2 intrări

30 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

corectá vtr [At: NEGRUZZI, S. I, 334 / Pzi: ~téz / E: corect] 1-2 A(-și) îndrepta greșelile, defectele Și: a se corija, (înv) a se corege (1-2).

CORECTÁ, corectez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) îndrepta greșelile, defectele etc.; a (se) corija. – Din corect.

CORECTÁ, corectez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) îndrepta greșelile, defectele etc.; a (se) corija. – Din corect.

CORECTÁ, corectez, vb. I. Tranz. A face să fie corect, a îndrepta greșelile, defectele, scăpările din vedere, asperitățile (într’un text scris, în lucrări de orice fel, în purtarea, în ideile, în vorbirea cuiva); a corija. Profesorul corectează temele elevilor.De Marenne... văzu fața palidă [a beizadelei Ruset]... și-i strînse mîna, corectînd în chip delicat ironia sfîrșitului său de frază. SADOVEANU, Z. C. 78.

corectá (a ~) vb., ind. prez. 3 corecteáză

corectá vb., ind. prez. 1 sg. corectéz, 3 sg. și pl. corecteáză

CORECTÁ vb. 1. a (se) corija, a (se) îndrepta, a (se) rectifica. (Își ~ erorile.) 2. a corija, a îmbunătăți, a îndrepta, a rectifica, a retușa, (fig.) a repara. (Și-a ~ dicțiunea.) 3. v. regulariza.

CORECTÁ vb. I. tr., refl. A(-și) îndrepta greșelile, defectele etc.; a (se) corija. [< corect + -a].

CORECTÁ vb. I. tr., refl. a(-și) îndrepta greșelile, defectele etc.; a (se) corija. II. tr. a regulariza curgerea unui curs de apă. (< corect)

A CORECTÁ ~éz tranz. 1) (greșeli, defecte, note etc.) A modifica în bine; a îndrepta; a corija. 2) A face să se corecteze. /Din corect

A SE CORECTÁ mă ~éz intranz. (despre persoane) A deveni mai bun; a reveni la starea normală de comportare; a se îndrepta; a se corija. /Din corect

corectà v. a îndrepta, a corija.

coréct, ~ă a [At: P. MAIOR, IST. ap. RUSSO, S. 60 / Pl: ~cți, ~e / E: fr correct] 1 Care respectă regulile dintr-un domeniu dat. 2 Așa cum trebuie. 3 Fără greșeală. (D. oameni) Care are o ținută, atitudine, purtare ireproșabilă. 5 Cinstit.

CORÉCT, -Ă, corecți, -te, adj. 1. Care respectă regulile, normele dintr-un domeniu dat; așa cum trebuie. 2. (Despre oameni) Care are o ținută, o purtare, o atitudine ireproșabilă; cinstit, leal. – Din fr. correct, lat. correctus.

CORÉCT, -Ă, corecți, -te, adj. 1. Care respectă regulile, normele dintr-un domeniu dat; așa cum trebuie. 2. (Despre oameni) Care are o ținută, o purtare, o atitudine ireproșabilă; cinstit, leal. – Din fr. correct, lat. correctus.

CORÉCT, -Ă, corecți, -te, adj. 1. Conform cu regulile juste (ale artei, ale științei, ale gramaticii etc.); așa cum trebuie. Vorbirea curentă și corectă în limba rusă nu este posibilă fără cunoașterea cît mai completă și mai precisă a structurii gramaticale a limbii ruse. L. ROM. 1953, nr. 1, 67. Gramatica... ne învață a vorbi și a scrie o limbă corect. CREANGĂ, A. 87. Aceste două modeluri, caracterizate unul prin grația corectă și prin vigoarea juvenilă a antichității, celalt prin eleganța mai răsfățată și mai sumptuoasă a Renașterii. ODOBESCU, S. III 58. ◊ (Adverbial) Vorbea limpede, corect, liniștit. VLAHUȚĂ, O. A. III 11. Ridicîndu-și căciula cea mițoasă, vedem o frunte atît de netedă, albă, corect boltită, care coincide pe deplin cu fața într-adevăr plăcută a tînărului meu. EMINESCU, N. 35. 2. (Despre persoane) Care are o ținută, o purtare, o atitudine ireproșabilă; cinstit. Te cunosc toți că ești un funcționar corect. CARAGIALE, O. II 237. ◊ (Adverbial) Cu țăranii se purta corect. REBREANU, E. I 54.

coréct adj. m., pl. corécți; f. coréctă, pl. corécte

coréct adj. m., pl. corécți; f. sg. coréctă, pl. corécte

CORÉCT adj., adv. 1. adj. v. adevărat. 2. adv. v. exact. 3. adj. v. cinstit. 4. adv. v. bine.

Corect ≠ eronat, greșit, incorect, defectuos, corupt, necinstit, neonest, necorect

Intrare: corecta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) corecta corectare corectat corectând singular plural
corectea corectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) corectez (să) corectez corectam corectai corectasem
a II-a (tu) corectezi (să) corectezi corectai corectași corectaseși
a III-a (el, ea) corectea (să) corecteze corecta corectă corectase
plural I (noi) corectăm (să) corectăm corectam corectarăm corectaserăm, corectasem*
a II-a (voi) corectați (să) corectați corectați corectarăți corectaserăți, corectaseți*
a III-a (ei, ele) corectea (să) corecteze corectau corecta corectaseră
Intrare: corect
corect adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corect corectul corectă corecta
plural corecți corecții corecte corectele
genitiv-dativ singular corect corectului corecte corectei
plural corecți corecților corecte corectelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)