2 intrări

32 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

CRESCÚT, -Ă, crescuți, -te, adj. 1. (Despre aluat) Care și-a mărit volumul prin dospire. 2. (Despre ființe, plante) Ajuns la un oarecare stadiu de maturizare. 3. (Despre unele legume) Care a dat, în timpul conservării, lujeri, muguri. Ceapă crescută.V. crește.

CRESCÚT, -Ă, crescuți, -te, adj. 1. (Despre aluat) Care și-a mărit volumul prin dospire. 2. (Despre ființe) Ajuns la un oarecare stadiu de maturizare. 3. (Despre unele legume) Care a dat, în timpul conservării, lujeri, muguri. Ceapă crescută.V. crește.

CRESCÚT, -Ă, crescuți, -te, adj. 1. (Despre aluat) Care și-a mărit volumul prin dospire. Plăcinte crescute și rumenite. CREANGĂ, P. 290. 2. (Despre oameni) Ajuns la un oarecare grad de maturitate. Te simțeai crescut și gîndeai că ai găsit lumea pe care o căutai. PAS, Z. I 318.

CRESCÚT adj. 1. dezvoltat, măricel, mărișor, (fig.) răsărit, săltat. (Fetițe mai ~.) 2. v. sporit. 3. v. extins. 4. mare, umflat. (Apele ~ ale râului.) 5. v. dospit. 6. v. majorat. 7. v. amplificat.

CRESCÚT s. v. etate, vârstă.

crescut a. 1. mărit, adăogat: apă crescută; 2. fig. instruit: om bine crescut ║ n. creștere: oprind iarbă din crescut.

1) crescút n., pl. urĭ. Acțiunea de a crește mereŭ: ĭarba s´a oprit din crescut (intr.), crescutu vitelor (tr.).

2) crescút, -ă adj. Mărit, dezvoltat. Educat.

CRÉȘTE, cresc, vb. III. 1. Intranz. (Despre oameni, animale și plante sau despre părți ale lor) A se mări treptat, a deveni mai mare ca rezultat al proceselor vitale din organism; a se dezvolta. ◊ Expr. Să crești mare! formulă de salut sau de mulțumire, adresată de obicei unui copil. A crește văzând cu ochii = a crește neobișnuit de repede. ♦ (Despre anumite părți ale corpului) A se reface, a se regenera. ♦ Fig. (Despre oameni) A-și ridica nivelul profesional, cultural, etc.; a evolua. 2. Intranz. A-și petrece copilăria, a trăi primii ani din viață (într-un loc). 3. Tranz. A îngriji, a educa (un copil). ♦ A prăsi, a înmulți, a îngriji animale sau păsări. ♦ (Rar) A cultiva plante. 4. Intranz. A se mări, a spori (ca număr, volum, intensitate, durată etc.). ◊ Expr. A crește inima (în piept) sau a-i crește (cuiva) inima (sau sufletul), se spune când cineva simte o bucurie, o mulțumire deosebită. ♦ Fig. (Despre corpuri în mișcare) A se vedea din ce în ce mai mare (pe măsură ce se apropie). 5. Intranz. (Despre aluat) A se umfla, a se ridica prin dospire. 6. Intranz. (Despre ape) A-și mări volumul, a se umfla. [Perf. s. crescúi, part. crescút] – Lat. crescere.

CRÉȘTE, cresc, vb. III. 1. Intranz. (Despre oameni, animale și plante sau despre părți ale lor) A se mări treptat, a deveni mai mare ca rezultat al proceselor vitale din organism; a se dezvolta. ◊ Expr. Să crești mare! formulă de salut sau de mulțumire, adresată de obicei unui copil. A crește văzând cu ochii = a crește neobișnuit de repede. ♦ (Despre anumite părți ale corpului) A se reface, a se regenera. ♦ Fig. (Despre oameni) A-și ridica nivelul profesional, cultural, etc.; a evolua. 2. Intranz. A-și petrece copilăria, a trăi primii ani din viață (într-un loc). 3. Tranz. A îngriji, a educa (un copil). ♦ A prăsi, a înmulți, a îngriji animale sau păsări. ♦ (Rar) A cultiva plante. 4. Intranz. A se mări, a spori (ca număr, volum, intensitate, durată etc.). ◊ Expr. A crește inima (în piept) sau a-i crește (cuiva) inima (sau sufletul), se spune când cineva simte o bucurie, o mulțumire deosebită. ♦ Fig. (Despre corpuri în mișcare) A se vedea din ce în ce mai mare (pe măsură ce se apropie). 5. Intranz. (Despre aluat) A se umfla, a se ridica prin dospire. 6. Intranz. (Despre ape) A-și mări volumul, a se umfla. [Perf. s. crescúi, part. crescút] – Lat. crescere.

CRÉȘTE, cresc, vb. III. 1. Intranz. (Despre oameni, animale, plante) A se mări treptat, ca rezultat al. procesului vieții; a se dezvolta. Ciripiți acolo Păsăruici golașe, Ciripiți și creșteți Ca copilu-n fașe. GOGA, C. P. 13. Băiatul, de ce creștea d-aia se făcea mai isteț. ISPIRESCU, L. 41. Văd iarba cum crește din pămînt. CREANGĂ, P. 243. Și crescu și se făcu mare ca brazii codrilor. EMINESCU, N. 4. ◊ (Determinat prin «mare») De trei ani de cînd nu l-am văzut, o fi crescut mare și m-o fi uitat. ALECSANDRI, T. I 183. ◊ (Poetic) Vom crește bogați și puternici și dîrji, Cum crește în basm făt-frumosul. BANUȘ, B. 125. Dar amurgul palid a-nceput să scadă. Noaptea, ca un abur, crește din zăpadă. TOPÎRCEANU, S. A. 28. ◊ Fig. Din fiece piept de ogor Crește poemul spicului roditor. DEȘLIU, G. 19. ◊ Expr. Să crești mare! formulă cu care se răspunde la salut unui copil sau cu care i se mulțumește pentru un serviciu. Bună seara... ziseră copiii.-Să creșteți mari! zise o babă. RETEGANUL, P. II 34. A crește văzînd cu ochii = a crește neobișnuit de repede. Grîul, păpușoiul creșteau văzînd cu ochii. CAMILAR, TEM. 102. Tase e voinic și crește văzînd cu ochii. SADOVEANU, M. C. 196. Purcelul începe a se înfiripa și a crește văzînd cu ochii. CREANGĂ, P. 76. ♦ (Despre păr, pene, unghii și în general despre părți ale corpului) A se ivi și a se dezvolta; a deveni mare. Porni luceafărul. Creșteau În cer a lui aripe. EMINESCU, O. I 176. Ce-ai pățit, ce ți-a crescut în spinare? ALECSANDRI, T. 438. Grijește-ne o lună, două, Să ne crească pene nouă, Să putem și noi zbura. JARNÍK-BÎRSEANU, 205. Crește barba fără veste. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 367. ♦ (Despre o parte a corpului tăiată, ruptă; adesea determinat prin «la loc») A se reface, a se regenera. Unghia zdrobită crește la loc. 2. Intranz. (Despre oameni, urmat de un adverb sau de determinări introduse prin prep. «la», «în», «pe», «cu») A-și petrece copilăria, a trăi primii ani ai vieții. Cu mine și cu ea ați crescut. PREDA, Î. 188. Și eu am crescut pe cîmpul Bărăganului! ODOBESCU, S. III 14. ♦ (Despre plante) A trăi, a-și duce viața. Peste flori ce cresc în umbră, Lîngă ape, pe potici, Vezi bejănii de albine. EMINESCU, O. I 100. În ai Daciei munți mari Cresc stejari lîngă stejari Și viteji cu brațe tari. ALECSANDRI, T. II 204. 3. Tranz. (Cu privire la copii) A îngriji în perioada copilăriei, a educa. Mama Anghelina, dadaca cea bătrînă care mă crescuse. SADOVEANU, N. F. 6. M-ai crescut... și mi-ai purtat de grijă ca un frate. ALECSANDRI, T. 260. O fată orfană crescută de o bunică a ei. NEGRUZZI, S. I 109. ♦ (Cu privire la animale) A prăsi, a înmulți. Stația nu avea un loc împrejmuit unde Tina să-și poată crește păsările. C. PETRESCU, A. 311. Crește cai sălbatici și-i prinde cu arcanul. ALECSANDRI, P. III 200. ♦ (Neobișnuit, cu privire Ia plante) A cultiva. Ea creștea legumi și... le ducea la tîrg de vîndut. SBIERA, P. 249. 4. Intranz. Fig. (Despre oameni) A-și ridica nivelul politic, profesional, cultural; a evolua. Cresc, la țară, oameni noi, cum înainte vreme nu au putut să crească. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 9. Mașini se nasc- dar mai cu osebire, cresc oameni, minți și brațe încordate. CASSIAN, H. 50. Și dînsul, și oricare dintre tractoriști și uite și Ștefan Turcu – creșteau mereu pe măsura sarcinilor, în lupta ce o dădeau pentru îndeplinirea lor. MIHALE, O. 295. ◊ Tranz. (În expr.) A crește cadre = a ridica nivelul politic și ideologic sau calificarea profesională a cadrelor; a forma cadre noi. 5. Intranz. A se mări, a spori (ca număr, volum,. intensitate, putere). În rîndurile milioanelor și milioanelor de oameni simpli din toate țările crește dorința firească de, apropiere, de cunoaștere și colaborare între țări și popoare. SCÎNTEIA, 1953, nr, 2723. Parcă zăream crescînd spre zări belșugul. DEȘLIU, în POEZ. N. 143. Din ce în ce cîntarea în valuri ea tot crește, Se pare că furtuna ridică al ei glas. EMINESCU, O. I 94. Expr. A crește inima din cineva sau a-i crește inima în piept sau a-i (crește sufletul), se zice cînd cineva simte o mare bucurie, o deosebită mulțumire. Cînd te văd zîmbind... sufletul îmi crește. EMINESCU, O. I 120. Cît îmi creștea mie inima-n piept, auzind glasul ei! ALECSANDRI, C. 28. Cînd la joc se-mpodobește, Inima din tine crește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 31. A crește carnea pe cineva v. carne.Tranz. Steaua ciobanului părea a-și crește vîlvoarea în răsărit, întrecînd lucirea palidă a lunii. SADOVEANU, F. J. 546. ◊ Fig. (Despre corpuri în mișcare) A apărea din ce în ce mai mare, apropiindu-se. Din depărtări Văzutu-s-a crescînd în zări Rădvan cu mire. COȘBUC, P. I 145. În goana roibului un sol... Răsare, crește-n zări venind, Și zările de-abia-l cuprind. COȘBUC, P. I 145. Se ivește-un negru nor Plin de zgomot sunător, Ce tot vine, ce tot crește Și pe cîmpuri se lățește. ALECSANDRI, P. II 14. 6. Intranz. (Despre aluat) A se umfla dospind. Frămîntat-a ș-a dospit, Și cuptorul l-a umplut Și colacii au crescut. ANT. LIT. POP. I 623. 7. Intranz. (Despre ape) A-și mări. volumul, a umfla. A crescut Murășu mare De nu pot trece călare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 129. – Forme gramaticale: perf. s. crescut, part. crescut.

bíne crescút (dezvoltat bine) adv. + adj. (aluat ~)

créște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cresc, 1 pl. créștem; conj. prez. 3 să creáscă; ger. crescấnd; part. crescút

prost-crescút (needucat) adj. m., pl. prost-crescúți; f. prost-crescútă, pl. prost-crescúte

créște vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cresc; conj. prez. 3 sg. și pl. creáscă; perf. s. 1 sg. crescúi, 3 sg. crescú, m. m. c. p. crescúse; ger. crescând; part. crescút

CRÉȘTE vb. 1. a se dezvolta, a se înălța, a se mări, (înv. și pop.) a odrăsli, (pop.) a se ridica, a sălta, a (se) zburătăci. (Ce mult a ~ copilul!) 2. a se dezvolta, a trăi, a vegeta. (Ciupercile ~ în sol bogat.) 3. v. înălța. 4. v. regenera. 5. v. educa. 6. (prin Transilv.) a scula. (~ doi porci.) 7. v. cultiva. 8. v. înmulți. 9. v. extinde. 10. a (se) mări, a spori, (livr.) a (se) augmenta. (A ~ fondul de rulment.) 11. v. îndesi. 12. a se mări, a se ridica, a se umfla. (Au ~ apele în matca lor.) 13. v. dospi. 14. v. majora. 15. a (se) mări, a (se) ridica, a spori. (A ~ nivelul de trai.) 16. a se mări, a se ridica, a se sui, a se urca. (I-a ~ temperatura.) 17. v. intensifica. 18. v. înteți. 19. v. adânci.

CRÉȘTE vb. v. avansa, dezvolta, evolua, înainta, progresa, propăși.

A crește ≠ a descrește, a (se) micșora, a (se) reduce, a scădea, a împuțina

créște (crésc, crescút), vb.1. A se mări, a se dezvolta. – 2. A se mări, a căpăta volum, a deveni gros. – 3. A se umfla aluatul. – 4. A se umfla, a se ridica apa. – 5. A ridica prețul. – 6. A se mări Luna. – 7. A îngriji, a veghea dezvoltarea unei plante sau a unui copil. – 8. A educa, a instrui, a forma. – Mr. crescu, criscui, creaștire, megl. cresc, istr. crescu. Lat. crescĕre (Pușcariu 414; Candrea-Dens., 407; REW 2317; DAR); cf. it. crescere, prov. creire, fr. croître, cat. crexer, sp., port. crecer.Der. crescînd, adj. (care crește), der. artificial, pe baza part. prez., ca fr. croissant; crescut, adj. (dezvoltat; educat; adoptat; fermentat; matur); crescut, s. n. (înv., vîrstă); necrescut, adj. (foarte tînăr; prost crescut); crescător, adj. (educator; persoană care se ocupă de creșterea animalelor); creștere, s. f. (mărire; acțiunea de a crește; înv., recoltă, educație); crescătorie, s. f. (loc unde se cresc animale; pepinieră); creștet, s. n. (vîrf, culme, creastă, vîrful capului), mr. creaștit, cu suf. -et (Pușcariu, Dacor., IX, 440; DAR; după Meyer, Alb. St., IV, 70, din alb. krešte „creastă”, opinie extrem de puțin probabilă; după Pascu, I, 70, de la un lat. *crĭstĭdum, der. puțin convingător; după Cihac, I, 62 și Scriban, de la creastă), cuvînt folosit în general (ALR, I, 5; lipsește în Mold., dar apare la Cantemir, Negruzzi, Creangă); descrește, vb. (a diminua, a micșora, a se reduce), format ca fr. décroître.

A CRÉȘTE cresc 1. intranz. 1) (despre ființe, plante sau părți ale organismului lor) A se mări treptat și continuu; a se dezvolta. ◊ Să crești mare! formulă de răspuns la salut sau de mulțumire, adresată, mai ales, copiilor. ~ văzând cu ochii a crește foarte repede. 2) (despre un organism sau despre părți ale lui) A reveni la condiția inițială; a se regenera; a se reface; a se restabili. 3) fig. (despre persoane) A trece printr-o serie de schimbări spre o treaptă superioară; a progresa; a propăși; a evolua; a se dezvolta; a avansa; a înainta. 4) A petrece anii de copilărie; a copilări. 5) (despre aluat) A se transforma într-o masă afânată sub acțiunea drojdiilor (sau a altor fermenți); a dospi. 6) (despre ape) A-și mări volumul, depășind limitele normale; a se umfla. 7) A lua proporții (ca număr, volum, intensitate etc.); a se dezvolta. ◊ A-i ~ cuiva inima în piept (sau sufletul) (de bucurie) a simți un sentiment de satisfacție deplină. 2. tranz. 1) (copii) A avea în grijă asigurând cu cele necesare și educând (până la vârsta maturității). 2) (animale, păsări) A îngriji făcând să se înmulțească. 3) rar (plante) A semăna, a îngriji și a recolta (în vederea obținerii unui venit); a cultiva. /<lat. crescere

Intrare: crescut
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crescut crescutul crescu crescuta
plural crescuți crescuții crescute crescutele
genitiv-dativ singular crescut crescutului crescute crescutei
plural crescuți crescuților crescute crescutelor
vocativ singular
plural
Intrare: crește
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) crește creștere crescut crescând singular plural
crești, crește- creșteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cresc (să) cresc creșteam crescui crescusem
a II-a (tu) crești (să) crești creșteai crescuși crescuseși
a III-a (el, ea) crește (să) crească creștea crescu crescuse
plural I (noi) creștem (să) creștem creșteam crescurăm crescuserăm, crescusem*
a II-a (voi) creșteți (să) creșteți creșteați crescurăți crescuserăți, crescuseți*
a III-a (ei, ele) cresc (să) crească creșteau crescu crescuseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)