31 de definiții pentru ceatlău

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CEATLĂU, ceatlaie, s. n. (Reg.) Bucată de lemn cu care se răsucește funia sau lanțul trecut peste o sarcină (de fân, de lemne etc.) spre a o strânge. ♦ Prăjină adăugată la inima căruței spre a înhăma încă un cal. ♦ Băț gros; bâtă, ciomag. [Var.: cetlău s. n.] – Din magh. csatló.

CEATLĂU, ceatlaie, s. n. (Reg.) Bucată de lemn cu care se răsucește funia sau lanțul trecut peste o sarcină (de fân, de lemne etc.) spre a o strânge. ♦ Prăjină adăugată la inima căruței spre a înhăma încă un cal. ♦ Băț gros; bâtă, ciomag. [Var.: cetlău s. n.] – Din magh. csatló.

ceatlău sn [At: LET. I, 28/26 / V: ~acl~, ~adl~, ~agl~, ~arl~, cegl~, cerl~, cesl~, cet~, ciorlan, ciori~ / Pl: ~laie, ~leie și ~lăe / E: mg csatló] (Reg) 1 Obiect cu care se cetluiește ceva. 2-3 Par sau bucată de lemn tare cu care se răsucește funia sau lanțul trecut peste o sarcină (de fân, de lemne etc.) spre a o strânge cât mai mult Cf bredel, renghe, sânzău. 4 Apărătoare cu care se leagă de sanie proțapul sau tânjala Si: gânj. 5 (Înv; Mol) Instrument de tortură, probabil colac de fier înroșit, care se punea în jurul capului cuiva. 6 (Asr) Șervet strâns în jurul frunții contra durerii de cap. 7 (Psr) Băț scurt trecut pe sub nodul străcătoarei care se învârtește pentru a se scurge jintuitul din caș. 8-9 Lemn care prinde loitrele carului în partea anterioară, sus (și corespondentul său din partea posterioară). 10-11 Prăjină de lemn sau drug de fier adăugat la o căruță (prins sau legat de crucea sau de inima căruței) spre a înhăma un al treilea cal Si: praștie, lăgău. 12 (Pgn; Mol; Buc) Bâtă. corectat(ă)

CEATLĂU, ceatlaie, s. n. (Regional) Bucată de lemn cu care se răsucește funia sau lanțul trecut peste o sarcină (de fîn, de lemne etc.) spre a o strînge. ♦ Prăjină de lemn sau drug de fier adăugat la inima căruței pentru a înhăma un al doilea sau al treilea cal. (Atestat în forma cetlău) Miu s-a aruncat pe șalele calului din cetlău. DELAVRANCEA, S. 203. ♦ Băț gros; bîtă, ciomag. – Variantă: cetlău s. n.

CEATLĂU, ceatlaie, s. n. (Reg.) Bucată de lemn cu care se răsucește funia sau lanțul trecut peste o sarcină (de fîn, de lemne etc.) spre a o strînge. ♦ Prăjină adăugată la inima căruței spre a înhăma încă un cal. ♦ Băț gros; bîtă, ciomag. [Var.: cetlău s. n.] – Magh. csatló.

CEATLĂU ~ie n. pop. 1) Băț gros; ciomag; bâtă. 2) Lovitură dată cu un astfel de băț. 3) Bucată de lemn cu care se strânge prin răsucire legătoarea unei sarcini (de lemne, de paie etc.). 4) Bară de lemn, prinsă de inima căruței, la care se înhamă încă un cal. [Sil. cea-tlău] /<ung. csatló

ceatlău (cetlău) n. Mold. 1. par mic cu care se strânge fânul, lemnele în car, etc.; 2. prăjină de care se leagă un al doilea cal: cal de ceatlău; 3. funia de legat proțapul cu sania. [Ung. CSATLÓ].

ceatlăŭ și (Ret.) ceaclăŭ n., pl. ăĭe (ung. csatló, ĭavașa, adică „înfrînătoare, frînă”, de unde și sîrb. čatlov). Prăjina care se leagă pe supt căruță ca să se poată înhăma încă un cal pe lîngă ceĭ-lalțĭ doĭ: un cal înhămat în ceatlăŭ, cal în ceatlăŭ (V. pohod, praștie). Cĭomag gros. Lovitură de cĭomag gros. – În Ial. cearlăŭ.

CETLĂU s. n. v. ceatlău.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!ceatlău (reg.) (desp. cea-tlău) s. n., art. ceatlăul; pl. ceatlaie

ceatlău (reg.) (cea-tlău) s. n., art. ceatlăul; pl. ceatlaie/ceatlăie

ceatlău s. n. (sil. -tlău), art. ceatlăul; pl. ceatlaie/ceatlăie[1]

  1. Eroare în original: ceatlău s. m. — claudia

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CEATLĂU s. v. apărătoare, bâtă, ciomag, coardă, măciucă.

ceatlău s. v. APĂRĂTOARE. BÎTĂ. CIOMAG. COARDĂ. MĂCIUCĂ.

CEATLĂU s. cruce, (reg.) flintar, măgăriță, răscol, scară, (Mold., Transilv. și Ban.) feleherț, (Mold. și Transilv.) spiță, (Transilv.) tecărău. (~ la car sau căruță.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ceatlău (-uri), s. n.1. Băț cu care se fixează legăturile. – 2. Cric de mașină. – 3. Prăjină legată la greabănul cailor, pentru a permite atelajului a trei cai. – 4. Cerc, instrument de tortură. – 5. Bîtă, ciomag. – Var. cetlău. Mag. csatló (Cihac, II, 480; Mîndrescu, Elementele ungurești, 148; Gáldi, Dict., 87); cf. sb. čatlov.Der. cetlui, vb. (a fixa cu un ceatlău; a omorî prin gîtuire; a tortura; a bate, a ciomăgi), din mag. csatolni.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ceatlău, ceatlaie, s.n. (reg.) 1. (înv.) instrument de tortură circular, care se punea pe cap. 2. bucată de lemn, băț cu care se răsucește funia sau lanțul trecut peste o sarcină de fân sau lemne. 3. prăjină adăugată la inima căruței, spre a înhăma încă un cal. 4. bucată de lemn sau cârpă cu care se înnădește ceva; înnăditură. 5. apărătoarea saniei; gănjul cu care se leagă de sanie proțapul sau tânjala. 6. șervet pus în jurul capului contra durerilor de cap. 7. lemn care prinde loitrele coșului în partea dinainte, sus, pe care se poate ședea. 8. băț gros, bâtă, ciomag. 9. lemn gros, stâlp.

Intrare: ceatlău
ceatlău1 (pl. -aie) substantiv neutru
  • silabație: cea-tlău info
substantiv neutru (N46)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceatlău
  • ceatlăul
  • ceatlău‑
plural
  • ceatlaie
  • ceatlaiele
genitiv-dativ singular
  • ceatlău
  • ceatlăului
plural
  • ceatlaie
  • ceatlaielor
vocativ singular
plural
ceatlău2 (pl. -ăie) substantiv neutru
  • silabație: cea-tlău info
substantiv neutru (N42)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceatlău
  • ceatlăul
  • ceatlău‑
plural
  • ceatlăie
  • ceatlăiele
genitiv-dativ singular
  • ceatlău
  • ceatlăului
plural
  • ceatlăie
  • ceatlăielor
vocativ singular
plural
cetlău1 (pl. -aie) substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cetlău
  • cetlăul
  • cetlău‑
plural
  • cetlaie
  • cetlaiele
genitiv-dativ singular
  • cetlău
  • cetlăului
plural
  • cetlaie
  • cetlaielor
vocativ singular
plural
cetlău2 (pl. -ăie) substantiv neutru
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cetlău
  • cetlăul
plural
  • cetlăie
  • cetlăiele
genitiv-dativ singular
  • cetlău
  • cetlăului
plural
  • cetlăie
  • cetlăielor
vocativ singular
plural
ceslău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ceglău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cearlău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ceaglău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ceadlău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ceaclău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cerlău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ceatlău, ceatlaiesubstantiv neutru

  • 1. regional Bucată de lemn cu care se răsucește funia sau lanțul trecut peste o sarcină (de fân, de lemne etc.) spre a o strânge. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Prăjină adăugată la inima căruței spre a înhăma încă un cal. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Miu s-a aruncat pe șalele calului din cetlău. DELAVRANCEA, S. 203. DLRLC
    • 1.2. Băț gros. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.