Definiția cu ID-ul 949170:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
brâncă1, brânci, s.f. – Mână: „Dimineața s-o sculat, / Cofa-n brâncă o luat” (D. Pop, 1978: 332; Băsești, Codru). Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). – Lat. branca „labă; braț” (Pușcariu, CDDE, DEX, MDA); probabil termen autohton (Brâncuș, 1983). Cuv. rom. > magh. bringa (Edelspacher, cf. DER).