dexonline

info

9 definiții pentru crunta

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRUNTA, crunt, vb. I. Refl. (Înv. și reg.) A se încrunta. [Prez. ind. și: cruntez] – Lat. cruentare.

crunta [At: CORESI, EV. 175 / Pzi: ~tez / E: ml cruentare] (Îrg) 1 vr A se încrunta. 2-3 vtr A (se) însângera.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

cruntà v. a însângera: cruntând paloșul nostru într’însul BALC.

cruntéz v. tr. (lat. cruentare). Vechĭ. Umplu de sînge. Azĭ. Taĭ (lovesc, mușc) așa în cît să curgă puțin sînge: s’o cruntez eŭ așa cît trebuĭe (VR. 1932, 4, 22). Vidin. Scurtez (mustața). V. încruntat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

crunta (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. crunt/cruntez, 2 sg. crunți/cruntezi, 3 cruntă/cruntează; conj. prez. 1 sg. să crunt/să cruntez, 3 să crunte/să crunteze

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

crunta (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 cruntă/cruntează

crunta vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cruntă / cruntează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRUNTA vb. v. înroși, însângera, roși, sângera.

crunta vb. v. ÎNROȘI. ÎNSÎNGERA. ROȘI. SÎNGERA.

Intrare: crunta

crunta¹ (1 -t) verb grupa I conjugarea I reflexiv

verb (V3)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) crunta	cruntare	cruntat cruntatu‑	cruntând cruntându‑	singular	plural
		(a) crunta	cruntare	cruntat cruntatu‑	cruntând cruntându‑	cruntă	cruntați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	crunt	(să) crunt	cruntam	cruntai	cruntasem
	a II-a (tu)	crunți	(să) crunți	cruntai	cruntași	cruntaseși
	a III-a (el, ea)	cruntă	(să) crunte	crunta	cruntă	cruntase
plural	I (noi)	cruntăm	(să) cruntăm	cruntam	cruntarăm	cruntaserăm cruntasem
	a II-a (voi)	cruntați	(să) cruntați	cruntați	cruntarăți	cruntaserăți cruntaseți
	a III-a (ei, ele)	cruntă	(să) crunte	cruntau	cruntară	cruntaseră

crunta² (1 -tez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv

verb (V201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) crunta	cruntare	cruntat cruntatu‑	cruntând cruntându‑	singular	plural
		(a) crunta	cruntare	cruntat cruntatu‑	cruntând cruntându‑	cruntează	cruntați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cruntez	(să) cruntez	cruntam	cruntai	cruntasem
	a II-a (tu)	cruntezi	(să) cruntezi	cruntai	cruntași	cruntaseși
	a III-a (el, ea)	cruntează	(să) crunteze	crunta	cruntă	cruntase
plural	I (noi)	cruntăm	(să) cruntăm	cruntam	cruntarăm	cruntaserăm cruntasem
	a II-a (voi)	cruntați	(să) cruntați	cruntați	cruntarăți	cruntaserăți cruntaseți
	a III-a (ei, ele)	cruntează	(să) crunteze	cruntau	cruntară	cruntaseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

crunta, crunt / crunta, cruntezverb

1. învechit regional A se încrunta. DEX '09 DEX '98

sinonime: încrunta

etimologie:

limba latină cruentare DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.