îmbrâncitură sf [At: NEGRUZZI, S. I, 21 / Pl: ~ri / E: îmbrânci + -(i)tură] 1-4 Îmbrâncire (1-4). 5 Ghiont.

ÎMBRÎNCĂTURĂ = ÎMBRÎNCITURĂ: îl ~ aruncă pe ucigaș pe canapea (NEGR.).

ÎMBRÎNCITURĂ (pl. -turi) sf. 1 Faptul de a îmbrînci ¶ 2 Brînci, împinsătură: Glumește numai cu gura, iar nu și cu ’mbrîncitura (PANN).

ÎMBRÎNCITURĂ, îmbrîncituri, s. f. Faptul de a (se) îmbrînci; brînci.

îmbrîncitúră f., pl. ĭ. Brîncă (acțiunea și modu de a îmbrînci): din doŭă îmbrînciturĭ l-a dat afară. – Și -ătură.

îmbrâncitură s. f., g.-d. art. îmbrânciturii; pl. îmbrâncituri

îmbrâncitură s. f., g.-d. art. îmbrânciturii; pl. îmbrâncituri

îmbrâncitură s. f., g.-d. art. îmbrânciturii; pl. îmbrâncituri

ÎMBRÂNCITURĂ s. 1. v. îmbrâncire. 2. (concr.) brânci, ghiont, izbitură, îmbrânceală, împinsătură, (reg.) ghiold, ștos, (Mold.) bleandă, dupac, (Ban.) poancă, (prin Olt. și Munt.) potârnog. (O ~ zdravănă.)

ÎMBRÎNCITURĂ s. 1. ghiontire, îmboldire, îmbrînceală, îmbrîncire, împingere, înghionteală, inghiontire, (reg.) înghioldeală, înghioldire. 2. brînci, ghiont, izbitură, îmbrînceală, împinsătură, (reg.) ghiold, ștos, (Mold.) bleandă, dupac, (Ban.) poancă, (prin Olt. și Munt.) potîrnog.