2 intrări

20 de definiții

bolấnd, -ă [At: (sec. XVIII) IORGA, S. D. XIII, 241 / V: -lănd, bolân, -lond / Pl: ~nzi, -e / E: mg bolond] 1-2 smf a (Trs; Ban) Nebun. 3-4 smf a (Ban) (Om) prost. 5-6 smf a (îf bolond) Domol și cumsecade. 4 a (Reg) Grosolan.

BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.

BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit, nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond.

BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Magh. bolond.

bolấnd^ (reg.) adj. m., pl. bolấnzi; f. bolấndă, pl. bolấnde

bolând adj. m., pl. bolânzi; f. sg. bolândă, pl. bolânde

BOLÂND adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.

bolând (bolấndă), adj. – Nebun, smintit, nerod. – Var. bolund, bolond. Mag. bolond (Cihac, II, 483; Pascu, Suf., 53; Gáldi, Dict., 109). Se folosește în Trans.Der. bolândăriță, s. f. (laur, Datura stramonium); bolândatic, adj. (într-o ureche, sărit); bolânzeală, s. f. (laur); bolânzi, vb. (a-și pierde mințile, a înnebuni); bolânzie, s. f. (nebunie).

bolând a. Mold. și Tr. năuc: copil bolând. [Ung. BOLOND, prost, nebun].

bolúnd, ~ă smf a vz bolând

BOLÚND, -Ă adj. v. bolând.

BOLÚND, -Ă adj. v. bolând.

BOLÎ́ND, -Ă, bolînzi, -de, adj. (Transilv., Bucov., Ban.) Nebun, nerod, smintit.

BOLÚND, -Ă adj. v. bolând.

bolî́nd, -ă adj. (ung. bolond, nebun. V. bălăbănesc). Trans. Mold. Prost, tîmpit. – Și bolund.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

bolî́nd adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.

romon-bolúnd s. v. ROMANIȚĂ NEADEVĂRATĂ. ROMANIȚĂ NEMIROSITOARE.

bolúnd, -ă, bolunzi, -de, (bolând), adj. – (reg.) Smintit, nebun. Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). – Din magh. bolond „nebun” (Scriban, Șăineanu, Cihac, Pascu, MDA).

BOLÎND subst., var. ard. bolund < magh. bolond „nebun”. 1. Bolîndu poreclă și epitet; Bolăndu, D. (Șchei III). 2. Bolunduț moț (Viciu 32). 3. Bolăndău, Gl. (Sur III).

Intrare: bolând
bolând adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bolând bolândul bolândă bolânda
plural bolânzi bolânzii bolânde bolândele
genitiv-dativ singular bolând bolândului bolânde bolândei
plural bolânzi bolânzilor bolânde bolândelor
vocativ singular
plural
bolund
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM, Scriban
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bolund bolundul bolundă bolunda
plural bolunzi bolunzii bolunde bolundele
genitiv-dativ singular bolund bolundului bolunde bolundei
plural bolunzi bolunzilor bolunde bolundelor
vocativ singular
plural
Intrare: Bolând
Bolând
nume propriu (I3)