15 definiții pentru corecta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORECTÁ, corectez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) îndrepta greșelile, defectele etc.; a (se) corija. – Din corect.

CORECTÁ, corectez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) îndrepta greșelile, defectele etc.; a (se) corija. – Din corect.

corecta vtr [At: NEGRUZZI, S. I, 334 / Pzi: ~tez / E: corect] 1-2 A(-și) îndrepta greșelile, defectele Si: a se corija, (înv) a se corege (1-2).

CORECTÁ, corectez, vb. I. Tranz. A face să fie corect, a îndrepta greșelile, defectele, scăpările din vedere, asperitățile (într’un text scris, în lucrări de orice fel, în purtarea, în ideile, în vorbirea cuiva); a corija. Profesorul corectează temele elevilor.De Marenne... văzu fața palidă [a beizadelei Ruset]... și-i strînse mîna, corectînd în chip delicat ironia sfîrșitului său de frază. SADOVEANU, Z. C. 78.

CORECTÁ vb. I. tr., refl. A(-și) îndrepta greșelile, defectele etc.; a (se) corija. [< corect + -a].

CORECTÁ vb. I. tr., refl. a(-și) îndrepta greșelile, defectele etc.; a (se) corija. II. tr. a regulariza curgerea unui curs de apă. (< corect)

A CORECTÁ ~éz tranz. 1) (greșeli, defecte, note etc.) A modifica în bine; a îndrepta; a corija. 2) A face să se corecteze. /Din corect

A SE CORECTÁ mă ~éz intranz. (despre persoane) A deveni mai bun; a reveni la starea normală de comportare; a se îndrepta; a se corija. /Din corect

*corectéz v. tr. (d. corect; fr. corriger, it. corréggere. Corijez, îndrept: a corecta greșelile de tipar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

corecta (a ~) vb., ind. prez. 3 corectea

corectá vb., ind. prez. 1 sg. corectéz, 3 sg. și pl. corecteáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CORECTÁ vb. 1. a (se) corija, a (se) îndrepta, a (se) rectifica. (Își ~ erorile.) 2. a corija, a îmbunătăți, a îndrepta, a rectifica, a retușa, (fig.) a repara. (Și-a ~ dicțiunea.) 3. v. regulariza.

CORECTA vb. 1. a (se) corija, a (se) îndrepta, a (se) rectifica. (Își ~ erorile.) 2. a corija, a îmbunătăți, a îndrepta, a rectifica, a retușa, (fig.) a repara. (Și-a ~ dicțiunea.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Corriger la fortune (fr. „A corecta norocul”) – Expreșia – deși anonimă – poate fi întîlnită în multe cărți cunoscute, printre care în piesa Minna von Barnhelm de Lessing (act. IV, sc. 2), în romanul Manon Lescaut de Prévost. E o aluzie ironică la adresa jucătorilor de cărți care, neavînd noroc, trișează ca „să îndrepte (spre ei, bineînțeles) norocul”. Dar dacă autorul expresiei a rămas necunoscut, în schimb originea ei a putut fi stabilită. Într-o comedie a poetului comic latin Terențiu, și anume în Adelphi (actul IV), unul dintre personajele sale (Micio) compară viața omului cu jocul de zaruri și sfătuiește că, dacă nu ai noroc, să cauți cu artă, cu îndeminare, a-l corecta (id arte ut corrigas). Expresia a căpătat, după împrejurări, o aplicație mai largă decît cea inițială cu privire la trișori. LIT.

Intrare: corecta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • corecta
  • corectare
  • corectat
  • corectatu‑
  • corectând
  • corectându‑
singular plural
  • corectea
  • corectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corectez
(să)
  • corectez
  • corectam
  • corectai
  • corectasem
a II-a (tu)
  • corectezi
(să)
  • corectezi
  • corectai
  • corectași
  • corectaseși
a III-a (el, ea)
  • corectea
(să)
  • corecteze
  • corecta
  • corectă
  • corectase
plural I (noi)
  • corectăm
(să)
  • corectăm
  • corectam
  • corectarăm
  • corectaserăm
  • corectasem
a II-a (voi)
  • corectați
(să)
  • corectați
  • corectați
  • corectarăți
  • corectaserăți
  • corectaseți
a III-a (ei, ele)
  • corectea
(să)
  • corecteze
  • corectau
  • corecta
  • corectaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

corecta, corectezverb

  • 1. A(-și) îndrepta greșelile, defectele etc.; a (se) corija. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Profesorul corectează temele elevilor. DLRLC
    • format_quote De Marenne... văzu fața palidă [a beizadelei Ruset]... și-i strînse mîna, corectînd în chip delicat ironia sfîrșitului său de frază. SADOVEANU, Z. C. 78. DLRLC
  • 2. tranzitiv A regulariza curgerea unui curs de apă. MDN '00
etimologie:
  • corect DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.