12 definiții pentru descreierat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

descreierat, ~ă smf, a [At: CĂLINESCU, I. 48 / Pl: ~ați, ~e / E: des- + creier cdp fr écervelé] 1-2 (Om) lipsit de rațiune. 3-4 (Om) nebun.

DESCREIERÁT, -Ă, descreierați, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Lipsit de rațiune, fără minte; smintit, nebun, nesăbuit. – Pref. des- + creier + suf. -at (după fr. écervelé).

DESCREIERÁT, -Ă, descreierați, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Lipsit de rațiune, fără minte; smintit, nebun, nesăbuit. – Des1- + creier + suf. -at (după fr. écervelé).

DESCREIERÁT, -Ă, descreierați, -te, adj. (Despre persoane, p. ext. despre manifestări ale lor) Fără minte, smintit, nebun, nesăbuit. În zîmbetul descreierat al lui Eftimie, începu să pătrundă o strălucire slabă de trezie. DUMITRIU, N. 243. ◊ (Substantivat) Ce nebunii au încolțit în capul d-tale de descreierat? CAMIL PETRESCU, T. I 155.

DESCREIERÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre oameni) Care și-a pierdut facultatea de a judeca normal; ieșit din minți; smintit; scrântit; țicnit. [Sil. -cre-ie-] /des- + creier + suf. ~at

descreierat a. și m. nebun. [Modelat după fr. écervelé].

*descreĭerát, -ă adj. și s. (după fr. écervelé). Fără creĭer, smintit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descreierát adj. m., pl. descreieráți; f. descreierátă, pl. descreieráte

descreierát adj. m., pl. descreieráți; f. sg. descreierátă, pl. descreieráte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCREIERÁT adj., s. 1. adj. v. smintit. 2. adj., s. v. nebun.

DESCREIERAT adj., s. 1. adj. aiurea, aiurit, bezmetic, nebun, smintit, țicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu, (rar) dezmetic, (pop.) deșucheat, pălăvatic, silhui, (înv. și reg.) prilestit, (reg.) șucheat, tui, (Mold.) tuieș, zălud, zărghit, (înv.) turluliu, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) smucit, trăsnit, țăcănit. (Ce tip ~!) 2. adj., s. alienat, dement, înnebunit, nebun, smintit, țicnit, (livr. și peior.) sonat, (pop. și fam.) apucat, candriu, căpiat, deșucheat, strecheat, (înv. și reg.) nerod, (reg.) prost, (Transilv., Maram. și Ban.) bolînd, (Ban.) pălăurat, (Olt. și Munt.) primit, (Mold.) zăluzit, zărghit, (fig.) săltat, sărit, scrîntit, țăcănit. (O persoană ~.)

Intrare: descreierat
descreierat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descreierat
  • descreieratul
  • descreieratu‑
  • descreiera
  • descreierata
plural
  • descreierați
  • descreierații
  • descreierate
  • descreieratele
genitiv-dativ singular
  • descreierat
  • descreieratului
  • descreierate
  • descreieratei
plural
  • descreierați
  • descreieraților
  • descreierate
  • descreieratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)