2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bolând, ~ă [At: (sec. XVIII) IORGA, S. D. XIII, 241 / V: ~lănd, bolân, ~lond / Pl: ~nzi, ~e / E: mg bolond] 1-2 smf, a (Trs; Ban) Nebun. 3-4 smf, a (Ban) (Om) prost. 5-6 smf, a (îf bolond) Domol și cumsecade. 7 a (Reg) Grosolan. corectată

BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.

BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit, nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.

BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Magh. bolond.

bolând a. Mold. și Tr. năuc: copil bolând. [Ung. BOLOND, prost, nebun].

bolúnd, ~ă smf, a vz bolând

BOLÚND, -Ă adj. v. bolând.

BOLÚND, -Ă adj. v. bolând.

BOLÚND, -Ă adj. v. bolând.

BOLÎ́ND, -Ă, bolînzi, -de, adj. (Transilv., Bucov., Ban.) Nebun, nerod, smintit.

BOLUND adj. (Ban.) Nebun, smintit; nerod, prost. Demens. Bolund. Bolond. LEX. MARS. 199. Insipiens. Bolund. Bolond. LEX. MARS., 218. Variante: bolond (LEX. MARS., 218). Etimologie: magh. bolond. Vezi și bolonșag, bolonzește, bolunzi, bolunzie. Cf. aluzit, buiac (4), nerod, șod (1), zălud. adjectiv corectată

bolî́nd, -ă adj. (ung. bolond, nebun. V. bălăbănesc). Trans. Mold. Prost, tîmpit. – Și bolund.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bolấnd(reg.) adj. m., pl. bolấnzi; f. bolấndă, pl. bolấnde

bolând adj. m., pl. bolânzi; f. sg. bolândă, pl. bolânde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BOLÂND adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.

bolînd adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.

romon-bolund s. v. ROMANIȚĂ NEADEVĂRATĂ. ROMANIȚĂ NEMIROSITOARE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bolând (bolấndă), adj. – Nebun, smintit, nerod. – Var. bolund, bolond. Mag. bolond (Cihac, II, 483; Pascu, Suf., 53; Gáldi, Dict., 109). Se folosește în Trans.Der. bolândăriță, s. f. (laur, Datura stramonium); bolândatic, adj. (într-o ureche, sărit); bolânzeală, s. f. (laur); bolânzi, vb. (a-și pierde mințile, a înnebuni); bolânzie, s. f. (nebunie).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bolúnd, -ă, bolunzi, -de, (bolând), adj. – (reg.) Smintit, nebun. Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). – Din magh. bolond „nebun” (Scriban, Șăineanu, Cihac, Pascu, MDA).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BOLÎND subst., var. ard. bolund < magh. bolond „nebun”. 1. Bolîndu poreclă și epitet; Bolăndu, D. (Șchei III). 2. Bolunduț moț (Viciu 32). 3. Bolăndău, Gl. (Sur III).

Intrare: bolând
bolând adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bolând
  • bolândul
  • bolându‑
  • bolândă
  • bolânda
plural
  • bolânzi
  • bolânzii
  • bolânde
  • bolândele
genitiv-dativ singular
  • bolând
  • bolândului
  • bolânde
  • bolândei
plural
  • bolânzi
  • bolânzilor
  • bolânde
  • bolândelor
vocativ singular
plural
bolund adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM, Scriban
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bolund
  • bolundul
  • bolundu‑
  • bolundă
  • bolunda
plural
  • bolunzi
  • bolunzii
  • bolunde
  • bolundele
genitiv-dativ singular
  • bolund
  • bolundului
  • bolunde
  • bolundei
plural
  • bolunzi
  • bolunzilor
  • bolunde
  • bolundelor
vocativ singular
plural
Intrare: Bolând
Bolând nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bolând
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)