15 definiții pentru rigid


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rigid, ~ă [At: HEFIADE, D. J. 19 / Pl: ~izi, ~e / E: fr rigide] 1 a Care e lipsit de flexibilitate Si: neflexibil, nemișcat, țeapăn. 2 a (Teh) Care nu se deformează sub acțiunea forțelor exterioare. 3 a (Teh; pex; d. piese, legături) Fixat (4). 4 a (Teh;pex; d. piese, legături) Întărit. 5 a (D. oameni) Care nu se abate de la o anumită linie Si: intransigent, neînduplecat. 6 a (D. oameni) Care nu îngăduie abateri Si: dur (4), riguros (2), sever. 7 a (D. expresia sau trăsăturile feței) Care exprimă severitate. 8 a (Fig; d. opinii, concepții, idei etc.) Care nu permite abateri de la normele sau regulile stabilite Si: sever. 9 a Stabil.

RIGÍD, -Ă, rigizi, -de, adj. 1. (Despre corpuri) Care nu se deformează sub acțiunea forțelor exterioare. ♦ Care este lipsit de flexibilitate; țeapăn, neflexibil. 2. Fig. (Despre oameni) Care nu îngăduie abateri; dur, sever, neînduplecat, intransigent. ♦ (Despre expresia sau trăsăturile feței) Care trădează neînduplecare, asprime, severitate. – Din fr. rigide.

RIGÍD, -Ă, rigizi, -de, adj. 1. Care nu se deformează sub acțiunea forțelor exterioare. ♦ Care este lipsit de flexibilitate; țeapăn, neflexibil. 2. Fig. (Despre oameni) Care nu îngăduie abateri; dur, sever, neînduplecat, intransigent. ♦ (Despre expresia sau trăsăturile feței) Care trădează neînduplecare, asprime, severitate. – Din fr. rigide.

RIGÍD, -Ă, rigizi, -de, adj. 1. Lipsit de flexibilitate; întărit, țeapăn. Lucrurile i se păreau că devin rigide dacă stăteau încremenite două zile locului. ANGHEL, PR. 3. ♦ (Tehn.) Care nu se deformează sub acțiunea forțelor exterioare. 2. Fig. (Despre persoane) Care nu îngăduie abateri; dur, sever, neînduplecat, intransigent. Își spuse că reprezintă acum tipul... ardeleanului rigid și solemn. C. PETRESCU, Î. II 214. Înconjurat de întregul stat-major vamal, șeful, rigid, neînduplecat, părăsi terenul pe care era deplin stăpîn. BART, S. M. 89. ♦ (Despre expresia sau trăsăturile feței) Aspru, care trădează neînduplecare.

RIGÍD, -Ă adj. 1. Neflexibil, țeapăn. ♦ Care rezistă, nu se frânge. ♦ Care nu se deformează sub acțiunea forțelor exterioare. ♦ (Tehn.; despre piese, legături) Care este fix, imobil; fixat, întărit, legat strâns. 2. (Fig.) Care nu îngăduie abateri; sever, aspru, neînduplecat. [< fr. rigide, cf. lat. rigidus].

RIGÍD, -Ă adj. 1. (despre corpuri) care nu se deformează sub acțiunea forțelor exterioare; lipsit de flexibilitate; țeapăn. ◊ (tehn.; despre piese, legături) fix, imobil. 2. (fig.) care nu admite abateri; sever, neînduplecat, intransigent. (< fr. rigide, lat. rigidus)

RIGÍD ~dă (~zi,~de) 1) (despre corpuri) Care rezistă la deformare; inflexibil; țeapăn; bățos. 2) fig. (despre persoane sau despre manifestările lor) Care refuză compromisurile; neîmpăcat cu abaterile morale; intransigent. Atitudine ~dă. /<fr. rigide

rigid a. 1. țeapăn: drug rigid; 2. fig. foarte sever: morală rigidă.

*rígid, -ă adj. (lat. rigidus). Țeapăn, care nu se îndoaĭe: un drug rígid, cadavrele devin rigide. Fig. Bățos, țeapăn, fără elevanță: stil rigid. Inflexibil, sever, neînduplecat: virtutea rigidă a luĭ Catone. Adv. A scrie rigid. – Fals -íd (după fr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rigíd adj. m., pl. rigízi; f. rigídă, pl. rigíde

rigíd adj. m., pl. rigízi; f. sg. rigídă, pl. rigíde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RIGÍD adj., adv. 1. adj. v. inflexibil. 2. adj. țeapăn, (fig.) înțepenit. (O îmbinare ~.) 3. adj. v. nemișcat. 4. adj. imobil, înțepenit, static, (livr.) hieratic. (Atitudine ~.) 5. adj. v. țeapăn. 6. adv. v. țeapăn. 7. adj. dogmatic, mecanic, schematic, simplist. (O concepție ~.) 8. adj. (fig.) scorțos, scrobit. (Niște critici ~.)

RIGID adj., adv. 1. adj. inflexibil, neelastic, neflexibil, tare, țeapăn. (O bară, o nuia ~.) 2. adj. țeapăn, (fig.) înțepenit. (O îmbinare ~.) 3. adj. fix, imobil, neclintit, nemișcat, țeapăn, (pop.) vîrtos. (Crengile ~ ale copacilor.) 4. adj. imobil, înțepenit, static, (livr.) hieratic. (Atitudine ~.) 5. adj. bățos, drept, țeapăn. (O ținută ~.) 6. adv. băț, bățos, drept, țeapăn. (Stă ~.) 7. adj. (fig.) scorțos, scrobit. (Niște critici ~.)

Rigid ≠ elastic, flexibil, mlădios, suplu

Intrare: rigid
rigid adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rigid
  • rigidul
  • rigidu‑
  • rigi
  • rigida
plural
  • rigizi
  • rigizii
  • rigide
  • rigidele
genitiv-dativ singular
  • rigid
  • rigidului
  • rigide
  • rigidei
plural
  • rigizi
  • rigizilor
  • rigide
  • rigidelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)