16 definiții pentru inuman
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INUMAN, -Ă, inumani, -e, adj. Care nu este uman; neomenos, crud, feroce, neuman. ♦ Care nu este caracteristic sau propriu oamenilor; p. ext. de proporții monstruoase. – Din fr. inhumain, lat. inhumanus.
INUMAN, -Ă, inumani, -e, adj. Care nu este uman; neomenos, crud, feroce, neuman. ♦ Care nu este caracteristic sau propriu oamenilor; p. ext. de proporții monstruoase. – Din fr. inhumain, lat. inhumanus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
inuman, ~ă a [At: I. NEGRUZZI, S. III, 324 / V: inhu~, (înv) înhu~ / Pl: ~i, ~e / E: fr inhumain, lat inhumanus] 1 Care nu este uman Si: neomenesc, neuman. 2 (Pex) Feroce. 3 Care nu este caracteristic omului. 4 (Pex) De proporții uriașe.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INUMAN,-Ă, inumani, -e, adj. 1. Care nu este uman; neuman neomenos, fără milă, crud, feroce. Purtare inumană. 2. Neomenesc, neobișnuit (printre oameni); de proporții neobișnuite, Un sforăit inuman, formidabil și întrerupt de gemete, umplea odaia. C. PETRESCU, Î. II 145. Ce se întîmplase... și ce rost avea cîntecul lui sfîșietor, inuman? G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 210.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INUMAN, -Ă adj. 1. Neomenos, nemilos, crud, feroce. 2. Care nu este caracteristic omului; (p. ext.) de proporții neobișnuite; monstruos. [Cf. it. inumane, lat. inhumanus, fr. inhumain].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INUMAN, -Ă adj. 1. neomenos, nemilos, crud, feroce. 2. care nu e caracteristic omului; (p. ext.) de proporții neobișnuite; monstruos. (< fr. inhumain, lat. inhumanus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INUMAN ~ă (~i, ~e) 1) Care nu este uman; neuman; neomenos. 2) Care nu este caracteristic pentru oameni; neomenesc. [Sil. in-u-] /<fr. inhumain, lat. inhumanus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*inumán, -ă adj. (lat. in-humanus). Lipsit de umanitate, neomenos, barbar: sclavia e o instituțiune inumană. Adv. În mod inuman: a te purta inuman cu captiviĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
inhuman, ~ă a vz inuman
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înhuman, ~ă a vz inuman
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
inuman (desp. i-nu-/in-u-) adj. m., pl. inumani; f. inumană, pl. inumane
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!inuman (i-nu-/in-u-) adj. m., pl. inumani; f. inumană, pl. inumane
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
inuman adj. m. (sil. mf. in-) uman
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
inuman.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INUMAN adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. aspru. 3. adj. v. barbar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INUMAN adj., adv. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, necruțător, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. și pop.) năsilnic, (înv. și reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. și Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Un om ~; se poartă ~.) 2. adj. aspru, brutal, cîinesc, cîinos, crud, nemilos, neomenos, (înv.) vărvăresc, dur. (Purtare ~.) 3. adj. barbar, crud, feroce, nemilos, neomenos, sălbatic, (înv.) vărvăresc, (fig.) dur. (Un procedeu ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Inuman ≠ uman
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: i-nu-man, in-u-man
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
inuman, inumanăadjectiv
- 1. Care nu este uman. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Purtare inumană. DLRLC
- 1.1. Care nu este caracteristic sau propriu oamenilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: neomenesc
- Un sforăit inuman, formidabil și întrerupt de gemete, umplea odaia. C. PETRESCU, Î. II 145. DLRLC
- Ce se întîmplase... și ce rost avea cîntecul lui sfîșietor, inuman? G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 210. DLRLC
- 1.1.1. De proporții monstruoase. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: monstruos
-
-
etimologie:
- inhumain DEX '09 DEX '98 DN
- inhumanus DEX '09 DEX '98 DN