BOLÂND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. [Var.: bolund, -ă adj.] – Din magh. bolond.

bolând, ~ă [At: (sec. XVIII) IORGA, S. D. XIII, 241 / V: ~lănd, bolân, ~lond / Pl: ~nzi, ~e / E: mg bolond] 1-2 smf, a (Trs; Ban) Nebun. 3-4 smf, a (Ban) (Om) prost. 5-6 smf, a (îf bolond) Domol și cumsecade. 7 a (Reg) Grosolan. corectat(ă)

BOLÂND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit, nerod, prost. [Var.: bolund, -ă adj.] – Din magh. bolond.

bolând a. Mold. și Tr. năuc: copil bolând. [Ung. BOLOND, prost, nebun].

BOLI, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) A zăcea bolnav, a fi bolnav timp îndelungat. – Din sl. bolĕti.

bola v vz boli

bolănd smf, a vz bolând

bolân, ~ă a vz bolând

boli [At: MOXA, 361/5 / V: bola / Pzi: ~lesc / E: vsl болити] (Pop) 1 vi A fi bolnav (timp îndelungat). 2 vi A zăcea la pat. 3 vi (Îe) A ~ cu inima A suferi moral. 4 vt (În descântece) A îmbolnăvi.

bolond, ~ă a vz bolănd

bolund, ~ă smf, a vz bolând

boli vb. IV. intr. (pop.) A zăcea bolnav, a fi bolnav timp îndelungat, a suferi mult timp de o boală. Pipăruș era cam chior. Și totdeauna-n mărțișor Bolea de tuse și de friguri (COȘB.). ◊ A boli la pat v. pat. A boli pe picioare v. picior. • prez.ind. -esc. /<sl. veche болѣтн.

bolînd, -ă adj. (reg.) Nebun, smintit; nerod, prost. • pl. -înzi, -înde. și bolund, -ă adj. /<magh. bolond.

bolund, -ă s.m., s.f., adj. v. bolînd.

BOLI (-lesc) vb. intr. 🩺 A fi bolnav, a zăcea de o boală lungă: de te bolnăvești, nu te da lenii, că bolești mult (JIP.); vitele boleau și mureau p’un capăt (DLVR.) [vsl. bolěti].

BOLÎND, BOLUND adj. Tr.-Carp. Smintit, nerod, nebun: copilul se face bolînd și tîmp la minte (MAR.) [ung. bolond].

❍BOLUND... 👉 BOLÎND...

BOLI, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A zăcea bolnav, a fi bolnav timp îndelungat. – Din sl. bolĕti.

BOLI, bolesc, vb. IV. Intranz. (Uneori urmat de determinări prin care se arată felul bolii) A suferi de o boală lungă sau cronică, a fi bolnav timp mai îndelungat, a zăcea la pat. Țața Niculina a spus mamei că Tică al ei bolește de trei zile, cu gîlci și fierbințeli. PAS, Z. I 215. Atîta numai știm noi singuri Că Pipăruș era cam chior. Și totdeauna-n mărțișor Bolea de tusă și de friguri. COȘBUC, P. II 253.

BOLÎND, -Ă, bolînzi, -de, adj. (Transilv., Bucov., Ban.) Nebun, nerod, smintit.

BOLI, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A fi bolnav timp mai îndelungat; a suferi de o boală lungă sau cronică. – Slav (v. sl. bolĕti).

BOLÎND, -Ă, bolînzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit; nerod. [Var.: bolund, -ă adj.] – Magh. bolond.

BOLUND, -Ă adj. v. bolînd.

A BOLI ~esc intranz. pop. A suferi de o boală; a fi bolnav timp mai îndelungat.

bolì v. a fi sau a zăcea bolnav: copiii când bolesc de boala câinească ISP. [V. boală].

bolésc v. intr. (vsl. bolĭeti. V. boală pri- și războiesc). Îs bolnav: a bolit mult timp.

bolînd, -ă adj. (ung. bolond, nebun. V. bălăbănesc). Trans. Mold. Prost, tîmpit. – Și bolund.

bolúnd V. bolînd.

bolând (reg.) adj. m., pl. bolânzi; f. bolândă, pl. bolânde

bolând(reg.) adj. m., pl. bolânzi; f. bolândă, pl. bolânde

bolând adj. m., pl. bolânzi; f. sg. bolândă, pl. bolânde

boli (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolesc, 3 sg. bolește, imperf. 1 boleam; conj. prez. 1 sg. să bolesc, 3 să bolească

boli (a ~)(pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolesc, imperf. 3 sg. bolea; conj. prez. 3 să bolească

boli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolesc, imperf. 3 sg. bolea; conj. prez. 3 sg. și pl. bolească

boli (v. boală)

boli (bolesc, bolit), vb. – A se îmbolnăvi, a se simți rău. Sl. bolĕti (Cihac, DAR); cf. boală. – Der. boleac, adj. (înv., bolnăvicios); bolie, s. f. (înv., rană).

bolînd (bolîndă), adj. – Nebun, smintit, nerod. – Var. bolund, bolond. Mag. bolond (Cihac, II, 483; Pascu, Suf., 53; Gáldi, Dict., 109). Se folosește în Trans. – Der. bolîndăriță, s. f. (laur, Datura stramonium); bolîndatic, adj. (într-o ureche, sărit); bolînzeală, s. f. (laur); bolînzi, vb. (a-și pierde mințile, a înnebuni); bolînzie, s. f. (nebunie).

BOLÎND subst., var. ard. bolund < magh. bolond „nebun”. 1. Bolîndu poreclă și epitet; Bolăndu, D. (Șchei III). 2. Bolunduț moț (Viciu 32). 3. Bolăndău, Gl. (Sur III).

BOLÂND adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.

BOLI vb. v. zăcea.

BOLI vb. a piroti, a tînji, a zăcea, (pop.) a gogi, (reg.) a zălezi, (Munt. și Olt.) a tiromi. (înv.) a lîncezi. (~ de multă vreme in pat.)

bolînd adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.

romon-bolund s. v. ROMANIȚĂ NEADEVĂRATĂ. ROMANIȚĂ NEMIROSITOARE.

BOLOND adj. v. bolund. adjectiv

BOLUND adj. (Ban.) Nebun, smintit; nerod, prost. Demens. Bolund. Bolond. LEX. MARS. 199. Insipiens. Bolund. Bolond. LEX. MARS., 218. Variante: bolond (LEX. MARS., 218). Etimologie: magh. bolond. Vezi și bolonșag, bolonzește, bolunzi, bolunzie. Cf. aluzit, buiac (4), nerod, șod (1), zălud. adjectiv corectat(ă)

boli, bolesc, v.i. A zace pe pat; a fi bolnav: „Lerman zace și bolește” (Calendar, 1980: 4). – Din sl. bolĕti (DEX, MDA).

bolund, -ă, bolunzi, -de, (bolând), adj. (reg.) Smintit, nebun. ■ Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). – Din magh. bolond „nebun” (Scriban, MDA).

boli, bolesc, vb. intranz. – A zace pe pat; a fi bolnav: „Lerman zace și bolește” (Calendar, 1980: 4). – Din sl. bolĕti (Cihac, DEX, MDA).

bolund, -ă, bolunzi, -de, (bolând), adj. – (reg.) Smintit, nebun. Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). – Din magh. bolond „nebun” (Scriban, Șăineanu, Cihac, Pascu, MDA).

boli, bolesc, vb. intranz. – A zace pe pat; a fi bolnav: „Lerman zace și bolește” (Calendar 1980: 4). – Din sl. bolĕti (DEX).