REGENERA, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau țesuturi) A se reface. 2. Tranz. și refl. Fig. A reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale. – Din fr. régénérer, lat. regenerare.

regenera [At: HELIADE, O. II, 384 / Pzi: ~rez, 3 (înv) regeneră / E: fr régénérer, lat regenerare] 1-2 vtr A (se) înnoi. 3-4 vtr A (se) înviora. 5 vr (D. organe sau țesuturi) A se reface după ce a fost total sau parțial distrus, afectat de boală etc. 6-7 vtr (Pex) A (se) reface după ce a fost total sau parțial distrus. 8-9 vtr (Fig) A reveni sau a face să revină la viață nouă. 10 vt A da naștere la... 11 vt (Teh) A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului totalitatea sau o parte din proprietățile lui inițiale. 12 vt (Teh) A face un tratament termic cu scopul de a transforma o structură grosolană într-una fină.

REGENERA, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau țesuturi) A se reface. 2. Tranz. și refl. Fig. A reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale. ♦ A face un tratament termic cu scopul de a transforma o structură grosolană în structură fină. – Din fr. régénérer, lat. regenerare.

REGENERA, regenerez, vb. I. 1. Refl. A se reface. 2. Tranz. Fig. A înnoi, a înviora, a primeni, a da o viață nouă (la ceva). Partidul își regenerează cadrele cu elemente tinere și de viitor. C. PETRESCU, R. DR. 302. Individul piere fără a mai învia; nația însă se poate regenera dimpreună cu limba ei. HELIADE, O. II 384. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului totalitatea sau o parte din proprietățile lui inițiale. V. recondiționa.

REGENERA vb. I. 1. refl. (Despre organe, țesuturi) A se reface. 2. tr., refl. (Fig.) A (se) înnoi; a (se) redeștepta la viață. 3. tr. (Tehn.) A aduce din nou în condiții de folosire un material uzat. [< fr. régénérer, cf. lat. regenerare].

REGENERA vb. I. tr., refl. a (se) înnoi. II. refl. (despre țesuturi, organe) a se reface. III. tr. (tehn.) a readuce în condiții de folosire un material uzat. (< fr. régénérer, lat. regenerare)

A REGENERA ~ez tranz. 1) A face să se regenereze. 2) (materiale sau produse uzate) A repune în uz, restabilind proprietățile inițiale. 3) A substitui prin ceva mai bun. /<fr. régénérer, lat. regenerare

A SE REGENERA mă ~ez intranz. 1) (despre un organism sau despre părți ale lui) A reveni la condiția inițială; a se restabili; a se reface; a crește. 2) (despre persoane) A-și recăpăta starea normală (fizică sau/și morală); a se reface. /<fr. régénérer, lat. regenerare

regenerà v. a da o vieață nouă.

*regeneréz v. tr. (lat. re-género, -generare). Dreg ceĭa ce a fost distrus: seva regenerează țesuturile distruse. Fig. Înoĭesc moralmente, recreez: a regenera o națiune.

regenera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. regenerez, 3 regenerează; conj. prez. 1 sg. să regenerez, 3 să regenereze

regenera (a ~) vb., ind. prez. 3 regenerează

regenera vb., ind. prez. 1 sg. regenerez, 3 sg. și pl. regenerează

REGENERA vb. 1. a crește, a se reface. (I s-a ~ unghia căzută.) 2. (fig.) a se înnoi. (Natura se ~.)

REGENERA vb. 1. a crește, a se reface. (I s-a ~ unghia căzută.) 2. (fig.) a se înnoi. (Natura se ~.)