8 definiții pentru crunta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRUNTÁ, crunt, vb. I. Refl. (Înv. și reg.) A se încrunta. [Prez. ind. și: cruntez] – Lat. cruentare.

CRUNTÁ, crunt, vb. I. Refl. (Înv. și reg.) A se încrunta. [Prez. ind. și: cruntez] – Lat. cruentare.

crunta [At: CORESI, EV. 175 / Pzi: ~tez / E: ml cruentare] (Îrg) 1 vr A se încrunta. 2-3 vtr A (se) însângera.

cruntà v. a însângera: cruntând paloșul nostru într’însul BALC.

cruntéz v. tr. (lat. cruentare). Vechĭ. Umplu de sînge. Azĭ. Taĭ (lovesc, mușc) așa în cît să curgă puțin sînge: s’o cruntez eŭ așa cît trebuĭe (VR. 1932, 4, 22). Vidin. Scurtez (mustața). V. încruntat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cruntá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 crúntă/crunteáză

cruntá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. crúntă / crunteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRUNTÁ vb. v. înroși, însângera, roși, sângera.

crunta vb. v. ÎNROȘI. ÎNSÎNGERA. ROȘI. SÎNGERA.

Intrare: crunta
verb (V3)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crunta
  • cruntare
  • cruntat
  • cruntatu‑
  • cruntând
  • cruntându‑
singular plural
  • cruntă
  • cruntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crunt
(să)
  • crunt
  • cruntam
  • cruntai
  • cruntasem
a II-a (tu)
  • crunți
(să)
  • crunți
  • cruntai
  • cruntași
  • cruntaseși
a III-a (el, ea)
  • cruntă
(să)
  • crunte
  • crunta
  • cruntă
  • cruntase
plural I (noi)
  • cruntăm
(să)
  • cruntăm
  • cruntam
  • cruntarăm
  • cruntaserăm
  • cruntasem
a II-a (voi)
  • cruntați
(să)
  • cruntați
  • cruntați
  • cruntarăți
  • cruntaserăți
  • cruntaseți
a III-a (ei, ele)
  • cruntă
(să)
  • crunte
  • cruntau
  • crunta
  • cruntaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crunta
  • cruntare
  • cruntat
  • cruntatu‑
  • cruntând
  • cruntându‑
singular plural
  • cruntea
  • cruntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cruntez
(să)
  • cruntez
  • cruntam
  • cruntai
  • cruntasem
a II-a (tu)
  • cruntezi
(să)
  • cruntezi
  • cruntai
  • cruntași
  • cruntaseși
a III-a (el, ea)
  • cruntea
(să)
  • crunteze
  • crunta
  • cruntă
  • cruntase
plural I (noi)
  • cruntăm
(să)
  • cruntăm
  • cruntam
  • cruntarăm
  • cruntaserăm
  • cruntasem
a II-a (voi)
  • cruntați
(să)
  • cruntați
  • cruntați
  • cruntarăți
  • cruntaserăți
  • cruntaseți
a III-a (ei, ele)
  • cruntea
(să)
  • crunteze
  • cruntau
  • crunta
  • cruntaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

crunta

etimologie: