grosolan, ~ă a [At: (a. 1832) URICARIUL X, 402/20 / Pl: ~i, ~e / E: it grossolano] 1 (D. oameni și manifestările lor) Lipsit de delicatețe Si: nepoliticos, necioplit. 2 (D. obiecte) Insuficient prelucrat sau prelucrat în mod sumar Si: brut, necizelat.

GROSOLAN, -Ă, grosolani, -e, adj. 1. (Despre oameni și despre manifestările lor) Lipsit de delicatețe, de finețe în felul de a se purta cu alții; nepoliticos, bădăran, brutal, necioplit. Purtare grosolană. ▭ Caragiale își ridiculizează personajele și pentru structura lor sufletească grosolană. IBRĂILEANU, SP. CR. 228. Boierii de atunci erau naivi, cei de astăzi sînt adînci; aceia erau grosolani, din topor, aceștia sînt cilibii și subțiri. CARAGIALE, O. III 163. ◊ (Substantivat) O dragoste frumoasă și gingașă este un lucru de preț, pentru care ești invidiat și care se apără de poftele celor cinici și grosolani. CAMIL PETRESCU, T. II 36. 2. Lipsit de finețe, insuficient prelucrat; brut, necizelat. Priveam cu mirare la schița grosolană, care cuprindea planul temeliei. SADOVEANU, O. V 492. Sub scoarța atît de grosolană cu care sînt acoperit... am și eu în sufletul meu multă simțire. CARAGIALE, O. VII 494. ◊ (Adverbial) Erau la cealaltă masă, de lemn cioplit grosolan, localnicii statornici, în straiele lor aspre de cînepă și păr. C. PETRESCU, R. DR. 3.

GROSOLAN, -Ă adj. Nepoliticos, necioplit. ♦ Insuficient prelucrat, brut, necizelat. [< it. grossolano].

GROSOLAN, -Ă adj. 1. nepoliticos, necioplit. 2. insuficient prelucrat, brut. (< it. grossolano)

GROSOLAN ~ă (~i, ~e) 1) Care vădește lipsă de delicatețe; fără menajamente; brutal. 2) Care este lipsit de finețe. Gusturi ~e. 3) Care este de calitate proastă sau care este insuficient prelucrat; grosier. /<it. grossolano

grosolan a. 1. gros țesut: cojoc grosolan; 2. fig. necioplit, nepoliticos: om grosolan, cuvinte grosolane. [It. GROSSOLANO].

*grosolán, -ă adj. (it. grossolano). Din topor, ordinar, fără fineță: cuțit, masă, pahar, postav grosolan. Fig. Necĭoplit, aspru, brut: om grosolan, vorbă grosolană. Adv. În mod grosolan: a lucra, a vorbi grosolan. V. grobian.

grosolan adj. m., pl. grosolani; f. grosolană, pl. grosolane

grosolan adj. m., pl. grosolani; f. grosolană, pl. grosolane

grosolan adj. m., pl. grosolani; f. sg. grosolană, pl. grosolane

GROSOLAN adj., adv., s. 1. adj. v. butucănos. 2. adj. v. brut. 3. adj., adv. primitiv, rudimentar. (Grindă cioplită ~.) 4. adj. v. ordinar. 5. adj., s. v. mitocan. 6. adj. v. mitocănesc. 7. adv. v. mitocănește. 8. adj. (livr.) cras. (O ignoranță ~.)

GROSOLAN adj., adv., s. 1. adj. butucănos, necioplit, (reg.) butucos. (Un obiect ~.) 2. adj. brut, necioplit, necizelat, nefinisat, neprelucrat, (reg.) lișteav. (Material ~.) 3. adj., adv. primitiv, rudimentar. (Grindă cioplită ~.) 4. adj. comun, ordinar. (Pînză ~.) 5. adj., s. bădăran, mitocan, mîrlan, mîrlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopîrlan, vulgar, (pop.) mocan, mocîrțan, modîrlan, pădureț, rîtan, țopîrcă, (reg.) mocodan, mocofănos, modîrlău, modoran, mogîldan, necunoscător, negîndit, negreblat, (Mold.) ghiorlan, (Transilv.) grobian, (înv.) gros, (fig.) necioplit. (Un om ~.) 6. adj. bădărănesc, mahalagesc, mitocănesc, mîrlănesc, mojic, mojicesc, nepoliticos, ordinar, țopesc, țopîrlănesc, vulgar, (rar) mojicos, (fig.) necioplit. (Purtări ~.) 7. adv. bădărănește, mahalagește, mitocănește, mîrlănește, mojicește, ordinar, țărănește, vulgar. (S-a purtat ~.) 8. adj. (livr.) cras. (O ignoranță ~.)

Grosolan ≠ amabil, delicat, elegant, fin, gentil, grațios, manierat, politicos

grosolan (grosolană), adj. – Necioplit. It. grossolano (sec. XIX). – Der. grosolănie, s. f. (grosolănie).