14 definiții pentru cultiva


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cultiva [At: GHICA, A. 787 / Pzi: cultiv, (înv) ~vez / E: fr cultiver] 1 vt (D. pământ) A face (prin lucrări agricole) să dea roade Si: a lucra. 2-3 vt (D. plante) A semăna și a îngriji ca să se dezvolte și să rodească Si: a crește. 4 vt (Îvr; d. animale) A crește. 5 vt (Fig; complementul e o noțiune abstractă) A face să se dezvolte. 6-7 vt (Fig) A căuta să câștige și să mențină bunăvoința sau prietenia cuiva. 8-9 vtr (Fig) A (se) instrui. 10-11 vtr (Îe) A(-și) ~ spiritul A (se) forma spiritual prin studiu.

CULTIVÁ, cultív, vb. I. 1. Tranz. A lucra pământul spre a-l face să dea roade. ♦ A semăna plante; a îngriji și a recolta plante agricole. 2. Tranz. Fig. A se ocupa cu râvnă de ceva; a face să crească, să se dezvolte. ♦ A căuta să câștige sau să mențină prietenia, bunăvoința, încrederea cuiva. 3. Refl. și tranz. A (se) instrui. – Din fr. cultiver, lat. cultivare.

CULTIVÁ, cultív, vb. I. 1. Tranz. A lucra pământul spre a-l face să dea roade. ♦ A semăna plante; a îngriji și a recolta plante agricole. 2. Tranz. Fig. A se ocupa cu râvnă de ceva; a face să crească, să se dezvolte. ♦ A căuta să câștige sau să mențină prietenia, bunăvoința, încrederea cuiva. 3. Refl. și tranz. A (se) instrui. – Din fr. cultiver, lat. cultivare.

CULTIVÁ, cultív, vb. I. 1. Tranz. A lucra pămîntul spre a-l face să dea roade. Suprafețe între 50 și 200 ha vor fi cultivate cu legume. SCÎNTEIA, 1955, nr. 3183. ♦ (Cu privire la plante) A semăna, a planta: și a îngriji să se dezvolte și să dea roade. Cultiva florile cele mai rari și mai frumoase. NEGRUZZI, S. I 73. ◊ Refl. pas. Trebuie să dăm o mare atenție cultivării porumbului de siloz, care se cultivă pe suprafețe întinse în sectorul socialist al agriculturii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2755. 2. Tranz. Fig. (Complementul este un abstract) A ocupa cu rîvnă de ceva, a face să crească, să se dezvolte; a dezvolta. Partidul nostru, clasa noastră muncitoare cultivă dragostea și stima pentru glorioasele tradiții revoluționare ale proletariatului romîn și ale poporului romîn. GHEORGHIU-DEJ, CONSF. C.F.R. 53. Poporul nostru cultivă dragoste și respect față de tradițiile revoluționare, tradițiile glorioase. ale luptelor din februarie 1933. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 74. Cine n-are dor să vază țara sa în fericire... Cultivînd artele păcii pe al său pămînt bogat? ALEXANDRESCU, P. 166. ♦ (Franțuzism) A se ocupa în chip special de cineva sau de ceva, a căuta să capeți sau să întreții bunăvoința, prietenia unei persoane; a simți atracție pentru un scriitor sau o operă, a citi cu interes deosebit. Un călător străin... e încurcat în trebi ce nu-l lasă a cultiva cunoștința locuitorilor. NEGRUZZI, S. I 69. 3. Refl. A se îngriji de dezvoltarea sa intelectuală, a se instrui. Nedeprinsă să dorm la concert, am profitat ele ocazie și m-am cultivat. IBRĂILEANU, A. 58. Ce viață-l așteaptă pe el?... Un copist avizat a se cultiva pe apucate. EMINESCU, N. 36. ◊ Tranz. (Cu privire la o persoană sau la facultățile ei) Ați cultivat și ați întărit inima și mintea dv. GHICA, A. 787.

CULTIVÁ vb. I. tr. A lucra pământul pentru a-l face să rodească. ♦ A semăna și a îngriji plante. 2. tr. (fig.) A se ocupa intens de ceva; a citi cu pasiune un scriitor, o operă. 3. refl., tr. A (se) instrui, a (se) educa. [P.i. cultív, var. cultivi vb. IV. / < fr. cultiver].

CULTIVÁ vb. I. tr. 1. a lucra pământul pentru a-l face să rodească. ◊ a semăna și a îngriji plante. 2. (fig.) a se ocupa intens de ceva; a citi cu pasiune un scriitor, o operă; a întreține relații bune cu cineva. II. refl., tr. a-(și) îmbogăți spiritul, a (se) instrui, a învăța. (< fr. cultiver, lat. cultivare)

A CULTIVÁ1 cultív tranz. 1) (pământ) A lucra pentru a produce plante folositoare. 2) (plante agricole) A semăna, a îngriji și a recolta (în vederea obținerii unui venit). /<fr. cultiver, lat. cultivare

A CULTIVÁ2 cultív tranz. 1) A face să se cultive; a instrui. 2) (sentimente, relații etc.) A consolida în mod sistematic; a inspira cu regularitate. 3) (spiritul, gustul, memoria) A dezvolta prin lectură sau prin experiență. /<fr. cultiver, lat. cultivare

A SE CULTIVÁ mă cultív intranz. A deveni cult; a-și îmbogăți cunoștințele; a se instrui. /<fr. cultiver, lat. cultivare

cultivà v. 1. a lucra pământul spre a-l face mănos; 2. a îngriji mai mult de unele producțiuni ale solului: a cultiva florile; 3. fig. a se ocupa sârguitor: a cultiva artele; 4. a întreține: a cultiva prietenia cuiva.

*cultív, a v. tr. (fr. cultiver, d. mlat. cultivare, cl. cólere, cultum, id.). Îngrijesc, lucrez, mă ocup de: a cultiva pămîntu, pădurile, albinele, știința. Fig. Daŭ atențiune, nu daŭ uĭtăriĭ: a cultiva un prieten, prieteniile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cultivá (a ~) vb., ind. prez. 3 cultívă

cultivá vb., ind. prez. 1 sg. cultív, 3 sg. și pl. cultívă; conj. prez. 3 sg. și pl. cultíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CULTIVÁ vb. 1. a lucra. (~ pământul.) 2. a crește. (~ plante.) 3. a practica. (~ pamfletul.) 4. v. instrui. 5. v. civiliza.

CULTIVA vb. 1. a lucra. (~ pămîntul.) 2. a crește. (~ plante.) 3. a practica. (~ pamfletul.) 4. a citi, a se instrui. (Se ~ mult și sistematic.) 5. a se civiliza, a se rafina, a se stila, (înv.) a se politici, (fig.) a se ciopli, a se cizela, a se subția, a se șlefui, (înv. fig.) a se roade. (S-a mai ~ și el!)

Intrare: cultiva
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cultiva
  • cultivare
  • cultivat
  • cultivatu‑
  • cultivând
  • cultivându‑
singular plural
  • culti
  • cultivați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cultiv
(să)
  • cultiv
  • cultivam
  • cultivai
  • cultivasem
a II-a (tu)
  • cultivi
(să)
  • cultivi
  • cultivai
  • cultivași
  • cultivaseși
a III-a (el, ea)
  • culti
(să)
  • cultive
  • cultiva
  • cultivă
  • cultivase
plural I (noi)
  • cultivăm
(să)
  • cultivăm
  • cultivam
  • cultivarăm
  • cultivaserăm
  • cultivasem
a II-a (voi)
  • cultivați
(să)
  • cultivați
  • cultivați
  • cultivarăți
  • cultivaserăți
  • cultivaseți
a III-a (ei, ele)
  • culti
(să)
  • cultive
  • cultivau
  • cultiva
  • cultivaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)