16 definiții pentru bunic
din care- explicative (9)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUNIC, bunici, s. m. 1. Tatăl tatălui sau al mamei; bun (VIII), bunel, bât. 2. (La pl.) Părinții părinților; p. ext. strămoși. 3. (Reg.) Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân. – Bun + suf. -ic.
bunic sm [At: NEGRUZZI, S. I, 109 / Pl: ~ici / E: bun + -ic] 1 Tatăl tatălui sau al mamei Si: (fam) bunel. 2 (Lpl) Părinții părinților. 3 (Pex; lpl) Strămoși. 4 (Reg) Termen cu care se adresează cineva unui bărbat în vârstă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bunic s.m. 1 Tatăl tatălui sau al mamei; (pop.; fam.) bun, (fam.) bunel, (reg.) bît. Își ridică obrazul spre figura bună cu barbă căruntă a bunicului (SADOV.). 2 (la pl.) Părinții părinților. Pe pereți se aflau portretele bunicilor. ♦ Ext. Strămoși. Avea bijuteriile din bunici. 3 (pop.) (Termen de adresare pentru un) om bătrîn. Vrei să te ajut, bunicule? • pl. -ci. /bun + -ic.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BUNIC sm., BUNICĂ (pl. -ci) sf. Tatăl (mama) tatălui sau mamei, bună; proverb familiar: de cînd (a fost) bunicul flăcău, de cînd (a fost) bunica fată-mare, au trecut mulți ani de-atunci, e lucru foarte vechiu, e o poveste foarte veche.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BUNIC, bunici, s. m. 1. Tatăl tatălui meu sau al mamei; bun (VIII), bunel, bât. 2. (La pl.) Părinții părinților; p. ext. strămoși. 3. (Reg.) Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân. – Bun + suf. -ic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BUNIC, bunici, s. m. 1. Tatăl tatălui sau al mamei; bun, bunel, moș, tată-bun, tată-mare. Își ridică obrazul spre figura bună cu barbă căruntă a bunicului. SADOVEANU, O. IV 321. Într-o duminică, prin cîrneleaga, a venit tatăl mamei, bunicul meu David Creangă din Pipirig, la noi. CREANGĂ, A. 18. 2. (La pl.) Părinții (tatăl și mama) părinților; p. ext. strămoși. În casa bunicilor era atîta căldură! ▭ Trecu prin camere... cu divanuri, cu scrinuri vechi și cam strîmbe, cu portretele bunicilor cu cravate înalte, ale bunicelor decoltate în crinoline. DUMITRIU, B. F. 44.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUNIC, bunici, s. m. 1. Tatăl tatălui sau al mamei. 2. (La pl.) Părinții părinților; p. ext. strămoși. 3. Termen cu care se adresează cineva unui om bătrîn. – Din bun2 + suf. -ic.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BUNIC ~ci m. 1) (folosit și drept cuvânt de adresare) Bărbat luat în raport cu nepoții săi; tatăl tatălui sau al mamei; tata-mare. 2) la pl. Părinții părinților. 3) la pl. Persoană care aparține generațiilor precedente; strămoș; străbun. /bun + suf. ~ic
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
buníc, -ă (dim. d. bun). Est. Tata saŭ mama mamiĭ saŭ tatiĭ. – Azĭ în Munt. tata mare, mama mare (după fr.) V. bunel.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bunic s. m., pl. bunici
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bunic s. m., pl. bunici
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bunic s. m., pl. bunici
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
+bunică-miu/-tu/-su (fam., pop.) s. m. + adj. pr., g.-d. lui bunică-miu/-tu/-su
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!bunicu-meu/-tău/-său (fam.) s. m. + adj. pr., g.-d. lui bunicu-meu/-tău/său
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BUNIC s. tată-mare, (pop.) bun, bunel, (înv. și reg.) moș, (reg.) bât, taică, (Mold. și Dobr.) tete, (înv.) deadiu, papucă, (în limbajul copiilor) tataie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BUNIC s. tată mare, (pop.) bun, bunel, (înv. si reg.) moș, (reg.) bît, taică, (Mold. și Dobr.) tete, (înv.) deadiu, papucă.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
bunic, bunicisubstantiv masculin
-
- Își ridică obrazul spre figura bună cu barbă căruntă a bunicului. SADOVEANU, O. IV 321. DLRLC
- Într-o duminică, prin cîrneleaga, a venit tatăl mamei, bunicul meu David Creangă din Pipirig, la noi. CREANGĂ, A. 18. DLRLC
-
- 2. Părinții părinților. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- În casa bunicilor era atâta căldură! DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Trecu prin camere... cu divanuri, cu scrinuri vechi și cam strîmbe, cu portretele bunicilor cu cravate înalte, ale bunicelor decoltate în crinoline. DUMITRIU, B. F. 44. DLRLC
- 2.1. Strămoși. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: străbun
-
- 3. Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- Bun + sufix -ic. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX