A (se) însângera.

cruntà v. a însângera: cruntând paloșul nostru într’însul BALC.

CRUNT, -Ă, crunți, -te, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Care comite fapte crude; violent, inuman. ♦ Încruntat. 2. Care inspiră groază; înfiorător. ♦ (Și adv.) Fig. Foarte mult, foarte tare; strașnic, extraordinar, grozav. 3. (Despre războaie, lovituri etc.) Sângeros, crâncen, teribil. 4. (Înv. și reg.) Plin de sânge; însângerat. – Lat. cruentus.

ÎNCRUNTÁ, încrúnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A apropia sprâncenele sau a face cute între sprâncene ori pe frunte (în semn de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc.); a privi aspru. 2. Refl. (Înv.) A se umple de sânge; a se înroși. – În + crunta.

ÎNCRUNTÁ, încrúnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A apropia sprâncenele sau a face cute între sprâncene ori pe frunte (în semn de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc.); a privi aspru. 2. Refl. (Înv.) A se umple de sânge; a se înroși. – În + crunta.

crunt, ~ă [At: CORESI, PS., ap. GCR I, 11 / V: crund, ~ă / Pl: ~nți, ~e / E: ml cruentus] 1 a (Înv) Însângerat. 2 a (Îs) Rană ~ă Rană grea. 3 a (Înv; îs) Ou ~ Primul ou ouat, cu ușoare urme de sânge. 4 a (D. război, lovitură etc.) Sângeros. 5 a Violent. 6 a Barbar. 7 a Înfiorător. 8 a Încruntat. 9 a (Îs) Muncă sau osteneală ~ă Muncă extrem de grea. 10 av Crâncen. 11 av Nemilos. 12 av Încruntat. 13 av Foarte mult. 14 a Însângerat.

încrunta [At: PRAV. GOV., ap. TDRG / Pzi: încrunt / E: în- + crunta] 1-2 vtr (Înv) A (se) umple de sânge. 3-4 vtr (Înv) A (se) înroși de sânge. 5 vt (Înv) A bate pe cineva, umplându-l de sânge. 6 vt (Înv) A mușca pe cineva până ce sângerează. 7 vr (Pop) A sângera din cauza unei răni. 8 vr (Pop; spc) A-i ieși cuiva sânge dintr-un dinte lovit. 9 vr (Înv; fig) A se mânji cu o faptă urâtă, condamnabilă. 10 vt (Pop) A tăia puțin ca să dea sângele. 11 vt (Pop; spc) A cresta în formă de cruce pleoapa ochilor la oi. 12 vr A privi cu asprime. 13 vt (Nob) A fixa pe cineva cu priviri cmnte. 14-15 vtr (D. sprâncene) A (se) încreți. 16-17 vtr (D. oameni) A apropia sprâncenele și a face cute verticale pe frunte, în semn de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare, mirare etc. 18 vt (îvp) A tunde puțin mustățile.

CRUNT, -Ă, crunți, -te, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Însetat de sânge, de fapte crude; violent, crud, inuman. ◊ Încruntat. 2. Care inspiră groază; groaznic, înfiorător. ◊ (Și adv.) Fig. Foarte mult, foarte tare; strașnic, extraordinar, grozav. 3. (Despre războaie, lovituri etc.) Sângeros, crâncen, teribil. 4. (Înv. și reg.) Plin de sânge, însângerat. – Lat. cruentus.

CRUNT, -Ă, crunți, -te, adj. 1. (Despre oameni sau manifestările lor) însetat de sînge, de fapte crude, de omoruri; violent, crud, neomenos. Iar Negruzzi... Zugrăvește din nou iarăși pînzele posomorite Ce-arătau faptele crunte unor domni tirani, vicleni. EMINESCU, O, I 32. Păcat de așa frumusețe și mindrețe de femeie, să fie așa de cruntă. CARAGIALE, O. I 309. ◊ (Despre animale, mai ales despre fiare) Zimbru!... Fiara cruntă și turbată- ALECSANDRI, P. II 93. ♦ Încruntat. Zile întregi stas nemișcat și crunt, cu botul pe laba frîntă. GALACTION. O. I 311. 2. Care inspiră groază; amenințător, grozav, înfiorător- l-au trimes peste munți crunți, unde se bat munții cap în cap. SBIERA, P. 64. De crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag? EMINESCU, O. 1 147. Sentinelă, priveghează, Norul crunt înaintează. ALECSANDRI, P. II 14. ◊ (Adverbial) Crunt viscolul își fluiera balada. TULBURE, V. R. 12. Ofta duios, Dar lung și crunt de nemilos In ochii fiului privea. COȘBUC, P. I 270. În zid de marmur negru se uită crunt și drept. EMINESCU, O. I 94. Baba... privi crunt pe toți mesenii. ȘEZ. II 190. ♦ Fig. Foarte mult, foarte tare, strașnic, grozav. (Adverbial) Îi luă în primire majurul Codău, care se îmbătase crunt. CAMILAR, N. I 65. 3. (Despre războaie, lovituri etc.) Care face să curgă, mult sînge; sîngeros, crîncen, teribil. Prin crunt bubuit de granată luptau Sub roșul stindard muncitorii. TOMA, C. V. 179. Cruntele războaie a lui Napoleon. NEGRUZZI, S. I 295. Dracul-voievod ținu mai mulți ani, cu mirarea tutulor popoarelor, războaie crunte cu turcii. BĂLCESCU, O. I 193. 4. (Învechit și regional) Plin de sînge, muiat, scăldat în sînge; insîngerat. Se-ntoarce apoi cu ochi păgîni Și-aruncă fierul crunt din mîni. COȘBUC, P. I 114. ◊ (Pleonastic) Scinteie desperarea în ochii-i crunți de sînge. EMINESCU, O. I 88 Rană cruntă = rană adîncă, grea. Am crunte răni-simt sîngele curgînd. TOMA, C. V. 185.

ÎNCRUNTÁ, încrúnt, vb. I. Refl. 1. A face o cută pe frunte, între sprîncene (în semn de nemulțumire sau de mînie), a privi aspru. Se încruntau chiorîș dorobanții de la Agie. C. PETRESCU, A. R. 8. Drăguții mei, Nu-mi fiți dușmănei, Nu vă-ntunecați, Nu vă încruntați. ALECSANDRI, P. P. 117. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») Moș Gheorghe se încruntă la ele și le face semn să-și bage mințile în cap. SP. POPESCU, M. G. 37. ♦ Tranz. (Mai ales cu privire la sprîncene) A încreți, a strînge. Candachia nu știe ce să facă cu sprîncenele-i subțiri: să le-ncrunte ori să le însenineze. SADOVEANU, F. J. 688. Încruntă sprînceană și se oțărî de supărare. ISPIRESCU, U. 83. Tată – întrebă fata – de unde ai calul d-tale?... – La ce-ți trebuie s-o știi? zise el, încruntînd sprincenile. EMINESCU, N. 18. 2. (Învechit și popular, uneori urmat de determinări) A se umple de sînge, a se muia în sînge, a se roși. L-au scos din apă afară ca să nu se cufunde și să se încrunte toată apa cu sînge. SBIERA, P. 125. ◊ Refl. reciproc. Vierul cu dinții, leul cu unghiile, unul pre altul se încruntară. ȚICHINDEAL, F. 32. ◊ Tranz. Mi-l întreba S-aleagă ceva: Paloș să-și încrunte, Au luptă să lupte? TEODORESCU, P. P. 499. ♦ Tranz. (Cu privire la ochi) A înroși. Grecul beat paloșu-i da, Iar Vulcan cum îl lua, Ochii-n sînge-și încrunta. ALECSANDRI, P. P. 138. – Prez. ind. și: (rar) încruntez (CARAGIALE, O. I 45). – Variantă: (învechit și popular) cruntá, cruntez (BĂLCESCU, O. I 319, ȘEZ. VII 90), vb. I.

CRUNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane) Care provoacă suferințe grave; extrem de crud; atroce; feroce. 2) (despre lupte, bătălii) Care se caracterizează prin înverșunare, prin cruzime; crâncen. 3) Care este plin de sânge; însângerat. /<lat. cruentus

A SE ÎNCRUNTÁ mă încrúnt intranz. 1) A exprima nemulțumire (printr-o mină cruntă); a lua o înfățișare supărată. 2) înv. A se umple de sânge. /în + înv. a (se) crunta

A ÎNCRUNTÁ încrúnt tranz. (sprâncenele sau fruntea) A face să se încrunte. [Sil. în-crun-] /în + a crunta

crunt a. sângeros, grozav: fapte crunte, luptă cruntă. [Lat. CRUENTUS].

încruntà v. 1. a (se) însângera: să se încrunte toată apa cu sânge; 2. a privi aspru, sălbatec: a încrunta ochii din sprâncene. [Lat. CRUENTARE].

crunt, -ă adj. (lat. cruentus, d. cruor, sînge, de unde vine și crudus, crud; it. sp. cruento. Cp. cu prunc). Sîngeros, teribil, grozav: luptă cruntă. Încruntat, fioros: căutătură cruntă. Plin (mînjit) de sînge (vechĭ): cuțit crunt. Trans. Mold. Oŭ crunt, primu oŭ al uneĭ găinĭ (care e de multe orĭ plin de sînge). Adv. În mod crunt: a bate crunt.

cruntéz v. tr. (lat. cruentare). Vechĭ. Umplu de sînge. Azĭ. Taĭ (lovesc, mușc) așa în cît să curgă puțin sînge: s’o cruntez eŭ așa cît trebuĭe (VR. 1932, 4, 22). Vidin. Scurtez (mustața). V. încruntat.

încrúnt, a v. tr. (d. crunt). Vechĭ. Cruntez. Azĭ. Mă uĭt furios (sălbatic): a încrunta sprincenele, ochiĭ. V. intr. Încrunt din ochĭ, din sprincene, mă uĭt furios. V. refl. Mă uĭt furios: a te încrunta la cineva. – În Olt. și încront (Șez. 1922, 54).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cruntá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 crúntă/crunteáză

arată toate definițiile

Intrare: crunta
verb (V3)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crunta
  • cruntare
  • cruntat
  • cruntatu‑
  • cruntând
  • cruntându‑
singular plural
  • cruntă
  • cruntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crunt
(să)
  • crunt
  • cruntam
  • cruntai
  • cruntasem
a II-a (tu)
  • crunți
(să)
  • crunți
  • cruntai
  • cruntași
  • cruntaseși
a III-a (el, ea)
  • cruntă
(să)
  • crunte
  • crunta
  • cruntă
  • cruntase
plural I (noi)
  • cruntăm
(să)
  • cruntăm
  • cruntam
  • cruntarăm
  • cruntaserăm
  • cruntasem
a II-a (voi)
  • cruntați
(să)
  • cruntați
  • cruntați
  • cruntarăți
  • cruntaserăți
  • cruntaseți
a III-a (ei, ele)
  • cruntă
(să)
  • crunte
  • cruntau
  • crunta
  • cruntaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crunta
  • cruntare
  • cruntat
  • cruntatu‑
  • cruntând
  • cruntându‑
singular plural
  • cruntea
  • cruntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cruntez
(să)
  • cruntez
  • cruntam
  • cruntai
  • cruntasem
a II-a (tu)
  • cruntezi
(să)
  • cruntezi
  • cruntai
  • cruntași
  • cruntaseși
a III-a (el, ea)
  • cruntea
(să)
  • crunteze
  • crunta
  • cruntă
  • cruntase
plural I (noi)
  • cruntăm
(să)
  • cruntăm
  • cruntam
  • cruntarăm
  • cruntaserăm
  • cruntasem
a II-a (voi)
  • cruntați
(să)
  • cruntați
  • cruntați
  • cruntarăți
  • cruntaserăți
  • cruntaseți
a III-a (ei, ele)
  • cruntea
(să)
  • crunteze
  • cruntau
  • crunta
  • cruntaseră
Intrare: crunt
crunt adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crunt
  • cruntul
  • cruntu‑
  • cruntă
  • crunta
plural
  • crunți
  • crunții
  • crunte
  • cruntele
genitiv-dativ singular
  • crunt
  • cruntului
  • crunte
  • cruntei
plural
  • crunți
  • crunților
  • crunte
  • cruntelor
vocativ singular
plural
Intrare: încrunta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încrunta
  • ‑ncrunta
  • încruntare
  • ‑ncruntare
  • încruntat
  • ‑ncruntat
  • încruntatu‑
  • ‑ncruntatu‑
  • încruntând
  • ‑ncruntând
  • încruntându‑
  • ‑ncruntându‑
singular plural
  • încruntă
  • ‑ncruntă
  • încruntați
  • ‑ncruntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încrunt
  • ‑ncrunt
(să)
  • încrunt
  • ‑ncrunt
  • încruntam
  • ‑ncruntam
  • încruntai
  • ‑ncruntai
  • încruntasem
  • ‑ncruntasem
a II-a (tu)
  • încrunți
  • ‑ncrunți
(să)
  • încrunți
  • ‑ncrunți
  • încruntai
  • ‑ncruntai
  • încruntași
  • ‑ncruntași
  • încruntaseși
  • ‑ncruntaseși
a III-a (el, ea)
  • încruntă
  • ‑ncruntă
(să)
  • încrunte
  • ‑ncrunte
  • încrunta
  • ‑ncrunta
  • încruntă
  • ‑ncruntă
  • încruntase
  • ‑ncruntase
plural I (noi)
  • încruntăm
  • ‑ncruntăm
(să)
  • încruntăm
  • ‑ncruntăm
  • încruntam
  • ‑ncruntam
  • încruntarăm
  • ‑ncruntarăm
  • încruntaserăm
  • ‑ncruntaserăm
  • încruntasem
  • ‑ncruntasem
a II-a (voi)
  • încruntați
  • ‑ncruntați
(să)
  • încruntați
  • ‑ncruntați
  • încruntați
  • ‑ncruntați
  • încruntarăți
  • ‑ncruntarăți
  • încruntaserăți
  • ‑ncruntaserăți
  • încruntaseți
  • ‑ncruntaseți
a III-a (ei, ele)
  • încruntă
  • ‑ncruntă
(să)
  • încrunte
  • ‑ncrunte
  • încruntau
  • ‑ncruntau
  • încrunta
  • ‑ncrunta
  • încruntaseră
  • ‑ncruntaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crunta
  • cruntare
  • cruntat
  • cruntatu‑
  • cruntând
  • cruntându‑
singular plural
  • cruntea
  • cruntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cruntez
(să)
  • cruntez
  • cruntam
  • cruntai
  • cruntasem
a II-a (tu)
  • cruntezi
(să)
  • cruntezi
  • cruntai
  • cruntași
  • cruntaseși
a III-a (el, ea)
  • cruntea
(să)
  • crunteze
  • crunta
  • cruntă
  • cruntase
plural I (noi)
  • cruntăm
(să)
  • cruntăm
  • cruntam
  • cruntarăm
  • cruntaserăm
  • cruntasem
a II-a (voi)
  • cruntați
(să)
  • cruntați
  • cruntați
  • cruntarăți
  • cruntaserăți
  • cruntaseți
a III-a (ei, ele)
  • cruntea
(să)
  • crunteze
  • cruntau
  • crunta
  • cruntaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

crunta

etimologie:

crunt

  • 1. (Despre oameni și manifestările lor) Care comite fapte crude.
    exemple
    • Iar Negruzzi... Zugrăvește din nou iarăși pînzele posomorîte Ce-arătau faptele crunte unor domni tirani, vicleni. EMINESCU, O, I 32.
      surse: DLRLC
    • Păcat de așa frumusețe și mîndrețe de femeie, să fie așa de cruntă. CARAGIALE, O. I 309.
      surse: DLRLC
    • (Despre animale, mai ales despre fiare) Zimbru!... Fiara cruntă și turbată. ALECSANDRI, P. II 93.
      surse: DLRLC
  • 2. Care inspiră groază.
    exemple
    • l-au trimes peste munți crunți, unde se bat munții cap în cap. SBIERA, P. 64.
      surse: DLRLC
    • De crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag? EMINESCU, O. 1 147.
      surse: DLRLC
    • Sentinelă, priveghează, Norul crunt înaintează. ALECSANDRI, P. II 14.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Crunt viscolul își fluiera balada. TULBURE, V. R. 12.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Ofta duios, Dar lung și crunt de nemilos În ochii fiului privea. COȘBUC, P. I 270.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial În zid de marmur negru se uită crunt și drept. EMINESCU, O. I 94.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Baba... privi crunt pe toți mesenii. ȘEZ. II 190.
      surse: DLRLC
  • 3. (Despre războaie, lovituri etc.) Care face să curgă, mult sânge.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: crâncen sângeros teribil attach_file 3 exemple
    exemple
    • Prin crunt bubuit de granată luptau Sub roșul stindard muncitorii. TOMA, C. V. 179.
      surse: DLRLC
    • Cruntele războaie a lui Napoleon. NEGRUZZI, S. I 295.
      surse: DLRLC
    • Dracul-voievod ținu mai mulți ani, cu mirarea tutulor popoarelor, războaie crunte cu turcii. BĂLCESCU, O. I 193.
      surse: DLRLC
  • 4. învechit regional Plin de sânge.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: însângerat attach_file 2 exemple
    exemple
    • Se-ntoarce apoi cu ochi păgîni Și-aruncă fierul crunt din mîni. COȘBUC, P. I 114.
      surse: DLRLC
    • pleonastic Scînteie desperarea în ochii-i crunți de sînge. EMINESCU, O. I 88.
      surse: DLRLC
    • 4.1. Rană cruntă = rană adâncă, grea.
      exemple
      • Am crunte răni – simt sîngele curgînd. TOMA, C. V. 185.
        surse: DLRLC

etimologie:

încrunta încruntare încruntat crunta cruntat

  • 1. reflexiv tranzitiv A apropia sprâncenele sau a face cute între sprâncene ori pe frunte (în semn de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc.); a privi aspru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mohorî posomorî întuneca antonime: descrunta attach_file 6 exemple
    exemple
    • Se încruntau chiorîș dorobanții de la Agie. C. PETRESCU, A. R. 8.
      surse: DLRLC
    • Drăguții mei, Nu-mi fiți dușmănei, Nu vă-ntunecați, Nu vă încruntați. ALECSANDRI, P. P. 117.
      surse: DLRLC
    • Moș Gheorghe se încruntă la ele și le face semn să-și bage mințile în cap. SP. POPESCU, M. G. 37.
      surse: DLRLC
    • Candachia nu știe ce să facă cu sprîncenele-i subțiri: să le-ncrunte ori să le însenineze. SADOVEANU, F. J. 688.
      surse: DLRLC
    • Încruntă sprînceană și se oțărî de supărare. ISPIRESCU, U. 83.
      surse: DLRLC
    • Tată – întrebă fata – de unde ai calul d-tale?... – La ce-ți trebuie s-o știi? zise el, încruntînd sprincenile. EMINESCU, N. 18.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv învechit A se umple de sânge; a se înroși.
    exemple
    • L-au scos din apă afară ca să nu se cufunde și să se încrunte toată apa cu sînge. SBIERA, P. 125.
      surse: DLRLC
    • reciproc Vierul cu dinții, leul cu unghiile, unul pre altul se încruntară. ȚICHINDEAL, F. 32.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Mi-l întreba S-aleagă ceva: Paloș să-și încrunte, Au luptă să lupte? TEODORESCU, P. P. 499.
      surse: DLRLC
    • 2.1. tranzitiv Cu privire la ochi:
      exemple
      • Grecul beat paloșu-i da, Iar Vulcan cum îl lua, Ochii-n sînge-și încrunta. ALECSANDRI, P. P. 138.
        surse: DLRLC
  • comentariu rar Prezent indicativ și: încruntez.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • În + crunta
    surse: DEX '09 DEX '98