opțiuni
  • info

9 definiții pentru crunta

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRUNTA, crunt, vb. I. Refl. (Înv. și reg.) A se încrunta. [Prez. ind. și: cruntez] – Lat. cruentare.

CRUNTA, crunt, vb. I. Refl. (Înv. și reg.) A se încrunta. [Prez. ind. și: cruntez] – Lat. cruentare.

crunta [At: CORESI, EV. 175 / Pzi: ~tez / E: ml cruentare] (Îrg) 1 vr A se încrunta. 2-3 vtr A (se) însângera.

cruntà v. a însângera: cruntând paloșul nostru într’însul BALC.

cruntéz v. tr. (lat. cruentare). Vechĭ. Umplu de sînge. Azĭ. Taĭ (lovesc, mușc) așa în cît să curgă puțin sînge: s’o cruntez eŭ așa cît trebuĭe (VR. 1932, 4, 22). Vidin. Scurtez (mustața). V. încruntat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

crunta (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. crunt/cruntez, 2 sg. crunți/cruntezi, 3 cruntă/cruntează; conj. prez. 1 sg. să crunt/să cruntez, 3 să crunte/să crunteze

crunta (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 cruntă/cruntează

crunta vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cruntă / cruntează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRUNTA vb. v. înroși, însângera, roși, sângera.

crunta vb. v. ÎNROȘI. ÎNSÎNGERA. ROȘI. SÎNGERA.

Intrare: crunta
verb (V3)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crunta
  • cruntare
  • cruntat
  • cruntatu‑
  • cruntând
  • cruntându‑
 singular plural
  • cruntă
  • cruntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crunt
 (să)
  • crunt
  • cruntam
  • cruntai
  • cruntasem
a II-a (tu)
  • crunți
 (să)
  • crunți
  • cruntai
  • cruntași
  • cruntaseși
a III-a (el, ea)
  • cruntă
 (să)
  • crunte
  • crunta
  • cruntă
  • cruntase
plural I (noi)
  • cruntăm
 (să)
  • cruntăm
  • cruntam
  • cruntarăm
  • cruntaserăm
  • cruntasem
a II-a (voi)
  • cruntați
 (să)
  • cruntați
  • cruntați
  • cruntarăți
  • cruntaserăți
  • cruntaseți
a III-a (ei, ele)
  • cruntă
 (să)
  • crunte
  • cruntau
  • cruntară
  • cruntaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crunta
  • cruntare
  • cruntat
  • cruntatu‑
  • cruntând
  • cruntându‑
 singular plural
  • cruntează
  • cruntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cruntez
 (să)
  • cruntez
  • cruntam
  • cruntai
  • cruntasem
a II-a (tu)
  • cruntezi
 (să)
  • cruntezi
  • cruntai
  • cruntași
  • cruntaseși
a III-a (el, ea)
  • cruntează
 (să)
  • crunteze
  • crunta
  • cruntă
  • cruntase
plural I (noi)
  • cruntăm
 (să)
  • cruntăm
  • cruntam
  • cruntarăm
  • cruntaserăm
  • cruntasem
a II-a (voi)
  • cruntați
 (să)
  • cruntați
  • cruntați
  • cruntarăți
  • cruntaserăți
  • cruntaseți
a III-a (ei, ele)
  • cruntează
 (să)
  • crunteze
  • cruntau
  • cruntară
  • cruntaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

crunta, crunt / crunta, cruntezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.