7 intrări

85 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂȚ, bețe, s. n. 1. Bucată de lemn lungă și subțire. ◊ Expr. A pune (cuiva) bețe în roate = a face (cuiva) dificultăți pentru a zădărnici o acțiune, un plan. (Reg.) A da (ca câinele) prin băț = a fi extrem de insistent, de obraznic. A rămâne cu traista-n băț = a sărăci. A-și lua traista-n băț = a porni la drum, a pleca. ♦ (Adverbial) Drept, țeapăn, rigid. Stă băț. 2. Fig. Lovitură dată cu bățul (1). 3. Piesă în formă de vergea, care intră în alcătuirea diferitelor unelte, mașini etc. Bățul ițelor.Et. nec.

BÂT, -Ă, bâți, bâte, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Bătrân. 2. S. m. și f. Bunic. – Cf. bătrân.

BÂT, -Ă, bâți, bâte, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Bătrân. 2. S. m. și f. Bunic. – Cf. bătrân.

BẤTĂ, bâte, s. f. Băț lung și gros (cu măciulie la un capăt); ciomag, botă2, ceatlău. – Et. nec.

BẤTĂ, bâte, s. f. Băț lung și gros (cu măciulie la un capăt); ciomag, botă2, ceatlău. – Et. nec.

BEAT2, -Ă, beți, -te, adj. Care este în stare de ebrietate; aghesmuit, afumat, amețit, băut2, cherchelit, făcut2, matosit. ♦ Fig. Copleșit, amețit, tulburat de o stare sufletească foarte plăcută. Beat de fericire.Lat. bibitus.

băț [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 87 / Pl: bețe și (înv) ~uri / E: nct] 1 sn Bucată de lemn lungă și subțire (tăiată dintr-o ramură dreaptă de copac) cu diverse întrebuințări. 2 sn (Pfm; îe) A pune (cuiva) bețe în roate A face (cuiva) dificultăți spre a zădărnici o acțiune, un plan. 3 sn (Reg; pop; îe) A da (ca câinele) prin ~ A fi foarte insistent. 4 sn (Reg; îae) A fi foarte obraznic. 5 sn (Reg; îe) A rămâne cu traista-n ~ A sărăci. 6 sn (Pop; îe) A-și lua traista-n ~ A porni la drum. 7 a (Reg; îe) A feșteli ~ul A se face de râs. 8 sn (Reg; îe) A pipăi vorba cu ~ul A căuta ceartă. 9 av (Pfm) Drept și rigid. 10 sm (Îlav) De-a ~ul Pus pe ceartă. 11 sn (Pex) Lovitură dată cu bățul (1). 12 sn (Pan) Axul umbrelei. 13 sn Vergea la vatalele războiului de țesut. 14 sn Pana de răsucit a ferăstrăului de mână.

bât2, ~ă a [At: M. CHIRIȚESCU, CONV. LIT. XLIV, I 38 / E: pbl bătrân] 1 (Reg; mai ales în limbajul copiilor; Taica- (sau tata-) -u, maica- (sau mama-) -a Bătrân sau bătrână. 2 (Reg; îae) Bunic sau bunică.

bâ sf [At: ȘINCAI, HR. II 281/19 / V: bât (pl: ~e; rar ~uri) / Pl: ~e / E: nct] Băț lung și gros, de obicei cu măciulie la un capăt. corectată

beat1, ~ă a [At: CORESI, PS. 304 / V: (Mol) bat, ba / Pl: beți, bete / E: ml bibitus] 1 Amețit de băutură Si: aghesmuit, băut2, cherchelit, făcut, matosit. 2 (Fig) Copleșit, tulburat de o stare sufletească plăcută. 3 (Pfm; îe) ~ de cap Zăpăcit.

băț s.n. 1 Bucată de lemn lungă și subțire (tăiată dintr-o ramură de copac), cu diverse întrebuințări. ◊ Expr. A pune (cuiva) bețe în roate = a face (cuiva) dificultăți (pentru a zădărnici o acțiune sau un plan). A-și lua traista în băț = a pleca. A rămîne cu traista în băț = a sărăci. A vorbi (sau a răspunde) de-a bățul = a vorbi (sau a răspunde) în răspăr. (pop.) A da (ca cîinele) prin băț = a fi foarte îndrăzneț, necumpătat și obraznic. La o aruncătură de băț v. aruncătură. O azvîrlitură (de băț) v. azvîrlitură. Caută a băț v. căuta. Tinerețe-n două bețe v. tinerețe. Cu traista în băț sau traistă-n băț v. traistă. La (sau ca de) o (ori două, trei etc.) zvîrlitură (sau zvîrlituri) de băț v. zvîrlitură. ♦ (adv.) Drept, rigid. Stă băț. 2 Ext. Lovitură dată cu bățul. A primit zece bețe la palmă. 3 Băț de chibrit = chibrit. ◊ Expr. Nici (măcar) un băț de chibrit = nimic. 4 Piesă în formă de vergea, care intră în alcătuirea unor obiecte, unelte, mașini etc. Bețele tobei. • pl. bețe. /etimol. nec.

beat2, -ă adj. (despre oameni) 1 Care a băut (mai mult decît trebuie) băuturi alcoolice; care este în stare de ebrietate; băut. ◊ Expr. Beat lemn (ori clampă, criță, cuc, frînt, lemn, mangă, mort, tun, turtă etc.) de beat = beat peste măsură, foarte beat. Eu și Nae Ipingescu, ipistatul, beat frînt (CAR.). 2 Fig. Care este copleșit de o emoție puternică, tulburat de un sentiment puternic, de o stare sufletească foarte plăcută. Beat de iubire. ◊ Expr. Beat de cap = amețit; zăpăcit. • pl. beți, bete. /lat. bĭbĭtus, -a, -um.

bît, -ă adj., s.m., s.f. (reg.) 1 adj. Bătrîn. 2 s.m., s.f. art. Bunic sau bunică. - Bună dimineața, bîtule!... – Bună dimineața, Darie! (STANCU). • /probabil de la bătrîn.

bî1 s.f. 1 Băț lung și gros (cu măciulie la un capăt); ciomag, (reg.) botă. Bate-mă, Doamne, cu bîta, Nu mă bate cu urîta (POP.). ◊ Expr. (adj.) A fi bîtă = a nu ști nimic la un examen la școală. A da cu bîta în baltă v. baltă. Ajunge o bîtă la un car de (sau cu) oale v. ajunge. Trosc cu bîta-n baltă! v. trosc. 2 Lovitură dată cu un astfel de băț. Trăit pînă atunci sub grija și sub bîta baciului. • pl. -e. /<bg. бът.

blănit, -ă (pop.) Care este căptușit cu blană. • pl. -ți, -te. /v. blăni.

BĂȚ, bețe, s. n. 1. Bucată de lemn lungă și subțire. ◊ Expr. A pune (cuiva) bețe în roate = a face (cuiva) dificultăți pentru a zădărnici o acțiune, un plan. (Reg.) A da (ca câinele) prin băț = a fi extrem de insistent, de obraznic. A rămâne cu traista-n băț = a sărăci. A-și lua traista-n băț = a porni la drum, a pleca. ♦ (Adverbial) Drept țeapăn, rigid. Stă băț. 2. Fig. Lovitură cu bățul (1). 3. Piesă în formă de vergea, care intră în alcătuirea diferitelor unelte, mașini etc. Bățul ițelor.Et. nec.

BEÁT2, -Ă, beți, -te, adj. Care este în stare de ebrietate; aghesmuit, afumat, amețit, băut2 (2), cherchelit, făcut2, matosit. ♦ Fig. Copleșit, amețit, tulburat de o stare sufletească foarte plăcută. Beat de amor. Beat de fericire.Lat. bibitus.

BĂȚ, bețe, s. n. 1. Bucată de lemn lungă și subțire, tăiată de obicei dintr-o ramură de copac și avînd diverse întrebuințări. V. bîtă. Ședea ghemuit pe scara vagonului, cu un băț strîns subsuoară. DUMITRIU, N. 6. Iată vine-un sol de pace c-o năframî-n vîrf de băț. EMINESCU, O. I 146. Ajunge un băț la un car dă oale. BUDAI-DELEANU, Ț. 395. ◊ Expr. A pune (cuiva) bețe în roate = a face (cuiva) dificultăți, a pune piedici, pentru a zădărnici o acțiune sau un plan. A vorbi (sau a răspunde) de-a bățul = a vorbi (sau a răspunde) în răspăr, făcînd pe sfătosul. Numai cantonierul le răspundea de-a bățul, făcîndu-i să rîdă mereu. POPA, V. 105. A da (ca Cîinele) prin băț = a fi din cale-afară de îndrăzneț, impertinent și necumpătat. Iedul cel mare și cu cel mijlociu dau prin băț de obraznici ce erau. CREANGĂ, P. 19. A-și lua traista în băț = a porni la drum. Moșneagul... își ia traista în băț și face cum i-a zis baba. CREANGĂ, P. 74. A rămîne cu traista-n băț = a sărăci, a ajunge la sapă de lemn. ◊ (În comparații și metafore) Domnule! zice ea stăpănindu-se și stînd băț înaintea lui. EMINESCU, N. 90. Purtau... frac cafeniu deschis... cravată liliachie și guler scrobit băț. GHICA, S. 259. ♦ Băț de chibrit = chibrit. Irina bîjbîi cu mîna pe brîul hornei și dădu peste vreo două bețe de chibrituri. BUJOR, S. 106. Nici (sau măcar) un băț de chibrit = nimic. 2. Fig. Lovitură sau bătaie cu bățul. 3. Piesă în formă de vergea, care intră în alcătuirea a diferite unelte, mașini etc. Bățul ițelor. Bețele tobei.

BEAT, -Ă, beți, -te, adj. 1. Cu mintea tulburată de băuturi alcoolice, în stare de ebrietate, amețit de băutură. Vorbise fără supărare și-l lovise ca în vis. Era beat. DUMITRIU, B. F. 158. E beat, domnule judecător, nu știe ce spune. SADOVEANU, N. F. 94. ◊ Expr. Beat mort (sau turtă, lemn, tun, cuc, frînt etc.) sau mort (sau cuc trecut) de beat = beat peste măsură. Vasile se închisese în casă și zăcea beat mort toată ziua. DUMITRIU, N. 246. Doarmelămuri în locul lui altcareva dinlăuntru. E beat mort. GALAN, Z. R. 386. Măi băieți, măi... spunea Codău beat lemn. CAMILAR, N. I 196. Boierul tot bea și bea... și cînd au fost... cuc de beat... s-au prăvălit ca mort într-o parte. SBIERA, P. 224. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») îmbătat, copleșit (de un sentiment, de o impresie puternică etc.); amețit. Rizea se miră că nu-l vede beat de bucurie. DUMITRIU, B. F. 110. Beat de viață, pieptul mi-l umflu. De chiote văzduhu-ntreg să-l umplu. BENIUC, V. 55. Privirile de farmec bete Mi le-am întors cătră pămîntIar spicele jucau în vînt, Ca-n horă după-un vesel cînt. COȘBUC, P. I 176. ◊ Expr. Beat de cap = amețit; zăpăcit. ♦ (Despre om sau priviri) Tulbure, rătăcit (ca privirea unui om beat). Cu pasul slab, cu ochii beți, El a plecat, gemînd, p-afară. COȘBUC, P. I 101.

BÎT s. m. (Regional, numai în forma articulată) Bunic. Bună dimineața, bîtule!...Bună dimineața, Darie...Ce mai faci, bîtule?Bine, Darie... STANCU, D. 88.

BÎ́TĂ2, bîte, s. f. 1. Băț lung și gros, de obicei cu măciulie la un capăt; măciucă, ciomag. Îl văd copil de unsprezece ani, răzemat în bîtă ciobănește, cu opincuța strînsă pe picior și cu o căciulă mare țurcănească dată pe ceafă. VLAHUȚĂ, O. A. 290. În piepturile păstorilor tineri, răzimați c-un cot de-o stîncă și c-o mînă pe bîtă, încolțea... dorul voiniciei! EMINESCU, N. 5. Bate-mă, doamne, cu bîta, Nu mă bate cu urîta! JARNÍK-BÎBSEANU, D. 430. Ajunge o bîtă la un car de oale.Expr. A da cu bîta-n baltă v. baltă. 2. Lovitură de ciomag; bătaie; p. ext. autoritate severă (a cuiva). Știe numai de bîtă.Flăcăul... fiind trăit pîn-atunci sub grija și sub bîta baciului... nu se simțea în stare... să țină piept atîtor întrebări. GALAN, Z. R. 227.

BĂȚ, bețe, s. n. 1. Bucată de lemn lungă și subțire avînd diverse întrebuințări. ◊ Băț de chibrit = chibrit. ◊ Expr. A pune (cuiva) bețe în roate = a face (cuiva) dificultăți, pentru a zădărnici o acțiune, un plan. A da (ca cîinele) prin băț = a fi extrem de îndrazneț, de obraznic. A rămîne cu traista-n băț = a sărăci. A-și lua traista-n băț = a porni la drum. ♦ (Adverbial) Drept, țeapăn. Stă băț în fața lui. 2. Fig. Lovitură sau bătaie cu bățul (1). 3. Piesă în formă de vergea, care intră în alcătuirea diferitelor unelte, mașini etc. Bățul ițelor.

BÎT, bâți, s. m. (Reg.) Bunic.

BÎTĂ2, bîte, s. f. Băț lung și gros (cu măciulie la un capăt); ciomag. ♦ Lovitură de bîtă; bătaie.

BEÁT, -Ă, beți, -te, adj. Amețit de băutură, în stare de ebrietate. ♦ Fig. Îmbătat, copleșit de o emoție puternică; amețit; zăpăcit. – Lat. bibitus.

BĂȚ béțe n. 1) Bucată de lemn lungă și subțire (cu diferite întrebuințări). * A pune (cuiva) bețe în roate a crea greutăți pentru a zădărnici realizarea unor planuri; a pune piedici. A rămâne cu traista în ~ a ajunge pe drumuri; a se ruina; a fi falit. 2) Lovitură dată cu asemenea bucată de lemn. /Orig. nec.

BÂTĂ ~e f. Băț lung și gros, cu sau fără măciulie la capăt; măciucă; ghioagă; ciomag. /<sl. butu

BEÁT ~ă (beți, béte) 1) Care a consumat sau este sub efectul alcoolului; atins de băutură; în stare de ebrietate; băut. ~ turtă. 2) fig. Care este într-o stare sufletească foarte plăcută (din cauza unei emoții puternice). ~ de fericire. /<lat. bibitus

BÎT s. n. (Trans. SV) Sceptru. Și bîtul crăiesc îi am dat în mînă, Mai mare în Sionul mieu l-am pus. VCC, 7. Bîtul crăiesc cel de fier. VCC, 7. Etimologie: sl. bŭtŭ. substantiv neutru

băț n. baston; a pune cuiva bețe în roată, a-i pune piedici. [Singular abstras din bețe: primitiv *băt (cf. bâtă)].

bâtă f. băț lung și gros: 1. de mânat vitele; 2. ca armă la bătaie: măciucă. [Slav. BŬTŬ].

beat a. 1. care a băut prea mult; 2. fig. amețit, cu mintea orbită de pasiuni: beat de bucurie, de glorie. [Lat. *BIBITUS].

2) bat, -ă adj. pl. bețĭ, bete. Nord. Beat.

băț n., pl. bețe (cp. cu bîtă și cu ung. bot, băț, dacă nu maĭ degrabă cu lat. vitium, care, dacă s’ar fi păstrat, ar fi dat băț. P. înț., cp. cu flagel). Baston, bucată de lemn cam ca un baston saŭ ca o vărguță saŭ și maĭ mică: un băț de chibrit. Lovitură de băț: a trage cuĭva un băț.

beat, beată adj., pl. bețĭ, bete (lat. bĭbĭtus, băut, de unde s’a făcut bebetus, apoĭ bet, iar de aci beat după fem. beată și anal. luĭ treaz, breaz, maĭ ales că treaz e chear opusu luĭ beat). Tare amețit de băutură: beat de rachiŭ. Fig. Foarte emoționat (vesel): beat de bucurie, de mîndrie. – În nord bat, bată, pl. tot bețĭ, bete.

bî́tă f., pl. e (vsl. bŭtŭ, sceptru. V. botă 2). Ciomag lung (cum poartă ciobaniĭ). Lovitură dată cu un asemenea cĭomag: ĭ-a tras o bîtă. V. ghioagă, moacă 2 și țoapă 2.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bâ s. f., g.-d. art. bâtei; pl. bâte

beat1 adj. m., pl. beți; f. beată, pl. bete

beat, beată; beți, bete pl. (ca atribut se întrebuințează numai după substantiv : femeie beată); beat mort.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂȚ s., adv. 1. s. nuia, vargă, (reg.) beldie, (Transilv., Bucov. și Mold.) șteap. (L-a atins cu ~ul.) 2. s. coadă, nuia, prăjină, vargă, (reg.) beldie, paliță, prăștină, rudă, sticiu. (~ul undiței.) 3. adv. v. țeapăn.

BÂT s. v. bătrân, bunic, moș, moșneag, tată mare.

BEAT adj. amețit, băut, cherchelit, îmbătat, turmentat, (livr.) grizat, (rar) trecut, (înv. și pop.) candriu, (pop.) turlac, vâjâit, (reg.) amnărit, învinoșat, rătutit, vinos, (prin Ban.) chermeleu, (Transilv. și Maram.) șumen, (prin Transilv.) șumenit, (fam.) abțiguit, (fam. și fig.) afumat, aghesmuit, făcut, oțelit, pilit, sfințit, tămâiat, târnosit, trăsnit, turtit, (arg.) mahit, matol, matosit. (E un om ~.)

BEAT adj. v. amețit, zăpăcit.

BĂȚ s., adv. 1. s. nuia, vargă, (reg.) beldie, (Transilv., Bucov. și Mold.) șteap. (L-a atins cu ~.) 2. s. coadă, nuia, prăjină, vargă, (reg.) beldie, paliță, prăștină, rudă, sticiu. (~ undiței.) 3. adv. bățos, drept, rigid, țeapăn. (Stă ~.)

BEAT adj. amețit, băut, cherchelit, îmbătat, turmentat, (livr.) grizat, (rar) trecut, (înv. și pop.) candriu, (pop.) turlac, vîjîit, (reg.) amnărit, învinoșat, rătutit, vinos, (prin Ban.) chermeleu, (Transilv. și Maram.) șumen, (prin Transilv.) șumenit, (fam. fig.) afumat, aghesmuit, făcut, oțelit, pilit, sfințit, tămîiat, tîrnosit, trăsnit, turtit, (arg.) mahit, matol, matosit. (E un om ~.)

bît s. v. BĂTRÎN. BUNIC. MOȘ. MOȘNEAG. TATĂ MARE.

BÎ s. ciomag, măciucă, (pop.) toroipan (reg.) ghioagă, jarchină, macă, moacă, otic, pătăchie, tămînjer, tăujer, tufan, tufă, (Mold., Bucov. și Transilv.) botă, (Mold.) ceatlău, (Olt.) colvă, (Ban.) crivac, (Olt.) dîrjală, (Ban.) haidamac, (Olt. și Ban.) jilăvete, (Transilv. si Maram.) măcău, (Transilv., Maram. și Olt.) șuvei, (prin Bucov.) tașmău, (Mold.) toropală, (inv.) fuscel, fuște. (L-a izbit cu ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

băț (béțe), s. n. – Bucată de lemn, nuia. Probabil din sl. bičĭ „flagellum”, cf. dubletul bici. Fonetismul nu este clar, dar dificultățile pe care le prezintă nu sînt de netrecut. Pledează în favoarea acestei ipoteze identitatea sensurilor, și absența acestor cuvinte în dialecte. În schimb, celelate explicații date pînă acum, nu par convingătoare. Miklosich, Slaw. Elem., 16, urmat de Cihac, se referă la sl. bŭtŭ „sceptrum” (› rom. bîtă), de unde provine și mag. bot; însă ipoteza sa lasă neexplicată transformarea lui t în ț. DAR pune în legătură cuvîntul băț cu bîtă, ca mai sus, și cu mag. pa(l)ca; pentru dificultățile prezentate de această analogie, cf. Skok, 62. Există și unii care caută explicația în lat. După Pascu, Lat., 256, din lat. *vĭttum, și acesta de la vitta; totuși, rămîne nelămurită alterarea consoanei finale. Scriban se gîndește la vitium, ceea ce este imposibil din punct de vedere semantic. Lausberg, Mundarten, 186, propune lat. vectis, de unde și calabr., basil. bett „baston”; dar fonetismul ridică mari dificultăți. Der. bățos, adj. (fibros; drept, țeapăn; îngîmfat, plin de sine); bețigaș, bețișor, s. n. *dim. al lui băț).

beát (beátă), adj. – Binecuvîntat, fericit. Fr. béat.Der. beatifica, vb. din lat. beatificare; beatitudine, s. f., din lat. beatitudo.

beát (beátă), adj. – Amețit, băut, cherchelit. – Megl. beat, istr. bęt. Lat. bĭbĭtus (Pușcariu 196; Candrea-Dens., 153; REW 1080; DAR), cf. sp. beodo. Este inutilă ipoteza lui Pascu, Beiträge, 14, care pleacă de la o formă ipotetică *bebetus › *bet; pe baza f. beată a acestei forme s-ar fi format din nou un m. beat. Imposibilitatea acestei regresiuni este evidentă, căci contrazice alternanța care cere ca m. de la înceată, bleagă, seacă să fie încet, bleg, sec, cu inevitabila reducere a diftongului. Der. beție, s. f. (ebrietate); bețiu, adj. (îmbătător; bețiv); bețiv, adj. (care are viciul beției, alcoolic); bețit, adj. înv. (bețiv); bețivi, vb. (a se îmbăta; a chefui); bețivan, s. m. (augmentativ al lui bețiv); bețivănie, s. f. (beție); îmbăta, vb. (a se ameți cu băutură); îmbătător, adj. (amețitor); desbăta, vb. (a se trezi din beție). Bețiv provine de la bețiu, ca văduv de la *văduu (cf. și brudiu-brudiv, sglobiu-sglobiv etc.); sînt prin urmare inutile încercările de explicare pe baza unui lat. *bibitivus (Candrea-Dens., 154), sau a unei influențe a sl. pijanivŭ (DAR). Pentru îmbăta se indică de obicei ca sursă directă un lat. *imbĭbĭtare, care nu pare necesar.

bîtă (bấte), s. f. – Par, măciucă, ciomag. Sl. bŭtŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac); cf. rădăcina sl. batŭ (rus. bat, sb. bat „par”; Berneker 46). Der. bîtea, s. f. (ciocan de lemn; specie de papură, Typha angustifolia, Sparganium ramosum); bîti, vb. (rar, în Banat: a bate, a ciomăgi).

băț în expresii ca a fi băț, a se ține băț (Udrescu, s.v. băț), nu avem substantivul băț, ci o „deraiere” pentru bine (vezi articolul meu citat aici mai sus, p. 12, și reprodus în Scrieri de iei și de azi, p. 161 și urm.).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

batúl, -ă, adj. – (bot.) Soi de măr nobil (Malus pumila); mere batule (Borza, 1968: 105): „În anii de recoltă bună [din Maramureș] se exportă 200-300 de vagoane de mere de soiuri nobile (Ionatan, Batul etc.) în Cehoslovacia, Ungaria, Germania, Siria și Palestina” (Demeter, Marin, 1935: 87). – Et. nec.

batúl, -ă, adj. – (bot.) Soi de măr nobil (Malus pumila); mere batule (Borza 1968: 105): „În anii de recoltă bună se exportă 200-300 de vagoane de mere de soiuri nobile (Ionatan, Batul etc.) în Cehoslovacia, Ungaria, Germania, Siria și Palestina” (Demeter, Marin 1935: 87). – Et. nec.

BĂȚ. Subst. Băț, bețișor (dim.), bețigaș; bîtă, botă (reg.), palcă (reg.), paliță (reg.), baston, bastonaș (dim ), cîrjă, toiag, toiegel (dim.), ciomag, ciomăgel (dim.), dîrjală (reg.), ceatlău (reg.), moacă (pop.), macău (reg.), bold, strămurare (înv. și pop.), strămurăriță (înv. și pop.); măciucă, măciucuță (dim.), bîzdoacă (reg.), toroipan (reg. și fam.), toropală (reg.), baltag, băltăgel (dim.), ghioagă, buzdugan, stîlpan (rar), topuz. Alpenștoc. Retevei, scurtătură, verdete (reg.). Vargă, vărguță (dim.), vărguliță, vergea, vergeluță (dim.), vergelușă, vergel, nuia, nuielușă (dim.), nuieluță, fuscel, joardă, jordie, jordiță (dim.). Bătător, mîtcă (reg.), brighidău (reg.), îmblăciu; prăjină; făcăleț, melesteu (reg.), mestecău (reg.). Vb. A da (a bate, a arde) cu bățul, a îmboldi, a ciomăgi (fam.), a îmblăti (fig.), a toroipăni (reg.), a buzdugăni (rar). V. armă, bătaie.

băț, bețe, s.n. – Nuia, vergea. – Et. nec. (DEX, MDA).

bấtă, bâte, s.f. – 1. Botă, ciomag, par. 2. Carte de joc; dâbă. ♦ (onom.) Bâta, nume de familie (24 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Et. nec. (DEX, MDA); din sl. bǔtǔ „sceptru” (Scriban; Miklosich, Cihac, cf. DER).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ARGUMENTUM BACULINUM (lat.) argumentul bățului – Dreptul roman admitea, pentru dovedirea proprietății, atingerea cu bățul a unui lucru. Ironic, indică utilizarea forței drept argument suprem.

BÎT, -A substantive: bît scurtare familiară din „bătrînul, bunicul”, și subst. bîlă (măciucă). 1. Bît b. (Drj 29). 2. Bîtă, Gh. mold. 3. Bîte fam. act., ard., în f. s. Gîrba (r. Oradea).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea un băț în cur expr. (vulg.) a avea mersul țeapăn

a da cu bâta-n baltă expr. (pop.) a face o gafă.

a da prin băț expr. (pop.) a fi foarte obraznic.

a fi bâtă expr. a fi complet pe dinafară / nepriceput într-un anumit domeniu.

A FI BEAT a se afuma, a da cu căciula-n câini, a se face, a se face afiș / cobză / cocă, a fura luleaua neamțului, a intra cu liftul în pom, a se îmbăta turtă, a lua ciocârlanul de coadă, a lua luleaua neamțului, a lua purceaua de coadă, a se machi, a se matofi, a se matoli, a se matosi, a mirosi a ceață, a se pili, a prinde prepelița / purceaua de coadă, a i se sui la cap, a se tămâia, a se trosni, a se trotila, a se tufli, a se turci, a se turti, a umbla pe șapte cărări, a i se urca la cap, a se vărui, a se vopsi.

a pune bețe în roate (cuiva) expr. a(-i) face (cuiva) greutăți; a sabota planurile cuiva.

a rămâne cu traista-n băț / cu fundul gol expr. a sărăci, a scăpăta.

a se lua în bețe / în coarne (cu cineva) expr. a se certa foarte tare

a sta băț expr. a fi țeapăn.

a-i intra bețele în cur / în fund expr. (vulg.d. femei) a fi foarte slabă, a avea picioare subțiri.

a-și lua traista-n băț expr. a pleca, a porni la drum.

băț, bățe, s. n. 1. toc; stilou. 2. condamnare penală. 3. (adol.) o mie de lei. 3. semnătură.

bâtă, adj. (invar.) ignorant.

BEAT abțiguit, achiu, afanisit, afazit, afumat, aghesmuit, arămit, aromit, atins, chilacciu, chiurluit, ciobit, clei, cleios, cu chef, cu șprițu’ / cu țuica-n nas, drogat, flecuit, împărtășit, împușcat, împușcat în aripă, într-o dungă, mache, machit, matol, matolit, matosit, matrafoxat, mazgugur, obosit, ochit, șprițuit, trăscănit, trosnit, trotilat, tuflit, turlac, turtă, turtit, văruit, vopsit.

la o aruncătură / azvârlitură de băț / piatră (de ceva) expr. aproape, nu departe (de ceva).

rahat în ploaie / pe băț expr. 1. lucru de calitate inferioară. 2. persoană insignifiantă.

Intrare: batul
batul
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: băț
substantiv neutru (N8)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băț
  • bățul
  • bățu‑
plural
  • bețe
  • bețele
genitiv-dativ singular
  • băț
  • bățului
plural
  • bețe
  • bețelor
vocativ singular
plural
Intrare: bât (adj.)
bât1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bât
  • bâtul
  • bâtu‑
  • bâ
  • bâta
plural
  • bâți
  • bâții
  • bâte
  • bâtele
genitiv-dativ singular
  • bât
  • bâtului
  • bâte
  • bâtei
plural
  • bâți
  • bâților
  • bâte
  • bâtelor
vocativ singular
plural
Intrare: bât (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bât
  • bâtul
  • bâtu‑
plural
  • bâți
  • bâții
genitiv-dativ singular
  • bât
  • bâtului
plural
  • bâți
  • bâților
vocativ singular
  • bâtule
plural
  • bâților
Intrare: bât (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bât
  • bâtul
plural
genitiv-dativ singular
  • bât
  • bâtului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: bâtă (băț)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâ
  • bâta
plural
  • bâte
  • bâtele
genitiv-dativ singular
  • bâte
  • bâtei
plural
  • bâte
  • bâtelor
vocativ singular
  • bâ
  • bâto
plural
  • bâtelor
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bât
  • bâtul
plural
genitiv-dativ singular
  • bât
  • bâtului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: beat (amețit)
beat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A35)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beat
  • beatul
  • beatu‑
  • bea
  • beata
plural
  • beți
  • beții
  • bete
  • betele
genitiv-dativ singular
  • beat
  • beatului
  • bete
  • betei
plural
  • beți
  • beților
  • bete
  • betelor
vocativ singular
plural
bat3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A35.1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bat
  • batul
  • batu‑
  • ba
  • bata
plural
  • beți
  • beții
  • bete
  • betele
genitiv-dativ singular
  • bat
  • batului
  • bete
  • betei
plural
  • beți
  • beților
  • bete
  • betelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băț, bețesubstantiv neutru

  • 1. Bucată de lemn lungă și subțire. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    diminutive: bețișor
    • format_quote Ședea ghemuit pe scara vagonului, cu un băț strîns subsuoară. DUMITRIU, N. 6. DLRLC
    • format_quote Iată vine-un sol de pace c-o năframâ-n vîrf de băț. EMINESCU, O. I 146. DLRLC
    • format_quote Ajunge un băț la un car dă oale. BUDAI-DELEANU, Ț. 395. DLRLC
    • 1.1. (și) adverbial În comparații și metafore: drept, rigid, țeapăn. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Stă băț. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Domnule! zice ea stăpănindu-se și stînd băț înaintea lui. EMINESCU, N. 90. DLRLC
      • format_quote Purtau... frac cafeniu deschis... cravată liliachie și guler scrobit băț. GHICA, S. 259. DLRLC
    • 1.2. Băț de chibrit = chibrit. DLRLC
      sinonime: chibrit
      • 1.2.1. Irina bîjbîi cu mîna pe brîul hornei și dădu peste vreo două bețe de chibrituri. BUJOR, S. 106. DLRLC
    • 1.3. Nici (sau măcar) un băț de chibrit = nimic. DLRLC
      sinonime: nimic
    • chat_bubble A pune (cuiva) bețe în roate = a face (cuiva) dificultăți pentru a zădărnici o acțiune, un plan. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • chat_bubble A vorbi (sau a răspunde) de-a bățul = a vorbi (sau a răspunde) în răspăr, făcând pe sfătosul. DLRLC
      • format_quote Numai cantonierul le răspundea de-a bățul, făcîndu-i să rîdă mereu. POPA, V. 105. DLRLC
    • chat_bubble regional A da (ca câinele) prin băț = a fi extrem de insistent, de obraznic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Iedul cel mare și cu cel mijlociu dau prin băț de obraznici ce erau. CREANGĂ, P. 19. DLRLC
    • chat_bubble regional A rămâne cu traista-n băț = a ajunge pe drumuri; a se ruina; a fi falit. DEX '09 DEX '98 NODEX
    • chat_bubble regional A-și lua traista-n băț = a porni la drum. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Moșneagul... își ia traista în băț și face cum i-a zis baba. CREANGĂ, P. 74. DLRLC
  • 2. figurat Lovitură cu bățul. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 3. Piesă în formă de vergea, care intră în alcătuirea diferitelor unelte, mașini etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bățul ițelor. Bețele tobei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

bât, bâadjectiv

etimologie:
  • cf. bătrân DEX '98 DEX '09

bâ, bâtesubstantiv feminin

  • 1. Băț lung și gros (cu măciulie la un capăt); botă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îl văd copil de unsprezece ani, răzemat în bîtă ciobănește, cu opincuța strînsă pe picior și cu o căciulă mare țurcănească dată pe ceafă. VLAHUȚĂ, O. A. 290. DLRLC
    • format_quote În piepturile păstorilor tineri, răzimați c-un cot de-o stîncă și c-o mînă pe bîtă, încolțea... dorul voiniciei! EMINESCU, N. 5. DLRLC
    • format_quote Bate-mă, doamne, cu bîta, Nu mă bate cu urîta! JARNÍK-BÎBSEANU, D. 430. DLRLC
    • format_quote Ajunge o bâtă la un car de oale. DLRLC
  • 2. Lovitură de ciomag. DLRLC
    sinonime: bătaie
    • format_quote Știe numai de bâtă. DLRLC
    • 2.1. prin extensiune Autoritate severă (a cuiva). DLRLC
      • format_quote Flăcăul... fiind trăit pîn-atunci sub grija și sub bîta baciului... nu se simțea în stare... să țină piept atîtor întrebări. GALAN, Z. R. 227. DLRLC
etimologie:

bât, bâțisubstantiv masculin
bâ, bâtesubstantiv feminin

  • 1. Bunic, bunică, bătrân, mamă-mare, moș, moșneag, tată-mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bună dimineața, bîtule!... – Bună dimineața, Darie... – Ce mai faci, bîtule? – Bine, Darie... STANCU, D. 88. DLRLC
    • format_quote Vrei ceva de la mine. Spune-mi-o limpede. Nu mai umbla cu fofîrlica... – Nu vreau nimic, bîtă! STANCU, D. 345. DLRLC
etimologie:
  • cf. bătrân DEX '98 DEX '09

beat, beaadjectiv

  • 1. Care este în stare de ebrietate; băut, făcut. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Vorbise fără supărare și-l lovise ca în vis. Era beat. DUMITRIU, B. F. 158. DLRLC
    • format_quote E beat, domnule judecător, nu știe ce spune. SADOVEANU, N. F. 94. DLRLC
    • chat_bubble Beat mort (sau turtă, lemn, tun, cuc, frânt etc.) sau mort (sau cuc, trecut) de beat = beat peste măsură. DLRLC
      • format_quote Vasile se închisese în casă și zăcea beat mort toată ziua. DUMITRIU, N. 246. DLRLC
      • format_quote Doarme – lămuri în locul lui altcareva dinlăuntru. E beat mort. GALAN, Z. R. 386. DLRLC
      • format_quote Măi băieți, măi... spunea Codău beat lemn. CAMILAR, N. I 196. DLRLC
      • format_quote Boierul tot bea și bea... și cînd au fost... cuc de beat... s-au prăvălit ca mort într-o parte. SBIERA, P. 224. DLRLC
  • 2. figurat Copleșit, amețit, tulburat de o stare sufletească foarte plăcută. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Beat de amor. Beat de fericire. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Rizea se miră că nu-l vede beat de bucurie. DUMITRIU, B. F. 110. DLRLC
    • format_quote Beat de viață, pieptul mi-l umflu. De chiote văzduhu-ntreg să-l umplu. BENIUC, V. 55. DLRLC
    • format_quote Privirile de farmec bete Mi le-am întors cătră pămînt – Iar spicele jucau în vînt, Ca-n horă după-un vesel cînt. COȘBUC, P. I 176. DLRLC
    • 2.1. (Despre om sau priviri) Tulbure, rătăcit (ca privirea unui om beat). DLRLC
      • format_quote Cu pasul slab, cu ochii beți, El a plecat, gemînd, p-afară. COȘBUC, P. I 101. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii