8 intrări

Articole pe această temă:

71 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brânci sm vz brâncă1

BRẤNCI2 s. m. v. brâncă2.

BRẤNCI2 s. m. v. brâncă2.

BRÂNCÍ1, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă2.

BRÂNCÍ1, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă2.

BRÂNCÍ1, vb. IV. v. îmbrânci.

BRÂNCI2, brânci, s. m. Împinsătură, ghiont. ◊ Expr. A-i da inima brânci = a simți un imbold pentru (a face) ceva. [Pl. și: (n.) brânciuri] – Din brâncă2.

brâncì v. a da brânci cuiva, a-l împinge cu mâinile ca să dea în lături.

brấncă2 sfs [At: ECONOMIA, 102 / E: ns cf srb brnka] 1 (Pop) Boală de vite și de porci manifestată prin umflături la gât și la cap. 2 Plantă ierboasă fără frunze, cu flori verzui sau alburii care formează spice cărnoase și crește pe soluri sărate și care se întrebuințează ca medicament contra brâncii2 (1) Si: brâncarită, gușteriță, iarba-porcului, iarbă-sărată (Salicornia herbacea). 3 (Med; pop) Bubă ascunsă care afectează oasele picioarelor, mâinilor și capului Si: bubă, orbalț. 4 Ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrântă, prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum).

brâncă1 sf [At: CANTEMIR, IST. 153 / V: ~nci sm, ~ngă / Pl: ~nci / E: lat branca] 1 (Reg) Parte de jos a picioarelor animalelor Cf labă. 2 (Bot; îc) ~ca-porcului, ~-porcească Buberic (Scrophularia nodosa). 3 (Bot; Buc; îae) Cinsteț. 4 (Bot; îc) ~-ursului, ~-pământului Crucea-pământului (Heracleum Sphondylium). 5 (Bot; îae) Pedicuță (Lycopodium clavatum). 6 (Bot; îc) ~-mâței Crucea-pământului (Atennaria dioica). 7 (Pex; reg) Mână. 8 (Pex; reg) Pumn (ca unitate de măsură). 9 (Îlav) Pe ~nci (sau în patru ~ci) În patru labe. 10 (Pfm; îe) A cădea (sau a da) în (sau pe) ~nci A cădea (cu fața) la pământ (istovit de oboseală sau în semn de închinare). 11 (Ave; îf ~nci) Direct. 12 (Îlv) A da ~ci A împinge. 13 (Fig; îal) A îndemna. 14 (Pan; reg) Arătător al orologiului. 15 (Înv) Mănușă de fier care servea ca instrument de tortură. 16 (Reg) Săgeată (ca un mic stâlp) la intrarea caselor Si: bold. 17 Parte a războiului. 18 (Pfm; îe) A munci (sau a lucra) pe (sau în) ~nci A munci până la istovire. 19 (Pfm; îe) A-i da inima ~nci A simți un imbold pentru (a face) ceva.

îmbrânca v vz îmbrânci

îmbrânci [At: PANN, E. II, 138/23 / V: (cscj) ~nca, zb~ / Pzi: ~ncesc / E: în- + brâncă1] 1 vt A da brânci. 2 vt A împinge pe cineva cu putere. 3 vt A da afară. 4 vt A respinge brusc. 5 vi A merge greu, din cauza bătrâneții, slăbiciunii, sărăciei. 6 vi (Îe) A ~ncat de tot A slăbit. 7 vi (Îae) A sărăcit. 8 vi (Îae) Umblă pe brânci.

BRẤNCĂ2, brânci, s. f. 1. (Reg.; în limba literară numai în loc. și expr.) Mână (1). ◊ Loc. adv. Pe (sau în) brânci = pe mâini și pe picioare, de-a bușilea, târându-se. ◊ Expr. A merge (sau a se târî) pe brânci = a merge (sau a se târî) pe mâini și pe picioare, de-a bușilea. A cădea în (sau pe) brânci = a cădea istovit (de oboseală). A munci (sau a da, a lucra) pe (sau în) brânci = a munci până la istovire. 2. (Pop.; în forma brânci) Împunsătură, ghiont, izbitură. ◊ Expr. A-i da inima brânci = a simți un imbold pentru (a face) ceva. 3. (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. [Pl. și: (2, n.) brânciuri.Var.: brấnci s. m.] – Lat. branca.

BRẤNCĂ1, (3, 4) brânci, s. f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și prin apariția unor pete violacee. 2. (Pop.) Erizipel. 3. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară (Salicornia herbacea). ◊ Compuse: brânca-porcului = a) plantă erbacee cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia scopolii); b) cinsteț; brânca-ursului = a) crucea-pământului; b) brădișor (2). 4. Ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrântă, prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum).Et. nec.

ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. – În + brâncă.

ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. – În + brâncă.

BRẤNCĂ1 s. f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și apariția unor pete violacee. 2. (Pop.) Erizipel. 3. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară (Salicornia herbacea) ◊ Compuse: brânca-porcului = a) plantă erbacee cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia scopolii); b) cinsteț; brânca-ursului = a) crucea-pământului; b) brădișor (2). 4. Ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrântă, prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum).Et. nec.

BRẤNCĂ2, brânci, s. f. 1. (Reg., În limba literară numai în loc. și expr.) mână ◊ Loc. adv. Pe (sau în) brânci = pe mâini și pe picioare, de-a bușilea, târându-se. ◊ Expr. A merge (sau a se târî) pe brânci = a merge (sau a se târî) pe mâini și pe picioare, de-a bușilea. A cădea în (sau pe brânci) = a cădea istovit (de oboseală). A munci (sau a da, a lucra) pe (sau în) brânci = a munci până la istovire. 2. (Pop.; în forma brânci) Împunsătură, ghiont, izbitură. ◊ Expr. A-i da inima brânci = a simți un imbold pentru (a face) ceva. 3. (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. [Pl. și: (2, n.) brânciuriVar.: brânci s. m.] – Lat. branca.

BRÎ́NCĂ1 s. f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mîncare și prin apariția unor pete violacee, în special pe abdomen. 2. Erizipel. Mai știu hacuri multe încă Pentru cei ce zac de brîncă. ALECSANDRI, T. 105.

BRÎ́NCĂ2, brînci, s. f. 1. (Regional) Mînă. Domnul Romii cu fulgerul în brîncă Lega și dezlega după voie. BUDAI-DELEANU, Ț. 150. ◊ (În limba literară numai în expr.) A merge (sau a fugi, a se urca, a se tîrî etc.) pe (sau, mai rar, în) brînci =(în opoziție cu a merge etc. în picioare) a merge (sau a se urca etc.) pe mîini și pe picioare, pe burtă, de-a bușilea. Urc toți munții pe brînci. TULBURE, V. R. 19. M-am lungit pe brînci lîngă foc. GALACTION, O. I 66. Ca niște uriași culcați pe brînci stau în neclintire, de jur împrejur, dealuri nesfîrșite. VLAHUȚĂ, O. A. 153. Și-au prăpădit papucii, fugind mai mult pe brînci decît în picioare. CREANGĂ, A. 79. A cădea (sau a da) în (sau pe) brînci = a) a cădea în mîini, a se sprijini în cădere cu mîinile de pămînt. El vrea să se ridice și cade-n brînci din nou. IOSIF, PATR. 71; b) fig. a cădea la pămînt (istovit de oboseală). Ne prădau logofeții, cîinoșii vătafi ai puterii, Dam în brînci sub biciul de plumb al poruncii. TOMA, C. V. 389. Mîna puternică a călărețului, care pe dată scurta frtiele, nu lăsa dobitocul obosit să cadă în brînci. CONTEMPORANUL, III 921. Muncești pînă cazi pe brînci. PANN, P. V. I 135. A munci (sau a lucra) pe brînci = a munci pînă la istovire. N-ai putea spune că se lucra pe brînci. PAS, Z. I 294. Patruzeci și opt de ani a muncit pe brînci. SAHIA, N. 94. 2. (La pl.; de obicei construit cu verbul «a da») împinsătură, izbitură (repede și neașteptată); ghiont. Din brînci și din bătăi n-o slăbește. GHEREA, ST. CR. I 186. Ce te izbești de oameni...? și-i dete brînci de-l aruncă cît colo. SLAVICI, O. I 327. Cînd cu brînci groaznice, cînd cu dinte Apărîndu-să, sugrumă și ucide. BUDAI-DELEANU, Ț. 171. ◊ Expr. A-i da inima brînci = a se simți împins către ceva, a simți un imbold pentru (a face) ceva. Inima îi dete brînci, și ea nu se putu opri, ci îl sărută. ISPIRESCU, L. 47. 3. (Regional) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. V. gheară. Să ne scăpăm stăpînul din brîncile lupului. RETEGANUL, P. III 41. Să fiu cîne-n patru brînci! BIBICESCU, P. P. 388. ◊ Compuse: brînca-porcului = a) plantă erbacee cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia Scopolii); b) cinsteț (Salvia glutinosa); brînca-ursului = a) crucea-pămîntului; b) pedicuță (Lycopodium cluvatum). – Variantă: (2) brînci (ISPIRESCU, L. 108) s. m.

BRÎNCÍ2 vb. IV v. îmbrînci.

BRÎNCI1 s. m. v. brîncă2.

ÎMBRÎNCÍ, îmbrîncesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la persoane) A împinge cu violență, a respinge în mod brusc, a da brînci. Ducîndu-l pe poarta curții, mai mult mort decît viu, îl îmbrînciră în mulțime. NEGRUZZI, S. I 156. Toți o îmbrînciră zicîndu-i să iasă afară. ȘEZ. VI 175. Pe-Oprișanu-l apuca Și pe scări îl îmhrîncea. ALECSANDRI, P. P. 204. ◊ Refl. reciproc. Te-ai băgat cu el printre vînzătorii de ziare, care se îmbrînceau și se ghionteau. PAS, Z. I 166. Arnăuții se-mbrîncea, Pe Iordachi s-arunca. ALECSANDRI, P. P. 182. (Poetic) Valurile vin să se joace-n nisip, Îmbrîncindu-se unul pe altul. LESNEA, I. 38. – Variantă: brînci vb. IV.

arată toate definițiile

Intrare: brânci (ghiont)
brânci1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brânci
  • brânciul
  • brânciu‑
plural
  • brânci
  • brâncii
genitiv-dativ singular
  • brânci
  • brânciului
plural
  • brânci
  • brâncilor
vocativ singular
plural
brânci2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brânci
  • brânciul
  • brânciu‑
plural
  • brânciuri
  • brânciurile
genitiv-dativ singular
  • brânci
  • brânciului
plural
  • brânciuri
  • brânciurilor
vocativ singular
plural
brâncă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brâncă
  • brânca
plural
  • brânci
  • brâncile
genitiv-dativ singular
  • brânci
  • brâncii
plural
  • brânci
  • brâncilor
vocativ singular
plural
Intrare: brânci (vb.)
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • brânci
  • brâncire
  • brâncit
  • brâncitu‑
  • brâncind
  • brâncindu‑
singular plural
  • brâncește
  • brânciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brâncesc
(să)
  • brâncesc
  • brânceam
  • brâncii
  • brâncisem
a II-a (tu)
  • brâncești
(să)
  • brâncești
  • brânceai
  • brânciși
  • brânciseși
a III-a (el, ea)
  • brâncește
(să)
  • brâncească
  • brâncea
  • brânci
  • brâncise
plural I (noi)
  • brâncim
(să)
  • brâncim
  • brânceam
  • brâncirăm
  • brânciserăm
  • brâncisem
a II-a (voi)
  • brânciți
(să)
  • brânciți
  • brânceați
  • brâncirăți
  • brânciserăți
  • brânciseți
a III-a (ei, ele)
  • brâncesc
(să)
  • brâncească
  • brânceau
  • brânci
  • brânciseră
Intrare: brânca-porcului
brânca-porcului substantiv feminin articulat
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brânca-porcului
plural
genitiv-dativ singular
  • brâncii-porcului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: brânca-ursului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brânca-ursului
plural
genitiv-dativ singular
  • brâncii-ursului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: brâncă (boală, plantă)
brâncă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brâncă
  • brânca
plural
  • brânci
  • brâncile
genitiv-dativ singular
  • brânci
  • brâncii
plural
  • brânci
  • brâncilor
vocativ singular
plural
brâncă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brâncă
  • brânca
plural
  • brânce
  • brâncele
genitiv-dativ singular
  • brânce
  • brâncei
plural
  • brânce
  • brâncelor
vocativ singular
plural
Intrare: brâncă (labă)
brâncă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brâncă
  • brânca
plural
  • brânci
  • brâncile
genitiv-dativ singular
  • brânci
  • brâncii
plural
  • brânci
  • brâncilor
vocativ singular
plural
Intrare: brâncă (mână)
brâncă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brâncă
  • brânca
plural
  • brânci
  • brâncile
genitiv-dativ singular
  • brânci
  • brâncii
plural
  • brânci
  • brâncilor
vocativ singular
plural
Intrare: îmbrânci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbrânci
  • ‑mbrânci
  • îmbrâncire
  • ‑mbrâncire
  • îmbrâncit
  • ‑mbrâncit
  • îmbrâncitu‑
  • ‑mbrâncitu‑
  • îmbrâncind
  • ‑mbrâncind
  • îmbrâncindu‑
  • ‑mbrâncindu‑
singular plural
  • îmbrâncește
  • ‑mbrâncește
  • îmbrânciți
  • ‑mbrânciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbrâncesc
  • ‑mbrâncesc
(să)
  • îmbrâncesc
  • ‑mbrâncesc
  • îmbrânceam
  • ‑mbrânceam
  • îmbrâncii
  • ‑mbrâncii
  • îmbrâncisem
  • ‑mbrâncisem
a II-a (tu)
  • îmbrâncești
  • ‑mbrâncești
(să)
  • îmbrâncești
  • ‑mbrâncești
  • îmbrânceai
  • ‑mbrânceai
  • îmbrânciși
  • ‑mbrânciși
  • îmbrânciseși
  • ‑mbrânciseși
a III-a (el, ea)
  • îmbrâncește
  • ‑mbrâncește
(să)
  • îmbrâncească
  • ‑mbrâncească
  • îmbrâncea
  • ‑mbrâncea
  • îmbrânci
  • ‑mbrânci
  • îmbrâncise
  • ‑mbrâncise
plural I (noi)
  • îmbrâncim
  • ‑mbrâncim
(să)
  • îmbrâncim
  • ‑mbrâncim
  • îmbrânceam
  • ‑mbrânceam
  • îmbrâncirăm
  • ‑mbrâncirăm
  • îmbrânciserăm
  • ‑mbrânciserăm
  • îmbrâncisem
  • ‑mbrâncisem
a II-a (voi)
  • îmbrânciți
  • ‑mbrânciți
(să)
  • îmbrânciți
  • ‑mbrânciți
  • îmbrânceați
  • ‑mbrânceați
  • îmbrâncirăți
  • ‑mbrâncirăți
  • îmbrânciserăți
  • ‑mbrânciserăți
  • îmbrânciseți
  • ‑mbrânciseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbrâncesc
  • ‑mbrâncesc
(să)
  • îmbrâncească
  • ‑mbrâncească
  • îmbrânceau
  • ‑mbrânceau
  • îmbrânci
  • ‑mbrânci
  • îmbrânciseră
  • ‑mbrânciseră
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • brânci
  • brâncire
  • brâncit
  • brâncitu‑
  • brâncind
  • brâncindu‑
singular plural
  • brâncește
  • brânciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brâncesc
(să)
  • brâncesc
  • brânceam
  • brâncii
  • brâncisem
a II-a (tu)
  • brâncești
(să)
  • brâncești
  • brânceai
  • brânciși
  • brânciseși
a III-a (el, ea)
  • brâncește
(să)
  • brâncească
  • brâncea
  • brânci
  • brâncise
plural I (noi)
  • brâncim
(să)
  • brâncim
  • brânceam
  • brâncirăm
  • brânciserăm
  • brâncisem
a II-a (voi)
  • brânciți
(să)
  • brânciți
  • brânceați
  • brâncirăți
  • brânciserăți
  • brânciseți
a III-a (ei, ele)
  • brâncesc
(să)
  • brâncească
  • brânceau
  • brânci
  • brânciseră
verb (V10)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbrânca
  • ‑mbrânca
  • îmbrâncare
  • ‑mbrâncare
  • îmbrâncat
  • ‑mbrâncat
  • îmbrâncatu‑
  • ‑mbrâncatu‑
  • îmbrâncând
  • ‑mbrâncând
  • îmbrâncându‑
  • ‑mbrâncându‑
singular plural
  • îmbrâncă
  • ‑mbrâncă
  • îmbrâncați
  • ‑mbrâncați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbrânc
  • ‑mbrânc
(să)
  • îmbrânc
  • ‑mbrânc
  • îmbrâncam
  • ‑mbrâncam
  • îmbrâncai
  • ‑mbrâncai
  • îmbrâncasem
  • ‑mbrâncasem
a II-a (tu)
  • îmbrânci
  • ‑mbrânci
(să)
  • îmbrânci
  • ‑mbrânci
  • îmbrâncai
  • ‑mbrâncai
  • îmbrâncași
  • ‑mbrâncași
  • îmbrâncaseși
  • ‑mbrâncaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbrâncă
  • ‑mbrâncă
(să)
  • îmbrânce
  • ‑mbrânce
  • îmbrânca
  • ‑mbrânca
  • îmbrâncă
  • ‑mbrâncă
  • îmbrâncase
  • ‑mbrâncase
plural I (noi)
  • îmbrâncăm
  • ‑mbrâncăm
(să)
  • îmbrâncăm
  • ‑mbrâncăm
  • îmbrâncam
  • ‑mbrâncam
  • îmbrâncarăm
  • ‑mbrâncarăm
  • îmbrâncaserăm
  • ‑mbrâncaserăm
  • îmbrâncasem
  • ‑mbrâncasem
a II-a (voi)
  • îmbrâncați
  • ‑mbrâncați
(să)
  • îmbrâncați
  • ‑mbrâncați
  • îmbrâncați
  • ‑mbrâncați
  • îmbrâncarăți
  • ‑mbrâncarăți
  • îmbrâncaserăți
  • ‑mbrâncaserăți
  • îmbrâncaseți
  • ‑mbrâncaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbrâncă
  • ‑mbrâncă
(să)
  • îmbrânce
  • ‑mbrânce
  • îmbrâncau
  • ‑mbrâncau
  • îmbrânca
  • ‑mbrânca
  • îmbrâncaseră
  • ‑mbrâncaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brânci

etimologie:

brânci (ghiont) brâncă

  • 1. popular (la) plural (În forma brânci; de obicei construit cu verbul «a da») Izbitură bruscă cu mâinile.
    exemple
    • Din brînci și din bătăi n-o slăbește. GHEREA, ST. CR. I 186.
      surse: DLRLC
    • Ce te izbești de oameni...? și-i dete brînci de-l aruncă cît colo. SLAVICI, O. I 327.
      surse: DLRLC
    • Cînd cu brînci groaznice, cînd cu dinte Apărîndu-să, sugrumă și ucide. BUDAI-DELEANU, Ț. 171.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A da brânci = îmbrânci
      surse: NODEX
    • 1.2. expresie A-i da inima brânci = a simți un imbold pentru (a face) ceva.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Inima îi dete brînci, și ea nu se putu opri, ci îl sărută. ISPIRESCU, L. 47.
        surse: DLRLC

etimologie:

brânca-porcului

  • 1. Plantă erbacee cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia scopolii).
    surse: DEX '09 DLRLC
  • surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

brânca-ursului

etimologie:

brâncă (boală, plantă) salicornia

  • 1. (numai) singular Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și apariția unor pete violacee, în special pe abdomen.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 2. (numai) singular popular Boală infecțioasă, manifestată prin inflamarea și înroșirea pielii, prin dureri și stare febrilă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: erizipel orbalț (boală) un exemplu
    exemple
    • Mai știu hacuri multe încă Pentru cei ce zac de brîncă. ALECSANDRI, T. 105.
      surse: DLRLC
  • 3. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară (Salicornia herbacea)
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
  • 4. Ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrântă, prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum).
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

brâncă (labă)

  • 1. regional Partea de jos a picioarelor animalelor.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: labă 2 exemple
    exemple
    • Să ne scăpăm stăpînul din brîncile lupului. RETEGANUL, P. III 41.
      surse: DLRLC
    • Să fiu cîne-n patru brînci! BIBICESCU, P. P. 388.
      surse: DLRLC

etimologie:

brâncă (mână)

  • 1. regional (În limba literară numai în locuțiuni și expresii) Fiecare dintre cele două membre superioare ale corpului omenesc; mână.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: mână un exemplu
    exemple
    • Domnul Romii cu fulgerul în brîncă Lega și dezlega după voie. BUDAI-DELEANU, Ț. 150.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială Pe (sau în) brânci = pe mâini și pe picioare, de-a bușilea, târându-se.
      surse: DEX '09 NODEX
    • 1.2. expresie A merge (sau a fugi, a se urca, a se târî) pe brânci = (în opoziție cu a merge etc. în picioare) a merge (sau a fugi, a se urca, a se târî) pe mâini și pe picioare, de-a bușilea.
      surse: DEX '09 DLRLC 4 exemple
      exemple
      • Urc toți munții pe brînci. TULBURE, V. R. 19.
        surse: DLRLC
      • M-am lungit pe brînci lîngă foc. GALACTION, O. I 66.
        surse: DLRLC
      • Ca niște uriași culcați pe brînci stau în neclintire, de jur împrejur, dealuri nesfîrșite. VLAHUȚĂ, O. A. 153.
        surse: DLRLC
      • Și-au prăpădit papucii, fugind mai mult pe brînci decît în picioare. CREANGĂ, A. 79.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A cădea (sau a da) în (sau pe) brânci = a cădea în mâini, a se sprijini în cădere cu mâinile de pământ.
      surse: DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • El vrea să se ridice și cade-n brînci din nou. IOSIF, PATR. 71.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A cădea (sau a da) în (sau pe) brânci = a cădea istovit (de oboseală).
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX 3 exemple
      exemple
      • Ne prădau logofeții, cîinoșii vătafi ai puterii, Dam în brînci sub biciul de plumb al poruncii. TOMA, C. V. 389.
        surse: DLRLC
      • Mîna puternică a călărețului, care pe dată scurta frîiele, nu lăsa dobitocul obosit să cadă în brînci. CONTEMPORANUL, III 921.
        surse: DLRLC
      • Muncești pînă cazi pe brînci. PANN, P. V. I 135.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A munci (sau a da, a lucra) pe (sau în) brânci = a munci până la istovire.
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • N-ai putea spune că se lucra pe brînci. PAS, Z. I 294.
        surse: DLRLC
      • Patruzeci și opt de ani a muncit pe brînci. SAHIA, N. 94.
        surse: DLRLC

etimologie:

îmbrânci îmbrâncire brânci îmbrânca

  • 1. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: brânci ghionti respinge împinge 6 exemple
    exemple
    • Ducîndu-l pe poarta curții, mai mult mort decît viu, îl îmbrînciră în mulțime. NEGRUZZI, S. I 156.
      surse: DLRLC
    • Toți o îmbrînciră zicîndu-i să iasă afară. ȘEZ. VI 175.
      surse: DLRLC
    • Pe-Oprișanu-l apuca Și pe scări îl îmhrîncea. ALECSANDRI, P. P. 204.
      surse: DLRLC
    • Te-ai băgat cu el printre vînzătorii de ziare, care se îmbrînceau și se ghionteau. PAS, Z. I 166.
      surse: DLRLC
    • Arnăuții se-mbrîncea, Pe Iordachi s-arunca. ALECSANDRI, P. P. 182.
      surse: DLRLC
    • poetic Valurile vin să se joace-n nisip, Îmbrîncindu-se unul pe altul. LESNEA, I. 38.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + brâncă
    surse: DEX '98 DEX '09