8 intrări
- brânci (ghiont)
- brânci (vb.)
- brânca-porcului
- brânca-ursului
- brâncă (boală, plantă)
- brâncă (labă)
- brâncă (mână)
- îmbrânci
94 de definiții
din care- explicative (48)
- ortografice (20)
- etimologice (2)
- argou (1)
- sinonime (14)
- regionalisme (9)
Explicative DEX
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BRÂNCI1, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă2.
BRÂNCI1, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă2.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BRÂNCI2 s. m. v. brâncă2.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BRÂNCI2 s. m. v. brâncă2.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
brânci sm vz brâncă1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BRÎNCI2, brînci, s. m. Împinsătură, ghiont. ◊ Expr. A-i da inima brînci = a simți un imbold pentru (a face) ceva. [Pl. și: (n.) brînciuri] – Din brîncă2.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
brâncì v. a da brânci cuiva, a-l împinge cu mâinile ca să dea în lături.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BRÂNCĂ1, (3, 4) brânci, s. f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și prin apariția unor pete violacee. 2. (Pop.) Erizipel. 3. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară (Salicornia herbacea). ◊ Compuse: brânca-porcului = a) plantă erbacee cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia scopolii); b) cinsteț; brânca-ursului = a) crucea-pământului; b) brădișor (2). 4. Ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrântă, prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum). – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BRÂNCĂ2, brânci, s. f. 1. (Reg.; în limba literară numai în loc. și expr.) Mână (1). ◊ Loc. adv. Pe (sau în) brânci = pe mâini și pe picioare, de-a bușilea, târându-se. ◊ Expr. A merge (sau a se târî) pe brânci = a merge (sau a se târî) pe mâini și pe picioare, de-a bușilea. A cădea în (sau pe) brânci = a cădea istovit (de oboseală). A munci (sau a da, a lucra) pe (sau în) brânci = a munci până la istovire. 2. (Pop.; în forma brânci) Împunsătură, ghiont, izbitură. ◊ Expr. A-i da inima brânci = a simți un imbold pentru (a face) ceva. 3. (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. [Pl. și: (2, n.) brânciuri. – Var.: brânci s. m.] – Lat. branca.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMBRÂNCI, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. – În + brâncă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBRÂNCI, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. – În + brâncă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
brâncă1 sf [At: CANTEMIR, IST. 153 / V: ~nci sm, ~ngă / Pl: ~nci / E: lat branca] 1 (Reg) Parte de jos a picioarelor animalelor Cf labă. 2 (Bot; îc) ~ca-porcului, ~-porcească Buberic (Scrophularia nodosa). 3 (Bot; Buc; îae) Cinsteț. 4 (Bot; îc) ~-ursului, ~-pământului Crucea-pământului (Heracleum Sphondylium). 5 (Bot; îae) Pedicuță (Lycopodium clavatum). 6 (Bot; îc) ~-mâței Crucea-pământului (Atennaria dioica). 7 (Pex; reg) Mână. 8 (Pex; reg) Pumn (ca unitate de măsură). 9 (Îlav) Pe ~nci (sau în patru ~ci) În patru labe. 10 (Pfm; îe) A cădea (sau a da) în (sau pe) ~nci A cădea (cu fața) la pământ (istovit de oboseală sau în semn de închinare). 11 (Ave; îf ~nci) Direct. 12 (Îlv) A da ~ci A împinge. 13 (Fig; îal) A îndemna. 14 (Pan; reg) Arătător al orologiului. 15 (Înv) Mănușă de fier care servea ca instrument de tortură. 16 (Reg) Săgeată (ca un mic stâlp) la intrarea caselor Si: bold. 17 Parte a războiului. 18 (Pfm; îe) A munci (sau a lucra) pe (sau în) ~nci A munci până la istovire. 19 (Pfm; îe) A-i da inima ~nci A simți un imbold pentru (a face) ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
brâncă2 sfs [At: ECONOMIA, 102 / E: ns cf srb brnka] 1 (Pop) Boală de vite și de porci manifestată prin umflături la gât și la cap. 2 Plantă ierboasă fără frunze, cu flori verzui sau alburii care formează spice cărnoase și crește pe soluri sărate și care se întrebuințează ca medicament contra brâncii2 (1) Si: brâncarită, gușteriță, iarba-porcului, iarbă-sărată (Salicornia herbacea). 3 (Med; pop) Bubă ascunsă care afectează oasele picioarelor, mâinilor și capului Si: bubă, orbalț. 4 Ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrântă, prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
brângă sn vz brâncă1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmbrânca v vz îmbrânci
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmbrânci [At: PANN, E. II, 138/23 / V: (cscj) ~nca, zb~ / Pzi: ~ncesc / E: în- + brâncă1] 1 vt A da brânci. 2 vt A împinge pe cineva cu putere. 3 vt A da afară. 4 vt A respinge brusc. 5 vi A merge greu, din cauza bătrâneții, slăbiciunii, sărăciei. 6 vi (Îe) A ~ncat de tot A slăbit. 7 vi (Îae) A sărăcit. 8 vi (Îae) Umblă pe brânci.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
brîncă1 s.f. (pop.) 1 (med. vet.) Boală contagioasă la animalele domestice (caracteristică mai ales porcilor), care se manifestă prin lipsa poftei de mîncare și prin apariția unor pete violacee mai ales pe abdomen. 2 (med.) Erizipel. Mai știu leacuri multe încă Pentru cei ce zac de brîncă (ALECS.). 3 (bot.) Plantă erbacee, cu florile de culoare verzuie-alburie, grupate în formă de spic, fără frunze, care crește în soluri sărate și este folosită în medicina veterinară în tratarea brîncii (Salicornia herbacea). 4 Compuse: (bot.) brînca-porcului = a) plantă erbacee cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia scopolii); b) cinsteț (Salvia ghitinosa); brînca-ursului = a) crucea-pămîntului (Heracleum sphondylium); b) pedicuță (Licopodium clavatum). 5 (bot.) Ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrîntă, prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum). pl. brînci. /cf. gr. βράγχος „răgușeală; boală la porci”.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
brîncă2 s.f. 1 (reg.) Mînă. Domnul Romii cu fulgerul în brîncă Lega și dezlega după voie (BUD.). ◊ Loc.adv. Pe (sau în) brînci = pe mîini și pe picioare, de-a bușilea, tîrîndu-se. Δ Expr. A merge (sau a se tîrî) în (sau pe) brînci = a merge (sau a se tîrî) pe mîini și pe picioare, de-a bușilea. Fugind mai mult pe brînci, decît pe picioare (CR.). A cădea în (sau pe) brînci = a) a cădea în mîini, a se sprijini în mîini în cădere. El vrea să se ridice și cade-n brînci din nou (IOSIF); b) a cădea istovit (de oboseală). A munci (sau a da, a lucra) pe (sau în) brînci = a munci din răsputeri; a fi foarte obosit. 2 (pop.; la pl; de obicei constr. cu vb. „a da”) Lovitură, îmbrînceală, bleandă. I-a dat un brînci. ◊ Expr. A-i da inima brînci = a simți un imbold; a avea un stimulent pentru (a face) ceva. Inima îi dete brînci, și ea nu se putu opri, ci îl sărută (ISP.). 3 (reg.) Partea de jos a piciorului animalelor; laba. Să fiu cîine-n patru brînci! (POP.). • pl. -ciuri. și brînci s.m. /lat. branca.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
brînci1 vb. IV. tr., refl. recipr. (reg.) A împinge cu mîna; a (se) îmbrînci. • prez.ind. -esc. /brîncă2 + -i.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
brînci2 s.m. v. brîncă2.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BRÎNCARIȚĂ (pl. -țe) sf. 🌿 = BRÎNCĂ23.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BRÎNCĂ1 (pl. -ci) sf. I. 1 🐒 Labă, partea de jos a piciorului unui animal: Și momița... cu o grație cochetă, Ține ’n ~ o lornietă (DON.) ¶ 2 familiar Mînă: odată era cît pe-aci să pun brînca pe el (RET.) ¶ 3 familiar Împinsătură puternică cu mîna spre a depărta pe cineva sau a-l face să cadă; îmbrîncitură: am început să-i plătesc cu dobîndă pumnii din grădină și brînca de la școală (GN.) ¶ 4 🌿 BRÎNCA-URSULUI1 = CRUCEA-PĂMÎNTULUl; BRÎNCA-URSULUI2 = PEDICUȚĂ. II. BRÎNCI pl. 1 Labe, picioare; pe ~, în patru labe, pe cîteși patru picioarele (vorb. de animale), pe mîini și pe picioare (vorb. de oameni): a umbla pe ~; a da, a cădea pe sau în ~, a cădea cu fața la pămînt ¶ 2 Împinsătură, îmbrîncitură: asvîrlea pe boier cu ~ pe scară (I.-GH.); a da ~ cuiva, a-l împinge cu putere, ca să se depărteze sau să cadă: i se pare că i-a dat cineva ~ într’un abis (VLAH.); pop. a da un brînciu: numai cîte un brînciu le da... și se duceau peste cap (ISP.); Fig. familiar: inima îi dete ~ (ISP.), inima îl îndemnă, îl îmboldi [lat. branca].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BRÎNCĂ2 sf. 🐕 Boală de vite și de porci caracterizată prin umflarea gîtului (la porci și la vite) sau a capului (la vite): porcii i-a vîndut, că a auzit că prind a muri de ~ (RET.) ¶ 2 🩺 Boală, la om, molipsitoare, epidemică, care se manifestă printr’o umflătură dureroasă a straturilor superficiale ale pielii (la față și la gît, la mîini și la picioare); e numită în Mold. „orbalț”: termenul științific e „erisipel” ¶ 3 🌿 Plantă ierboasă care crește pe țărmul mării și din cenușa căreia se extrage sodă; mai poartă numirile de „gușteriță”, „iarba-porcului” și „iarbă-sărată”; poporul o pune în scăldători ca leac pentru bolnavii de brîncă (Salicornia herbaceea) (🖼 602) ¶ 4 🌿 ~ sau BRÎNCA-PORCULUI1 = BUBERIC ¶ 5 🌿 BRÎNCA-PORCULUI2 = CINSTEȚ.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BRÎNCI (-cesc) vb. tr. și refl. A(-și) da brînci, a (se) îmbrînci: fata îl brîncește cît colo (CRG.); se înghesuiră, se brînciră și-și sparseră șipurile (SAD.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BRÎNCIU 👉 BRÎNCĂ12.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BRÎNCULIȚĂ (pl. -țe) sf. familiar dim. BRÎNCĂ12.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BRÎNCUȚĂ1 (pl. -țe) sf. 1 dim. BRÎNCĂ1 ¶ 2 🌿 NAPI-SĂLBATICI ¶ 3 🌿 ~-DE-PISICĂ = SULIȚICĂ.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
*ERIZIPEL sbst. 🩺 = BRÎNCĂ2 2 [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BRÂNCĂ1 s. f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și apariția unor pete violacee. 2. (Pop.) Erizipel. 3. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară (Salicornia herbacea) ◊ Compuse: brânca-porcului = a) plantă erbacee cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia scopolii); b) cinsteț; brânca-ursului = a) crucea-pământului; b) brădișor (2). 4. Ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrântă, prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum). – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de baron
- acțiuni
BRÂNCĂ2, brânci, s. f. 1. (Reg., În limba literară numai în loc. și expr.) mână ◊ Loc. adv. Pe (sau în) brânci = pe mâini și pe picioare, de-a bușilea, târându-se. ◊ Expr. A merge (sau a se târî) pe brânci = a merge (sau a se târî) pe mâini și pe picioare, de-a bușilea. A cădea în (sau pe brânci) = a cădea istovit (de oboseală). A munci (sau a da, a lucra) pe (sau în) brânci = a munci până la istovire. 2. (Pop.; în forma brânci) Împunsătură, ghiont, izbitură. ◊ Expr. A-i da inima brânci = a simți un imbold pentru (a face) ceva. 3. (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. [Pl. și: (2, n.) brânciuri – Var.: brânci s. m.] – Lat. branca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de baron
- acțiuni
BRÎNCĂ1 s. f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mîncare și prin apariția unor pete violacee, în special pe abdomen. 2. Erizipel. Mai știu hacuri multe încă Pentru cei ce zac de brîncă. ALECSANDRI, T. 105.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BRÎNCĂ2, brînci, s. f. 1. (Regional) Mînă. Domnul Romii cu fulgerul în brîncă Lega și dezlega după voie. BUDAI-DELEANU, Ț. 150. ◊ (În limba literară numai în expr.) A merge (sau a fugi, a se urca, a se tîrî etc.) pe (sau, mai rar, în) brînci =(în opoziție cu a merge etc. în picioare) a merge (sau a se urca etc.) pe mîini și pe picioare, pe burtă, de-a bușilea. Urc toți munții pe brînci. TULBURE, V. R. 19. M-am lungit pe brînci lîngă foc. GALACTION, O. I 66. Ca niște uriași culcați pe brînci stau în neclintire, de jur împrejur, dealuri nesfîrșite. VLAHUȚĂ, O. A. 153. Și-au prăpădit papucii, fugind mai mult pe brînci decît în picioare. CREANGĂ, A. 79. A cădea (sau a da) în (sau pe) brînci = a) a cădea în mîini, a se sprijini în cădere cu mîinile de pămînt. El vrea să se ridice și cade-n brînci din nou. IOSIF, PATR. 71; b) fig. a cădea la pămînt (istovit de oboseală). Ne prădau logofeții, cîinoșii vătafi ai puterii, Dam în brînci sub biciul de plumb al poruncii. TOMA, C. V. 389. Mîna puternică a călărețului, care pe dată scurta frtiele, nu lăsa dobitocul obosit să cadă în brînci. CONTEMPORANUL, III 921. Muncești pînă cazi pe brînci. PANN, P. V. I 135. A munci (sau a lucra) pe brînci = a munci pînă la istovire. N-ai putea spune că se lucra pe brînci. PAS, Z. I 294. Patruzeci și opt de ani a muncit pe brînci. SAHIA, N. 94. 2. (La pl.; de obicei construit cu verbul «a da») împinsătură, izbitură (repede și neașteptată); ghiont. Din brînci și din bătăi n-o slăbește. GHEREA, ST. CR. I 186. Ce te izbești de oameni...? și-i dete brînci de-l aruncă cît colo. SLAVICI, O. I 327. Cînd cu brînci groaznice, cînd cu dinte Apărîndu-să, sugrumă și ucide. BUDAI-DELEANU, Ț. 171. ◊ Expr. A-i da inima brînci = a se simți împins către ceva, a simți un imbold pentru (a face) ceva. Inima îi dete brînci, și ea nu se putu opri, ci îl sărută. ISPIRESCU, L. 47. 3. (Regional) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. V. gheară. Să ne scăpăm stăpînul din brîncile lupului. RETEGANUL, P. III 41. Să fiu cîne-n patru brînci! BIBICESCU, P. P. 388. ◊ Compuse: brînca-porcului = a) plantă erbacee cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia Scopolii); b) cinsteț (Salvia glutinosa); brînca-ursului = a) crucea-pămîntului; b) pedicuță (Lycopodium cluvatum). – Variantă: (2) brînci (ISPIRESCU, L. 108) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BRÎNCI2 vb. IV v. îmbrînci.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BRÎNCI1 s. m. v. brîncă2.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBRÎNCI, îmbrîncesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la persoane) A împinge cu violență, a respinge în mod brusc, a da brînci. Ducîndu-l pe poarta curții, mai mult mort decît viu, îl îmbrînciră în mulțime. NEGRUZZI, S. I 156. Toți o îmbrînciră zicîndu-i să iasă afară. ȘEZ. VI 175. Pe-Oprișanu-l apuca Și pe scări îl îmhrîncea. ALECSANDRI, P. P. 204. ◊ Refl. reciproc. Te-ai băgat cu el printre vînzătorii de ziare, care se îmbrînceau și se ghionteau. PAS, Z. I 166. Arnăuții se-mbrîncea, Pe Iordachi s-arunca. ALECSANDRI, P. P. 182. (Poetic) Valurile vin să se joace-n nisip, Îmbrîncindu-se unul pe altul. LESNEA, I. 38. – Variantă: brînci vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BRÎNCĂ1 s. f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mîncare și apariția unor pete violacee. 2. Erizipel. 3. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară (Salicornia herbacea). ◊ Compuse: brînca-porcului = a) plantă erbacee cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia Scopolii); b) cinsteț; brînca-ursului = a) crucea-pămîntului; b) pedicuță. 4. Ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrîntă prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BRÎNCĂ2, brînci, s. f. 1. (Reg.) Mînă ◊ (În limba literară numai în expr.) A merge (sau a fugi, a se tîrî etc.) pe (sau în) brînci = a merge (sau a fugi etc.) pe mîini și pe picioare, de-a bușilea. A cădea (sau a da) în (sau pe) brînci = a cădea istovit (de oboseală). A munci (sau a lucra) pe brînci = a munci pînă la istovire. 2. (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. – Lat. branca.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BRÎNCI1, vb. IV. v. îmbrînci.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BRÂNCĂ1 f. 1) Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin apariția unor pete vinete, umflarea gâtului și lipsa poftei de mâncare. 2) pop. Boală înfecțioasă, manifestată prin inflamarea și înroșirea pielii, prin dureri și stare febrilă; erizipel; orbalț. 3) Plantă erbacee fără frunze, având flori albe-verzui, dispuse în spic. * ~a-porcului plantă erbacee meliferă, având tulpina și frunzele acoperite cu peri moi. /Probabil cuv. autoht.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BRÂNCĂ2 ~ci f. pop. 1) Fiecare dintre cele două membre superioare ale corpului omenesc; mână. * Pe (sau în) ~ci târându-se pe mâini și pe picioare. A cădea în (sau pe) ~ci a) a cădea sprijinindu-se cu mâinile pe pământ; b) a nu mai putea (de oboseală); a fi mort (de oboseală). 2) mai ales la pl. Izbitură bruscă cu mâinile; îmbrâncitură. * A da ~ci a îmbrânci. A-i da inima ~ci a-l îndemna (pe cineva) inima (să facă ceva). /<lat. branca
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ÎMBRÂNCI ~esc tranz. (persoane) A împinge violent (cu mâinile). [Sil. îm-brân-] /în + brâncă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ÎMBRÂNCI mă ~esc intranz. A face (concomitent) schimb de brânci (unul cu altul). [Sil. îm-brân-] /în + brâncă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
acant m. 1. plantă spinoasă, numită obișnuit pălămidă sau brânca ursului, însemnată prin frumusețea frunzelor sale; 2. Arh. podoabă care imitează frunzele acelei plante.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
brâncă f. Med. 1. numele popular al erizipelului; 2. umflături la gât sau la cap (la cai și la porci): bivolii sunt apărați de brâncă. [Cf. gr. mod. BRÁNCHOS, răgușeală].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
brâncă f. 1. labă și în special laba dinainte a dobitoacelor, ghiară; pe brânci, pe mâini și pe picioare (ca animalele); în brânci, în genuchi: deodată Stambulul cade ’n brânci AL.; 2. (ironic) mână, la om; 3. Mold. brânciu; 4. plantă marină din care se scoate sodă; brânca porcului, buberic; brânca ursului, pălămidă. [Lat. BRANCA, labă de fiară mai ales la nume de plante (ex. branca ursi)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
brânciu m. 1. lovitură cu mâna, ca să se depărteze sau să cază (în brânci): mi-a dat un brânciu; 2. fig. îndemn: inima îi dete brânci. [Singular refăcut din pl. brânci: v. brâncă, labă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îmbrâncì v. 1. a da brânci, a împinge afară; 2. fig. a excita: provocând dorințe, dulce le îmbrâncește BOL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) brîncă f., pl. ĭ (vgr. braghós, pron. bránhos, răceală, brîncă porcească, de unde și alb. brăngă. D. rom. vine sîrb. Banat brinka, orbalț). Erizipel, orbalț. (De boala asta suferă și vitele, care se unflă la gît și la cap, afară de bivolĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) brîncă f., pl. ĭ (lat. pop. branca, labă; it. branca, labă, ramură; fr. branche). Vechĭ. 1) Palmă: îșĭ răzimă capul în brîncă (Del.). Azĭ. 2) Împingere violentă cu mînile: ĭ-a dat o brîncă încît a căzut. Fig. A da brîncĭ, a îmbrîncĭ, a împinge, a îndemna: inima-ĭ dădea brîncĭ să plece. În brîncĭ saŭ pe brîncĭ, în patru labe, spijinindu-te în mîni și’n picioare: a cădea în brîncĭ, a te tîrî în brîncĭ. (Pop. și un brîncĭ, pl. inuzitat urĭ: ĭ-a făcut un brîncĭ să plece). 3) Vechĭ (Dos. ș.a.). Gheară de fer de torturat oameniĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
brîncésc V. îmbrîncesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmbrîncésc v. tr. (d. brîncă). Daŭ brîncĭ, împing afară orĭ în colo: bețivu fu îmbrîncit. Fig. Îndemn, împing: inima-l îmbrîncea să se ducă. – Și brîncesc: c’o mînă e brîncit spre bară (VR. 1911, 8, 212).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+brânci (pe ~) loc. adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
brânci (ghiont) s. m., pl. brânci corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
brânci (împinsătură) s. m., pl. brânci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
brânci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brâncesc, imperf. 3 sg. brâncea; conj. prez. 3 sg. și pl. brâncească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
brânci (împinsătură) s. m., pl. brânci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
brânca-porcului (plantă) s. f. art., g.-d. art. brâncii-porcului
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
brânca-ursului (plantă) s. f. art., g.-d. art. brâncii-ursului
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
brâncă (boală; plantă; mână) (pop.) s. f., g.-d. art. brâncii; (plante; mâini) pl. brânci (mai ales în expr.)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
îmbrânci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrâncesc, 3 sg. îmbrâncește, imperf. 1 îmbrânceam; conj. prez. 1 sg. să îmbrâncesc, 3 să îmbrâncească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
brânca-porcului (plantă) s. f. art., g.-d. art. brâncii-porcului
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de Laura-ana
- acțiuni
brânca-ursului (plantă) s. f. art., g.-d. art. brâncii-ursului
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de Laura-ana
- acțiuni
brâncă (boală, plantă, mână) s. f., g.-d. art. brâncii; (plante, mâini) pl. brânci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îmbrânci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrâncesc, imperf. 3 sg. îmbrâncea; conj. prez. 3 să îmbrâncească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
brânca-porcului s. f.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
brânca-ursului s. f.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
brâncă (boală, plantă, mână) s. f., g.-d. art. brâncii; (plante, mâini) pl. brânci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îmbrânci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrâncesc, imperf. 3 sg. îmbrâncea; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbrâncească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
brîncă (erizipel, salicornie) s. f., pl. brînce
- sursa: DMLR (1981)
- adăugată de gall
- acțiuni
brînci
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
îmbrînci (conj. îmbrîncească)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
brîncă (-ci), s. f. – 1. Anghină. – 2. Săricică (Salicornia herbacea). – 3. Erizipel. Gr. βράγχος „anghină” (Cihac, I, 38 și II, 640; Diculescu, Elementele, 477; Pascu, Beiträge, 26). DAR se referă la sb. brnka, pe care îl derivă din sl. brekno „a inflama”, dar care pare mai curînd că provine din rom. (Candrea, Elementele, 407).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
brîncă (-ci), s. f. – 1. Mînă. – 2. Membru anterior la animale, labă. – 3. Împinsătură, ghiont, vînt (se folosește de preferință la pl.). Lat. branca (Diez, Gramm., I, 30; Pușcariu 220; REW 1285; Candrea-Dens., 182; DAR); cf. it. branca, prov., sp., port. branca, fr. branche. În limba literară, aproape numai cu sensul 3; cu sensul de „mînă” este încă folosit curent în vestul Trans. (ALR 49). Pentru cuvîntul lat., cf. Kurylowicz, Mélanges Vendryes, Paris, 1925, p. 206. Der. brîncălău, adj. (cu labe mari); brînciș, adv. (cu fața în jos, pe burtă); brîncuță, s. f. (plante, Sisymbrium, officinale; Nasturtium palustre; Nasturtium officinale); îmbrînci, vb. (a împinge violent, a înghionti); îmbrînceală, s. f. (ghiont, brînci; înghesuială, îngrămădeală, mulțime); îmbrîncătură, s. f. (înv., brînci); îmbrîncitură, s. f. (brînci). Din rom. a trecut în mag. bringa (Edelspacher 10).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a-i da inima brânci expr. a avea poftă să..., a fi predispus să...
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
Sinonime / cuvinte cu sensuri similare
BRÂNCI vb. v. ghionti, izbi, îmboldi, îmbrânci, împinge, înghionti.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BRÂNCI s. v. îmbrâncitură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
brânci vb. v. GHIONTI. IZBI. ÎMBOLDI. ÎMBRÎNCI. ÎMPINGE. ÎNGHIONTI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BRÂNCA-PORCULUI s. v. cinsteț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BRÂNCA-URSULUI s. v. piedicuță, talpa-ursului.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BRÂNCĂ s. (BOT.) 1. (Salicornia herbacea) (rar) salicornie, (reg.) brâncariță, buberic, căpriță, gușterariță, gușteriță, sărigea, soloneț, cornul-salcei, iarba-porcului, iarbă grasă, iarbă-sărată, mătură-roșie, sărătură-roșie. 2. brânca-ursului v. crucea-pământului. 3. v. zămoșiță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BRÂNCĂ s. v. braț, buberic, erizipel, labă, mănușă, membru superior, mână, rujet.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMBRÂNCI vb. a (se) ghionti, a (se) izbi, a (se) îmboldi, a (se) împinge, a (se) înghionti, (pop.) a (se) buși, (reg.) a (se) brânci, a (se) înghioldi, (prin Mold.) a (se) blendi, a (se) blendisi, a (se) dupăci, (prin Olt. și Ban.) a (se) popândi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
brînca-porcului s. v. CINSTEȚ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
brînca-ursului s. v. PIEDICUȚĂ. TALPA-URSULUI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
brîncă s. v. BRAȚ. BUBERIC. ERIZIPEL. LABĂ. MĂNUȘĂ. MEMBRU SUPERIOR. MÎNĂ. RUJET.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BRÎNCĂ s. (BOT.) 1. (Salicornia herbacea) (rar) salicornie, (reg.) brîncariță, buberic, căpriță, gușterariță, gușteriță, sărigea, soloneț, cornul-salcei, iarba-porcului, iarbă-grasă, iarbă-sărată, mătură-roșie, sărătură-roșie. 2. brînca-ursului (Heracleum sphondylium) = crucea-pămîntului, (înv. și reg.) sclipeț, (reg.) laba-ursului, talpa-ursului.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BRÎNCI s. ghiont, izbitură, îmbrînceală, îmbrîncitură, împinsătură, (reg.) ghiold, ștos, (Mold.) bleandă, dupac, (Ban.) poancă, (prin Olt. și Munt.) potîrnog. (I-a dat un ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMBRÎNCI vb. a (se) ghionti, a (se) izbi, a (se) îmboldi, a (se) împinge, a (se) înghionti, (pop.) a (se) buși, (reg.) a (se) brînci, a (se) înghioldi, (prin Mold.) a (se) blendi, a (se) blendisi, a (se) dupăci, (prin Olt. și Ban.) a (se) popîndi.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
Explică doar sensurile regionale (sau arhaice) ale cuvintelor.
BRÎNCĂ s. f. 1. (Ban., Trans. SV) Mînă. Brĕnkĕ. Branca. AC, 331. Și în acealea blide … era tot brînci și trupuri de prunci mici. AMD 1759, 61r. 2. (Mold.) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. Leul apucă cu brîncile denainte de săpă cît să să acopere trupul sfintei. DOSOFTEI, VS, apud TDRG. Cînd va să să suie sau să coboare pre varga supțire, precum cu brîncele apucă, așé și coada în giur împregiur își împleticéște, ca din mîni de s-ar scăpa, de coadă spîndzurat rămîind, iarăși a să apuca să poată. CI, 172; cf. CANTEMIR, IST.; CI, 174. 3. (Mold.) Instrument de tortură. A: Cu mănuși[i] ascuțite, brînci de her îi strujiră coastele. DOSOFTEI, VS. // B: Și-l zgîrîiară pre spinare cu brînci ascuțite și tăioase. MINEIUL 1776. Etimologie: lat. branca. Cf. drăpănare.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de dante
- acțiuni
brâncă¹, brânci, (brancă), s.f. Mână: „Dimineața s-o sculat, / Cofa-n brâncă o luat” (D. Pop, 1978: 332). ■ Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). – Lat. branca „labă; braț” (DEX, MDA); probabil cuv. autohton (Brâncuș, 1983). ■ Cuv. rom. > magh. bringa (Edelspacher, după DER).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
brâncă², brânci, (brângă), s.f. 1. (med. pop. veter.) Boală contagioasă, specifică porcilor (brângă). 2. (bot.) Buruiană de bubă, urzică neagră, brânca porcului (Scrophularia nodosa L.): „Animalul nu are poftă de mâncare și apar unele semne de neliniște. Localnicii (din Călinești) cunosc o plantă numită brânguță, care este culeasă, fiartă și cu fiertura se spală animalul bolnav și i se dă să și bea” (Memoria, 2004: 1.072). ■ (med. pop.) Folosită pentru zgâlci (scrofuloză); de asemenea, contra gușterului (crup difteric) la porci. – Cf. srb. brnka (DA, MDA); gr. braghós, bránhos „răceală, brâncă porcească” (Scriban). ■ Cuv. rom. > srb. brnka (Candrea, după DER).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
brângă, s.f. v. brâncă2.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
brâncă2, brânci, (brângă), s.f. – 1. (med. vet.) Boală contagioasă, specifică porcilor (brângă): „Animalul nu are poftă de mâncare și apar unele semne de neliniște. Localnicii (din Călinești) cunosc o plantă numită brânguță, care este culeasă, fiartă și cu fiertura se spală animalul bolnav și i se dă să și bea” (Memoria, 2004: 1.072). 2. (bot.) Buruiană de bubă, urzică neagră, brânca porcului (Scrophularia nodosa L.). ♦ (med. pop.) Folosită pentru zgâlci (scrofuloză); de asemenea, contra gușterului (crup difteric) la porci (Borza, 1968: 157). – Et. nec. (DEX); cf. srb. brnka < sl. brekno „a inflama” (DA, MDA); gr. braghós, bránhos „răceală, brâncă porcească” (Scriban, Cihac, Pascu). Cuv. rom. > srb. brnka (Candrea, cf. DER).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
brâncă1, brânci, s.f. – Mână: „Dimineața s-o sculat, / Cofa-n brâncă o luat” (D. Pop, 1978: 332; Băsești, Codru). Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). – Lat. branca „labă; braț” (Pușcariu, CDDE, DEX, MDA); probabil termen autohton (Brâncuș, 1983). Cuv. rom. > magh. bringa (Edelspacher, cf. DER).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
brângă, s.f. – v. brâncă2.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
brâncă2, -i, (brângă), s.f. – 1. (med. vet.) Boală contagioasă, specifică porcilor (brângă): „Animalul nu are poftă de mâncare și apar unele semne de neliniște. Localnicii (din Călinești) cunosc o plantă numită brânguță, care este culeasă, fiartă și cu fiertura se spală animalul bolnav și i se dă să și bea” (Memoria 2004: 1.072). 2. (bot.) Buruiană de bubă, urzică neagră, brânca porcului (Scrophularia nodosa L.). Folosită în medicina populară pentru zgâlci (scrofuloză); de asemenea, contra gușterului (crup difteric) la porci (Borza 1968: 157). 3. Erizipel (Butura, 1979). – Cf. srb. brnka (MDA).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
brâncă1, -i, s.f. – 1. Mână: „Dimineața s-o sculat, / Cofa-n brâncă o luat” (D. Pop 1978: 332; Băsești). – Lat. branca „labă”; Din rom. provine magh. bringa (DER).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv masculin (M73) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N60) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT406) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F4) Surse flexiune: DMLR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT406) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT406) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V10) Surse flexiune: DLRM | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
brânci, brâncescverb
etimologie:
- brâncă DEX '09 DEX '98
brânci, brâncisubstantiv masculin
- 1. (În forma brânci; de obicei construit cu verbul «a da») Izbitură bruscă cu mâinile. DEX '09 DLRLC NODEXsinonime: ghiont izbitură îmbrâncitură împunsătură
- Din brînci și din bătăi n-o slăbește. GHEREA, ST. CR. I 186. DLRLC
- Ce te izbești de oameni...? și-i dete brînci de-l aruncă cît colo. SLAVICI, O. I 327. DLRLC
- Cînd cu brînci groaznice, cînd cu dinte Apărîndu-să, sugrumă și ucide. BUDAI-DELEANU, Ț. 171. DLRLC
- A da brânci = îmbrânci. NODEXsinonime: îmbrânci
- A-i da inima brânci = a simți un imbold pentru (a face) ceva. DEX '09 DLRLC NODEX
- Inima îi dete brînci, și ea nu se putu opri, ci îl sărută. ISPIRESCU, L. 47. DLRLC
-
-
etimologie:
- branca DEX '09 DLRM NODEX
- brâncă DLRM
brânca-porculuisubstantiv feminin articulat
- 1. Plantă erbacee cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia scopolii). DEX '09 DLRLC
- 2. Cinsteț. DEX '09 DLRLCsinonime: cinsteț
brânca-ursuluisubstantiv feminin articulat
- 1. Crucea-pământului. DEX '09 DLRLCsinonime: crucea-pământului
- 2. Brădișor. DEX '09sinonime: brădișor
- 3. Pedicuță, piedicuță, talpa-ursului. DLRLC Sinonimesinonime: pedicuță piedicuță talpa-ursului
brâncă, brâncisubstantiv feminin
- 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și apariția unor pete violacee, în special pe abdomen. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- 2. Boală infecțioasă, manifestată prin inflamarea și înroșirea pielii, prin dureri și stare febrilă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Mai știu hacuri multe încă Pentru cei ce zac de brîncă. ALECSANDRI, T. 105. DLRLC
-
- 3. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară (Salicornia herbacea) DEX '09 DEX '98 NODEX
- 4. Ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrântă, prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum). DEX '09 DEX '98
etimologie:
- DEX '09 DEX '98
brâncă, brâncisubstantiv feminin
- 1. Partea de jos a picioarelor animalelor. DEX '09 DLRLCsinonime: labă
- Să ne scăpăm stăpînul din brîncile lupului. RETEGANUL, P. III 41. DLRLC
- Să fiu cîne-n patru brînci! BIBICESCU, P. P. 388. DLRLC
-
etimologie:
- branca DEX '09 DLRM NODEX
brâncă, brâncisubstantiv feminin
- 1. (În limba literară numai în locuțiuni și expresii) Fiecare dintre cele două membre superioare ale corpului omenesc; mână. DEX '09 DLRLC NODEXsinonime: mână
- Domnul Romii cu fulgerul în brîncă Lega și dezlega după voie. BUDAI-DELEANU, Ț. 150. DLRLC
- Pe (sau în) brânci = pe mâini și pe picioare, de-a bușilea, târându-se. DEX '09 NODEX
- A merge (sau a fugi, a se urca, a se târî) pe brânci = (în opoziție cu a merge etc. în picioare) a merge (sau a fugi, a se urca, a se târî) pe mâini și pe picioare, de-a bușilea. DEX '09 DLRLC
- Urc toți munții pe brînci. TULBURE, V. R. 19. DLRLC
- M-am lungit pe brînci lîngă foc. GALACTION, O. I 66. DLRLC
- Ca niște uriași culcați pe brînci stau în neclintire, de jur împrejur, dealuri nesfîrșite. VLAHUȚĂ, O. A. 153. DLRLC
- Și-au prăpădit papucii, fugind mai mult pe brînci decît în picioare. CREANGĂ, A. 79. DLRLC
-
- A cădea (sau a da) în (sau pe) brânci = a cădea în mâini, a se sprijini în cădere cu mâinile de pământ. DLRLC NODEX
- El vrea să se ridice și cade-n brînci din nou. IOSIF, PATR. 71. DLRLC
-
- A cădea (sau a da) în (sau pe) brânci = a cădea istovit (de oboseală). DEX '09 DLRLC NODEX
- Ne prădau logofeții, cîinoșii vătafi ai puterii, Dam în brînci sub biciul de plumb al poruncii. TOMA, C. V. 389. DLRLC
- Mîna puternică a călărețului, care pe dată scurta frîiele, nu lăsa dobitocul obosit să cadă în brînci. CONTEMPORANUL, III 921. DLRLC
- Muncești pînă cazi pe brînci. PANN, P. V. I 135. DLRLC
-
- A munci (sau a da, a lucra) pe (sau în) brânci = a munci până la istovire. DEX '09 DLRLC
- N-ai putea spune că se lucra pe brînci. PAS, Z. I 294. DLRLC
- Patruzeci și opt de ani a muncit pe brînci. SAHIA, N. 94. DLRLC
-
-
etimologie:
- branca DEX '09 DLRM NODEX
îmbrânci, îmbrâncescverb
- 1. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ducîndu-l pe poarta curții, mai mult mort decît viu, îl îmbrînciră în mulțime. NEGRUZZI, S. I 156. DLRLC
- Toți o îmbrînciră zicîndu-i să iasă afară. ȘEZ. VI 175. DLRLC
- Pe-Oprișanu-l apuca Și pe scări îl îmhrîncea. ALECSANDRI, P. P. 204. DLRLC
- Te-ai băgat cu el printre vînzătorii de ziare, care se îmbrînceau și se ghionteau. PAS, Z. I 166. DLRLC
- Arnăuții se-mbrîncea, Pe Iordachi s-arunca. ALECSANDRI, P. P. 182. DLRLC
- Valurile vin să se joace-n nisip, Îmbrîncindu-se unul pe altul. LESNEA, I. 38. DLRLC
-
etimologie:
- În + brâncă DEX '98 DEX '09